317 matches
-
fericită. Mă îmbrățișează și mă sărută în timp ce-i felicită pe ceilalți membrii ai distribuției. Conduce mulțimea, strigând Jos cu cotropitorii japonezi! Sunt o parte din iubitul meu, parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fapt, prea puțin îl interesează ceremonia. El se folosește de moment pentru a strânge informații. Despre lupte, despre colegii săi, despre teritoriile albe. Kang Sheng îi înfățișează soțului meu un bărbat. Numele lui e Peștele Bătrân. Are chipul unui câine îmblânzit, cu urechile spânzurându-i de o parte și de alta. Costumul lui occidental lucește de grăsime în jurul burții, gulerului și coatelor. Se văd cusăturile. Parcă ar fi o armată de furnici. Buzunarele îi sunt umflate de carnețele și hârtii. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao ca plăcută, drăgălașă și prietenoasă. Da, am toate motivele din lume să fiu mulțumită și recunoscătoare, și sunt. Totuși, pe dinăuntru, marea nu este niciodată calmă. Trebuie să mă controlez, să mă asigur că par așa cum trebuie, ascultătoare și îmblânzită. Îl iubesc îndeajuns de mult pe Mao ca să las în urmă o mare parte din mine, inclusiv pasiunea mea pentru dramă și filme. Cred că treburile lui Mao sunt mult mai importante și încerc să le fac să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
templele amândurora. A trecut mult timp de când Mao mi-a solicitat prezența. Când, în sfârșit, sunt invitată, descopăr că Cabinetul cu Parfum de Crizantemă și-a schimbat înfățișarea. Crizantemele sălbatice de odinioară, și-au pierdut energia de foc. Plantele par îmblânzite, uniform tunse, drepte ca niște soldați. El nu se sinchisește să mă salute când intru. E încă în pijamale. Am în față un bărbat de șaizeci și nouă de ani, care chelește și nu s-a spălat de zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia să construiască o fortăreață pentru a stăpâni acei munți ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni nu-i poate opri cursul, nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pur și simplu lipseau. Ca după război, puteți să mă credeți, ca după război.” Tata a făcut o pauză și a oftat. „Nu e tocmai cum ne arată ei la televizor”, a comentat mătușa. Iar mama a dat din cap îmblânzită, sau eu mi-am închipuit că așa făcuse. „Ne arată case frumoase și străzi curate și totul pare să strălucească.” „Nu-i adevărat că totul strălucește”, a spus Matei, vărul meu. „Sunt multe filme polițiste făcute la New York și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau de vorbă cu prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite așa... Își desprinse, îmbujorîndu-se, piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul uscățiv, lăsând privirea îmblânzită să îi alunece prin ferestrele limpezi și mari ce dau spre terasa cu clematite. Un cer prea curat, prea intens albastru ca să fie al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Diane, să se afle în camera aceea familiară, să inhaleze mirosul ei de țigară și s-o țină de mâna, doar atât. Dar îi era teamă să se ducă la ea. Acum, nu avea voie să se simtă slab, îmblânzit, consolat. Știa că dacă s-ar fi dus la Diane, ar fi fost în stare să și plângă în camera ei, ținând-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un preț foarte mic convingerea că mila e bună pentru alții, nu pentru noi înșine. Când m-am apropiat, m-am pierdut însă cu firea deoarece cerșetorul purta în sân un șarpe îmblînzit. M-am scuturat de scârbă și am trecut mai departe. După vreo sută de pași m-am simțit cuprins de remușcări și m-am întors. Nu l-am mai găsit însă pe cerșetor. Am întrebat câțiva trecători dacă nu-l
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
frate cu păianjenul pe care-l omorâsem într-un moment de enervare. Vă miră cumva asta? Nu există, credeți, fraternitate decât între oameni? Nu, nu-i adevărat. Și nu putem fi frați chiar cu toți oamenii. Unii sânt îmblînzitori. Alții, îmblînziți, nesupuși sau victime. Unii țipă. Alții își așază pe față masca de sticlă și nu mai aud nimic. Pot să mă simt frate cu toți? Nu, domnilor, sîntem frați totdeauna doar cu o parte dintre oameni, trebuie să ne hotărâm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp, arată ca o chelie în toată priveliștea! Vorbea cu îngrijitoarea, care tocmai intrase în tura de noapte, pregătită să spele holul și toaletele. Femeia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are obligația să știe, arată chiar ca niște ochi de pisică, cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să netezească sânii. Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu, Gumbert, care nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă de moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie? De data aceea am decis să fac o excepție de la regula pe care am spus-o adineaori și i-am vorbit cu sinceritatea îmblânzită a curtezanului: - Nu, regina mea, arăți ca o piatră aleasă înainte ca sculptorul să-și scoată din ea opera. Ar fi de-ajuns ca mintea și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puținii oameni din escortă, ca și cum plecarea noastră ar fi fost secretă. XV Gundeperga ne-a primit în curtea mănăstirii, înconjurată de obișnuita companie de tinere novice. În ochii ei citeam ceva nevăzut de mine până atunci: o duritate cu greu îmblânzită. A avut o fulgerare în priviri atunci când s-a uitat la Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am tăcut și m-am retras. Dar imediat după aceea am fost nevoit să-mi învinovățesc fantezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha se urca în copaci și părea să viseze cu ochii deschiși. Din cuibul ei, studia lumea, modelele care se alcătuiau pe cer, obiceiurile animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecăm. Nu uitați ce v-am spus. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Trezit dintr-o dată, amuzat ca după un vis frumos.): Poftim? Da, desigur... ȘEFUL GĂRII (Fals.): Poftă bună, domnilor! Spuneți-i Ioanei că eu... nu vin la masă... CASIERUL și HAMALUL (Îmblânziți): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Faceți curat în camera de deasupra magaziei. Puneți acolo un pat. HAMALUL și CASIERUL (Schimbând priviri, dându-și ghionturi.): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Spuneți-i Ioanei să se culce.| HAMALUL și CASIERUL: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
veci erau acum vremurile când umblam pe străzile Galațiului În rochie de pânză de sac, prevăzută cu un cârlig de măcelărie pentru agățat băieții, ca să-i sărut și să le spun poezii. Trecute erau vremurile când lumea putea fi iubită, Îmblânzită, modelată ca o plastilină. Decăzusem acum, de bunăvoie, la stadiul de muri- tor de rând. Fișă de observație nr. 1 Azi m‑am dus cu Simonetta la tuns. Am dat o mulțime de bani și arăt ca dracu’. Am fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
veci erau acum vremurile când umblam pe străzile Galațiului în rochie de pânză de sac, prevăzută cu un cârlig de măcelărie pentru agățat băieții, ca să-i sărut și să le spun poezii. Trecute erau vremurile când lumea putea fi iubită, îmblânzită, modelată ca o plastilină. Decăzusem acum, de bunăvoie, la stadiul de muritor de rând. Fișă de observație nr. 1 Azi m-am dus cu Simonetta la tuns. Am dat o mulțime de bani și arăt ca dracu’. Am fost la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atent, nu omorai omul. Mă, tu ești nebun? Ba nu. Să știi că nu-s nebun. Sunt, numai, foarte hotărât. Acum, mi te am În mână. Ori faci ce-ți cer, Încă de prin primăvară, și tu nu te lași Îmblânzit, ori, dacă nu, te denunț. Dar, vezi, că, În acest caz, este posibil să intri și tu, nițel, la apă. Ei, acolo, nițel, poate nu mă voi Înneca, de tot. Însă, tu, dacă-mi faci pe plac, o să ai mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni» (In 16,13). Nu este vorba, desigur, de vreo metodă de necromanție îmblânzită, ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l vâră labalamuc. Argumentația lui Stănică impresionă mult pe membrii acestui consiliu neoficial de familie. Aglae lăsase capul, îmblînzită. - Mamă, zise leneș Olimpia, el cam are dreptate, într-asteanu-i prost! - Am dreptate, domnule, confirmă zgomotos Stănică,plimbîndu-se cu pași mari prin casă, când n-am eu dreptate? - Și ce vrei să fac acum? întrebă Aglae, ironic. Să cad în genunchi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
treacă între numărul acelora Pentru care Dumnezeu iartă o cetate..." Nimic extraordinar din punct de vedere poetic. Dar de la primele sunete, articulațiile sălii se înmoaie ca apa și sala alunecă în genunchi înaintea invocatorului ei. Începând cu versul doi, încăperea îmblînzită trece printr-o stare de vâscozitate afectivă. Come, cefalee, convulsii ale celor aflați în interiorul ei însoțesc pronunțarea versurilor patru și cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]