325 matches
-
caracteristic al lui Florin Mugur este Cartea regilor din 1970: populată de făpturi sumbre, grotești, de chipuri livide și guri căscate într-un urlet neîntrerupt, îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric. Hamlet, Ofelia și ceilalți, care intră la început în scenă, sfârșesc, printr-
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
românesc și Cartea roz a comunismului - s-au situat la limită, undeva între eseu, reportaj și proză, stârnind și mai mult pofta de a citi o literatură a vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei amuzantă, familiară, îmblânzită, dacă vreți, a grotescului. Căci, pe termen lung, printr-un efect pervers, absurdul existenței sub dictatură se (și) umanizează dincolo de gravitatea imanentă, fără a pierde aderența la adevărul ideologic. Tinerii sunt privilegiați în postura de scriitori ai unei astfel de
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
a misticismului și a lenii, eradicabile toate printr-o pedagogie optimistă, de asumat, după el, prin misiunea "civilizatoare" a germanilor în Halb-Asien. În imaginea emblematică a "serbării culturale" din Cernăuții anilor 1875, cu parada dansantă a naționalităților din Bucovina etalîndu-și, îmblînzite, o "diferență" cel mult folclorică și, în plus, o zgomotoasă bucurie la aniversarea anexării provinciei la Austria (vezi foiletonul Ein Kulturfest, comandat de "Neue Freie Presse"), Franzos ilustrează amestecul de simpatie silită și de înstrăinare înfricoșată, dar nelipsită de accente
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
se însinuează în disputa dintre generații, în discurs și replici. Nonconformismul lui Stomil și-a consumat forma. Și ia loc acela al lui Artur, mai dinamic, și zgomotos, mai elaborat, fatal însă în primul rînd lui. Un animal ce pare îmblînzit, dar își ucide îmblînzitorul la cel mai mic semn de slăbiciune: minciuna Alei că l-a înșelat cu Edek. Din păcate, Vlad Zamfirescu nu are suficientă experiență pentru acest rol complicat. Artur, în interpretarea lui, este exterior. Și în frămîntări
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
știi?... n-ai crede, am rivală!... Enona Cum?... Fedra Hipolit, iubește, și nu mă-nșel defel; Să-l îmblânzesc, nicicând nu am putut, pe el! Respectul îl jignea, de rugi nu ținea seamă, Un tigru niciodată privit fără de teamă... Supusă, îmblânzită, dar care-a biruit, Aricia găsi drumul spre marele iubit!...
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
negociere. Acum însă, criticul își relaxează substanțial teza, dând și cezarului ce-i aparține. Adică dând autorului, dreptul de a avea (din când în când măcar) intenții. Așa se face că primele două secțiuni ale cărții, care corespund acestor variante îmblânzite ale ideilor mai vechi, sunt și cele mai bune. Cu alte cuvinte, Literatura implicită și Literatura implicată sunt, în medie, net deasupra, iată, capitolului intitulat chiar Imanența literaturii (acesta conținând totuși un foarte interesant inventar de metafore puse în circulație
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
că steliștii reprezentau, chiar dacă animați de un anume liberalism, un domeniu al literaturii oficiale, subsumate propagandei și deci net diferențiate de poziția de permanentă rezervă a lui Blaga. Noncolaboraționismul său nu se putea armoniza întrutotul cu o variantă, fie și îmblînzită, a producției literare "pe linie". Cînd, în cursul convorbirilor subsemnatului cu Blaga, venea vorba despre steliști, poetul surîdea ușor, cu subînțeles. Într-o zi am menționat cîștigul bănesc considerabil în epocă al lui A. E. Baconsky, care își permitea nu
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
Stoian, face o echipă excelentă, sedimentată în timp. Cu un an înainte, într-un turneu timișorean, Mihai e victima unei farse meteorologice de zile mari. Îmbrăcat primăvăratic, are de înfruntat o iarnă cum n-au fost două. Spre amuzamentul, niciodată îmblânzit, al celorlalți: „Când se uită Albulescu pe geam, să i se facă rău: afară, zăpadă de un metru și viscol de scheunau câinii. Pe mine m-a luat râsul de nu mă mai puteam opri, Albulescu aproape plângea. Cea mai
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
