1,610 matches
-
-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu apă de mare și se frigea la foc mic, fără ca prin asta să-și piardă din consistentă și gustul caracteristice. Dată fiind bogăția oceanului care-i înconjura și abundență de Miki-Miki, precum și numărul mare de arbuști scurți și groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ciripel o filmează. Contele Calomniei își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem cutii întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Să fi fost ea? Să fi fost alta? Genul de femeie care se coafează săptămânal, și doarme cu multă grijă pe partea dreaptă, pe stânga nu-i bine, știți cu inima, dimineața își mai îndreaptă o buclă sau alta, se îmbibă cu fixativ, mai trece o zi și încă o zi, sâmbătă are oră la Coca, coafeza, o spală, o șterge, îi laudă calitatea părului, îl mai retează la vârfuri, îl rulează pe bigudiuri, îi pune plasa și o trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va mai deschide niciodată. Te fură viața Într-una din zile Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar cum spun latinii: Via recta, gloria mundi! 9. COMPOZIȚII ȘTIINȚIFICO - FANTASTICE Dincolo de anul 2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
depășind-o pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să... Bum. Toată puntea se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
om, neevoluat decât tehnic, dar la fel de naiv precum copilul, care vrea și atât, de ce-ul există, ca și răspunsul în același timp, în același loc, urmând să apară la momentul în care nu te mai interesează; iată scrisul unui suflet îmbibat cu altul mai mic, cârlionțat și blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clemență, fără să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic încurajați de informații, mai prejos decât închipuirile hălăduind prin noapte pe alei, la rendez-vous cu captatorii acestor mizerii umane, gunoierii; bună seara strigau ei veseli, nebuni de veseli, nopții străbătute de partitura în Si violet a visurilor inutile, necreatoare, îmbibate de dorințe și având în vizor doar sexul, bună seara câtă bucurie izvora din acest salut, bună seara o plăcere nebună eliberată din cătușele zilei pentru a-și face mendrele în liniștea nopții plină de gunoaiele umane, de defecările visurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dimprejur. Dacă va continua în felul acesta, corpul meu va ocupa întregul volum al vanei. Având în vedere cantitatea de gel-spumă scandinav pe care îl turnasem în marinată, țesuturile mele ar căpăta gust de săpun. Când începu să mi se îmbibe și creierul, ieșii din baie. Era mai bine să-mi păstrez centrala în stare de funcționare și să evit scurtcircuitele. În oglindă, aveam culoarea unui homar fiert. Îmi pusei din nou halatul și coborâi în salon. Era acolo o combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în cur“; „obosit scârbit / timpul nu mai vrea să continue / îi mai ard câte un șut în cur / dar degeaba“; „sub pași trotuarul devine de scârnă / în gură în loc de cuvinte am viermi /... / craniul îmi e un țucal puturos / inima cârpă îmbibată cu menstră“; ‹ „toamna se uită ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon câinelui scoală-te și umblă / și-i fut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia, după ce l-a somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și lumineze fața; caporalul și-a expus mecla după fitilurile îmbibate în motorină; prostia, de obicei, știa să numere până la unu; prostia a băgat cartuș pe țeavă și a tras; caporalul s-a prăbușit ca secerat de trăsnet; prostia a luat felinarul și, regulamentar, a identificat fața mortului; prostia, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]