463 matches
-
să întindă o mână de ajutor, însă... "Misiunea ta, i-a spus dogele, este să-l îmboldești pe domnul Moldovei, poate face o năvălire în Turcia..." Că "Ștefan acela", o fi vreun arhanghel! O năvălire în... în Turcia?!?! "...Să-l îmboldești să facă război! Să meargă pe drumul sfânt al luptei pentru Cruce, ca la "Podul" acela... cum îi zice..." urmează Mihail cu voce solemnă, ironică. Măi să fie! se dezlănțuie Ștefan. M-au pus sub epitropie! Știu ei cât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă tot îmboldesc: Fă război, că-i sfânt!" Îmi tot dau în cap cu crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie ei că-i Vodă Ștefan "acela"?! Alexandru Machedon?! Cezar?! Ghenghis-Han?!... Ce-și închipuie ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea și stăpânirea mea, și-l voi apăra. Dar, scria el nu vreau să iau armele împotriva unui împărat așa de mare, deși sfetnicii mei mă îmboldesc s-o fac". "Nu vrea!"... Ce drăguț din partea lui, spune Ștefan zâmbind crispat. Totdeauna Cazimir m-a apărat... cu gura. Și Mahomed Sultan chiar s-o spăriet de gura Cazimirului? întreabă Ștefan cu ironie. De unde! Mahomed a râs cu pohtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hotărât tabără de adunare sub comanda lui Vlad Drăculea Țepeș. Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar sabia împotriva turcilor. Așteaptă doar porunca lui Mateiaș: "Treceți Carpații!" Cazimir se lasă el greu, dar nobilii lehi îl îmboldesc... Moldovenii, cu ungurii și cu polonezii, facem o adevărată cruciadă... Nu dăm îndărăpt, nici un pas nu dăm din ce am cucerit! freamătă Șendrea. Ne-am cucerit libertatea, am plătit scump pentru ea, și nu voi a ne mai închina la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa singur. Câțiva târgoveți, fiecare cu bocceluța sa, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn, sub care se ghicea un șanț adânc, și bătu cu pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în adâncul inimii omenești, omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.” Ce minunată și mai cu seamă completă definiție a sufletului omenesc însetat de sacru și a omului, pelerin pe calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea aparține Pelerinului Rus și o putem regăsi în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
paralele cu cele din viața de zi cu zi. Pe scenă surprizele, descoperirile, dezamăgirile, toate acțiunile, gândurile și faptele personajelor interpretate de noi sunt paralele cu surprizele, descoperirile, dezamăgirile și toate acțiunile, gândurile și faptele noastre. Actorul trebuie să-și îmboldească imaginația ca și copiii. 16 iulie 2004 - Mamaia Actorul trebuie să creadă foarte sincer în posibilitatea existenței unei vieți a personajului, să se obișnuiască atât de mult cu ea încât să se înrudească cu această viață străină. Încetul cu încetul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întemeiere, este condus de frații fecioarei, pentru care vânătoarea devine scenariu inițiatic: „Câteși trei sunt vânători,/ De șoimei asmuțitori./ Ei pe tine te-or vedea,/ După mineor alerga,/ Cu șoimeii te-or goni,/ C-ogăreii teor sili,/ Cu suliți te-or îmboldi”. împărțirea trupului cornutei respectă și aici datele rituale, cuminecarea cuplului nou format și a profanului având rolul inițiatic definitoriu în consacrarea tinerilor și, implicit, în revigorarea universului: „Sacrificiul interpune, între om și divin, o realitate intermediară (victima), cu scopul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a despărți un anumit animal de turmă. Deși managerii nu pot aduce „bastoane electrice” la locul de muncă pentru a-și „motiva” angajații, ei fac totuși uz de un limbaj plastic pentru a sublinia importanța unei sarcini, a-i îmboldi la lucru pe angajați și a instaura un sentiment de teamă care, cel puțin pe termen scurt, maximizează performanța. Asemenea oricărui șoc, înțepăturile verbale neașteptate trebuie să difere în intensitate și calitate de limbajul obișnuit care compune mesajul managerului. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