economie a lucrării ei ar fi fost probabil prea mult; am vrut, semnalându-l eu însumi, doar să ilustrez amploarea și înălțimea viziunii propuse de ea." (p. 98). E straniu să-l vedem pe aprigul critic și temutul polemist deodată îmblânzit, inundat de fericire la întâlnirea cu o carte departe de condiția capodoperei. E, iarăși, curios să citim cronici (la volume de Mircea Martin ori Nicolae Manolescu) care se încheie, practic, înainte de a începe, fără ca Mircea Iorgulescu să fi intrat în
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
liber". Dar această "putere" magică îi este asigurată de solitudine. Solitudinea artistului e violent antirealistă. Dacă veacuri în șir scriitorul a nutrit "ambiția realistă" de a reflecta lumea dată cu atâta îndemânare încât aceasta să poată fi învinsă ori măcar "îmblânzită" de propria-i imagine, astfel cum Perseu și-a șlefuit scutul pentru a deveni oglindă în lupta cu Gorgona, situația s-a schimbat sub egida modernității: "Acum, când singurătatea, neîncrederea și războaiele au dovedit că știu să sluțească și să
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
n-a fost impusă de grațierea de la mijlocul deceniului al șaptelea, ci de interdicția de la începutul anilor '40. Clivajul trebuie căutat, în viziunea mea, între etapele imediat succesive. Adică între ceea ce inteligentul debutant opera cu răceală de chirurg și ceea ce îmblânzitul eseist ajungea să prețuiască printr-o neașteptată umanizare a subiectului. Într-un fel, Steinhardt își rescrie, după ani, o parte dintre incisivele luări de poziție. Oricine poate observa, chiar fără să ducă de la un capăt la altul cartea - deși eu
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
tablele de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei sînt aduse de te miri unde, pe șaua unui ca și cum. Ci, mai degrabă, pentru că luciditatea ei de manifest îmblînzit disprețuiește deopotrivă trecutul, și viitorul. Pe primul, pentru naiva lui orbire întru lumini, pe celălalt fiindcă, la drept vorbind, nu există. Ce rămîne din lumea de mîine? Coșmarul lumii de ieri. Carevasăzică, prezentul. Cînd "tu nu poți privi la chinul
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
numele și înrudirile peste multe generații răzbună, prin exces, răbdarea greu încercată a cititorilor de saga. Fiți serioși, nu contează nici o clipă cine din ce sat se trage, totul e de dragul transformărilor pe nepusă masă, în descendența (sic!) unui suprarealism îmblînzit. Printre întîmplări de necrezut, un colaj vivant cu poveștile lucrurilor despre oamenii lor, cu profețiile coțofenei-pupeze-mierle-păsăroi cicălitor Clementina Moțatu, mai încape o căciulă de umor isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
abordare, de rostire. Este în continuare un loc minunat - iată că minunile țin, uneori, și ani - binecuvîntat, care se ferește de șabloane. De orice fel ar fi să fie ele. Sau dacă se ivesc, ele sînt de grabă izgonite, ameliorate, îmblînzite. Teatrul Arca, pe care îl salut, pare să aibă șansele unei supraviețuiri mai îndelungate decît celelalte meteorice edificii. Dacă ar fi așa, am ajunge abia la cifra DOI. Al doilea teatru privat din țărișoară. Puțintel, aș îndrăzni să murmur. Asta
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
prin vicleșuguri magice. Haosul nu se supune logicii, dar poate fi combătut cu mijloace a căror natură e identică cu cea a haosului (similia similibus curantur). Personajele pozitive recurg la farmece in extremis, pentru a pune opreliști răului. Balaurii trebuie îmblînziți, și pentru asta remediul cel mai eficient sunt vrăjile. Magia e precumpănitor albă, fiind un ritual cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
continui/ Un Arhimede modern." Arhimede nu a făcut greutăți fiilor lui Tata Oancea, nu era prea complicat să pui acolo o notă de trecere! Mai complicat va fi cu administrația financiară a orașului Timișoara, unde o seamă de suflete trebuiau îmblânzite. Și nu erau toate simțitoare la sunetele poeziei." Până la urmă, "Tata Oancea" îl convertește la literatură pe un funcționar de la administrația financiară, Simeon Bura, îndemnându-l să scrie el însuși și închinându-i apoi ode de genul: " Căci prin scris
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
