287 matches
-
aparte, atrăgând prin originalitatea costumelor și a obiceiurilor pe curioșii târgului. Altădată, mai ales fetele și nevestele, se distingeau prin purtarea salbelor de aur, „lefții” , a barizurilor și a cațaveicilor, iar bărbații și flăcăii prin căciulile de astrahan, contășele bine îmblănite și cizmele cu taban și creți. V. Migrațiunea sezonală a bulgarilor hușeni, în căutarea de locuri bune de cultivat zarzavatul , se face pe două căi: A. Prima cale, și cu procentul cel mai mare, (60 70%ă, este spre Răsărit
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul rece, tăios, urmărindu-l pe tata care se opintea să înainteze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acele fructe, dar să le și găsești bune. XVIItc "XVII" Iarnatc "Iarna" Zăpada devenise acum un lux pe care familia și-l permitea când se mai calmau lucrurile în branșa construcțiilor; treceam prin ea în pantaloni de piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
straie de negustor strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să și-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
forțează să-și repete în minte aceste cuvinte, cu atât dârdâitul puternic se încăpățânează să nu dispară. Și odată cu el, o presimțire neagră începe să-l apese, ca și cum ceva rău se întâmplase sau urmează să se întâmple. Din buzunarul scurtei îmblănite, scoate o bucată de piele fină cu ajutorul căreia curăță atent lentila optică a lunetei. Un lucru asupra căruia instructorii insistaseră din prima zi a sosirii la școala de lunetiști. Unul dintre ei, cu stagiu vechi încă din timpul războiului civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de partizani să cadă în cursă și să fie lichidată, dând prea multă încredere unor surse ce păreau a fi sigure. Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug, știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug, știe că sunt înșirați în jurul obiectivului, formând un cerc invizibil din mijlocul căruia nu trebuie să scape nimic. Ca și el, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tot mai mult și încep să-și dea seama că vine dinspre șosea. Curând își face apariția o mașină șenilată de teren. Frânează brusc chiar în apropierea lor și din ea coboară un căpitan voinic, într-o scurtă de piele îmblănită. "Ce dracu mai vrea și ăsta?" Hei, gașcă de eroi, cine comandă aici? Leutnant Janke. Ieșit dintr-un adăpost improvizat, locotenentul pocnește din călcâie și se prezintă. Discută un timp cu noul venit, apoi cheamă câțiva soldați să ajute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în sinea cărora mă simt inclus? Câteodată, mecanismul prin care percep lumea se transformă într-un toboșar care lovește nu vreo tobă de tinichea, ca-n romanul lui Günter Grass, ci oasele craniului. Sunetul metalic, uscat, cu ecou de tablă îmblănită (dacă există așa ceva), îmi umple cavitățile auriculare, inundă arterele din zona gâtului și coboară lent, dureros de lent, spre inimă, plămâni, ficat. Basul ce însoțește percuția îmi perforează stomacul, intestinele și aparatul urinar. Chitara, excesiv de monotonă, se împiedică de globulele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și care va fi firul roșu al viitorului film: furtul intelectual. E fericit. Simte nevoia s-o spună cuiva. Aduce telefonul de pe sală și formează numărul Lilianei. Se uită apoi la ceas: trei și jumătate. Închide. Dezbracă scurta de velur îmblănită, cu care stă în casă cînd e răcoare, și se bagă sub plapumă. Dar i se face frig. Ia perna sub braț și merge să se culce lîngă Adrian. Cînd mi-am dat seama că-i atît de tîrziu, apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
viață să stai la căldura sobei încinse!... Păcat că nu-i și Ana cu copiii aici!... Cînd e frig în apartament, Ana zice mereu: "De-am avea o casă cu sobă!..." Din octombrie și pînă în mai, haina de velur, îmblănită, stă în permanență pe spătarul fotoliului de la masa de scris. Aici, acum, Mihai e îmbrăcat doar într-un pulover subțire. Termină de mîncat semințele din mînă și se ridică, să se preocupe de roman. Lucrează de nouă zile. Încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
anișori, întîmpinîndu-și mama cu mîinile întinse și ochii mari, ațintiți spre geanta din care femeia urma să scoată pachetele. Coboară din pat încet, aprinde iar lumînările din pahar, că nu s-a dat încă drumul la lumină(14, îmbracă haina îmblănită și se așază în fotoliu. Cu fiecare pagină scrisă, fericirea lui sporește. Aude ceasul sunînd în camera unde doarme Ana, dar nu-l ia în seamă. Peste un timp cînd se aprinde lumina, Ana vine să-l trezească. Îl găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur acolo, în imensitatea albă. Și cerul s-a luminat, acoperindu-și înaltul cu stele. Începe să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mă În față, În spate, ziceam așa: - Ce faaaaci Moș Ia’...? Nu era nici măcar de formă Întrebare, ci mângâierea dinspre mine Înspe el - nu era Moș Iacob al meu? și era de parcă mi-așa fi trecut mâna pe spinarea lui Îmblănită; și era de ziceam că el e motanul meu cel prieten (că tot n-aveam). La care el răspundea: - Hă!, băi’țălu moș’lui! Și gata. Din acel moment, puteam trece la lucru. - Ce-o mai fi și asta: toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strâmbat de râs colegii tăi din Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-a binelea. Cele trei zgârieturi pe ușa cabinetului consular provocară dispariția miraculoasă a scufiei și a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o ireproșabilă atitudine consulară. În timp ce îi înmâna hârtiile proaspăt primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poarta Încuiată. Apoi se auzi vocea pe care o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul Îi aminti de copcile care-l țineau la un loc. — Laz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu și-atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
măști de gaze. Apoi Logan Începu turul. Adăpostul numărul unu: gol, cu excepția reziduurilor de scursori și lichide. Adăpostul numărul doi era cel În care Miller avusese prima dată parte de duhoare. Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre lucurile acestea se ofiliseră sau se dezmembraseră, Sampath împrăștie cât putu din colecție în jurul său, echilibrând articolele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de mine, dar fără Îndoială ești liberă. Cât am fost de orb. Dacă ți-au rămas aici lucruri de care ai nevoie, scrie-mi și ți le voi trimite. Deocamdată Îți expediez un pachet cu trei cămăși de noapte, papucii Îmblăniți și fotografiile. Dar dacă nu te deranjează, vreau să păstrez fotografia cu noi doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri, o pereche de pantaloni și un pulover roșu, care Îi erau mari, dar În care se simțea totuși bine. Picioarele Îi erau vârâte În papucii Îmblăniți pe care Îi adusese Uri din Portugalia. Iar hainele lui erau atârnate la uscat pe un scaun, În fața căminului. Discutară despre literatura latino-americană din ultima perioadă, despre realismul magic, pe care Nina Îl vedea ca pe o continuare a tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]