că odată cu trecerea timpului ați obținut o seninătate interioară: detașare, ieșirea din contradicție și dualitate... Oare nu se contrazic toate aceste afirmații cu faptul că... "ați fost și sînteți nebun"? B.N.: Inițial, romanul Al doilea mesager, s-a intitulat "Ereticul îmblînzit". Acum, cu trecerea timpului, am devenit un eretic neîmblînzit, un iconoclast, un nonconformist și neîncadrat în ierarhiile politico-sociale actuale... La București nu am avut în trecut nici o funcție... La Paris lucrez pentru revista "Esprit", iar la București sînt... scriitor. Două
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
schimbare pe care o provoacă pătrunderea poeților pe teritoriul criticii și istoriei literare o reprezintă subiectivizarea acesteia. Disciplina aceasta rigidă și - repet termenul - birocratică devine, în mâna unor cercetători dezinhibați de experiența anterioară a poeziei și/ sau ficțiunii, un discurs îmblânzit și creativ. Asta nu înseamnă, firește, o demisie de la exigențele preciziei, acribiei și exactității informației. Ci o renunțare la perspectiva univocă în istoria literară, în favoarea perspectivei plurale, a istoriei deschise, de sorginte liberală. Magna cum laude îmi mai place și
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
vântul... Rău am făcut că am procedat altfel și nu mi-am ținut gura și nici condeiul... Nu este bine să fii un revoltat camusian, un rebel, un iconocalst, un eretic... Primul titlu al romanului Al doilea mesager era Ereticul îmblânzit. Eu nu am fost «îmblânzit»... Am avut o polemică cu un dramaturg care trimitea rapoarte la Securitate. Mi le-a arătat. După ’89 a negat cu vehemență. A cerut să fiu judecat de «Consiliul de onoare al Uniunii Scriitorilor». M-
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă. O imagine prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la scoaterea deviaționistului din viața literară (dacă lucrurile se opreau aici se putea vorbi de varianta fericită). Fiecare poet proletcultist trebuia să fie receptiv la sfaturile „îndrumătorului”, deținătorul adevărului
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
fi/ lemnul sună și bine suflet de/ de lemn (și pluteste-n/ copaie) și pluteste-n" (Sufletul). Halucinația e, după cum vedem, o ispita cerebrală. Aidoma introvertiților în genere, poetul are puseuri (compensatoare) de cinism, bunăoară această cruzime thanatică, subțiata însă, îmblînzita prin scriitura: "pe la cinci dimineață visa/ moartea îmbrăcată frumos/ în costum popular cu ie/ chemînd-o să meargă la/ hora lîngă poartă mănăstirii/ era o hora de morti toți/ frumoși dar mai tineri decît/ au murit atîția spun/ că moartea te
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita oniric. Există la Ursachi o continuă reciclare a miturilor esențiale, dar o reciclare atît de rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex și cu infinite satisfacții. Una dintre cele mai frumoase poezii, "Flanela", are în subtext
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
tangoului, în poveștile spuse de Max Costa, în demonstrațiile din Buenos Aires. Îndrăznește să prezinte șahul, ca joc de competiție serioasă, dificilă, cu arsenalul aflat la vedere și secretele pregătirii marilor maeștri. Însă ele sunt deja bine știute, cititorul regăsește erudiția îmblânzită galeș de farmecul povestitorului. Noutatea romanului o dă un anume stil vintage, tot mai atrăgător, prezent astăzi nu doar prin ficțiune, ci prin confesiune - fie memorii, jurnale, corespondență: lumea bună și petrecerile ei, aristocrația ori marea burghezie, anii ’20 cu
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
e foarte târziu." (Tăcutele dimineți). Un poet se joacă cu cuvintele, croind fanteziste anatomii de îndrăgostit. Poate că da, poate că nu. Poate că lucrurile, chemate pe limba lor adevărată - cîtă poezie în numele acestei presupuneri! - așa, de fapt, se poartă. Îmblînzite sau, dimpotrivă, sălbăticite. Desfăcîndu-și, în vis, caiere de legături ascunse. Astăzi, 1 august, cînd termin această tatonare a unui somn cu vise, se împlinesc exact 94 de ani de la nașterea lui Gellu Naum (și aproape 8 ani de la moarte). Poate
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]