fitness are doi angajați (Frances McDormand și Brad Pitt) care descoperă pe CD nu numai o situație finaciară, ci și niște informații care le miros a secrete de stat. și cei doi angajați au împreună circa trei neuroni, care-i îmboldesc să încerce un mic șantaj pe socoteala analistului și, în caz de refuz, să meargă cu CD-ul la dușman. Din momentul în care bat la poarta ambasadei ruse, acțiunile lor cretine sînt monitorizate de CIA, care știe că analistul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal, când m-am înfățoșat spre a mă așeza pe scaunul de judecător. N-au făcut-o numai din considerațiune cătră bătrânul meu tată, care le inspira oarecare respect. Văzând așa, m-am simțit îmboldit de ambițiunea de a dovedi că merit situațiunea ce mi s-a dat. M-am pus cu hărnicie strașnică pe lucru, am cetit și răscetit din scoarță în scoarță codul Calimah, Regulamentul Organic, Cap. VIII și Sobornicescul Hrisov și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Începutul acestor întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. Adevărul este că la început întrunirile erau mai mult îmboldite de amiciția personală ce lega pe acești tineri între dânșii, și de dragostea lor pentru ocupațiuni mai estetice. Gruparea lor însă nu avea deloc caracterul unei societăți constituite, și nu purta niciun nume. Mai târziu, după ce pe lângă tinerii de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hrubă. Vai de-acela ce cu mine va voi să stea la prubă!... Îți făgăduiesc, amice, c-am să fiu de-un chef nebun, Căci o dată zice omul tinereței rămas bun! Iară ție, o! amice, care atâția ani în șir Îmbolditu-ne-ai la lucru, adunând al nostru bir La comoara cea comună; luptător neobosit Ce ținut-ai cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci acest avut este unicul semn prin care ne putem recomanda străinătăței spre a obținea un rang de onoare între popoarele civilizate occidentale. Am zis că în cariera mea literară am avut oarecare mici satisfacțiuni de autor care m-au îmboldit la lucru; dar nu-i mai puțin drept că de neasemănat mai multe ori m-am simțit atins de descurajare față cu cunoscuta indiferență a publicului. Îmi ziceam că poate publicul, supremul judecător, este îndreptățit să mă primească cu răceală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
domnul Boc tocmai cu patronii s-a consultat, cu cei mai cinstiți și mai viteji dintre români, ca să afle calea, adevărul și salvarea capitalismului românesc, dar și a capitalului străin, stăpân pe 70% din economia din România. Încurajat de patroni, îmboldit de la Cotroceni, Boc nici nu-și dă seama că este un personaj de bâlci și a și conceput scrisoarea de intenție pentru mai marii FMI, ca reprezentant al unui guvern suveran. Știți de ce se țin așa bățoși, atât președintele, cât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în care viața lui Ghimpu ar fi, dacă nu în pericol, cel puțin un iad. România nu-l poate abandona pe Ghimpu dintr-o sumedenie de motive, dar primul ar fi că a avut curajul (nu cred să fi fost îmboldit de la București) să spună Rusiei ce trebuie spus răspicat și tare cu mai mult timp în urmă: a) Cererea expresă adresată Rusiei de a-și retrage trupele din Transnistria, caz în care Smirnov și toți moldonistrenii ar fi măturați în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să urce mai sus, tot mai sus, în timp ce ei avansau cu mare băgare de seamă, în ritmul lor mult mai lent. Ei l-au strigat la un moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gândi toare, și frecându-și absentă pielea netedă și mătăsoasă, recent tratată de cosmeticiană. Ar fi vrut s-o vadă pe Georgiana și să vorbească în voie cu ea, dar se gândea cu neplăcere la drumul lung. Totuși, ceva o îmboldea să nu dea înapoi. Oricum aveam de gând să-mi vizitez niște rude de la Cluj și tot amânam s-o fac, minți ea cu seninătate. Tocmai bine! Te sun când iau biletul de tren, să vedem cum și unde ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rătăcea prin ea. Nici Bobo nu se zărea, nică ieri. Oare o mințise tânărul mustăcios când îi spusese că acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de ființe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de murii caselor arzînde, [cari*] {EminescuOpVII 207} trântiți pe pietrișul străzii, copiii gemeau pe aici pe acolo, morți sau pe jumătate morți... Ei țipau cu ochii plânși și îngînau nearticulat numele mamelor lor. Cu pistoalele-n mână, cu cocoșul tras, îmboldii calul de trecu prin strade, peste cadavre de oameni, peste căruțe sfarmate, peste lăzi sparte din cari curgeau haine și unelte, peste mobile rupte, peste animale ucise -- treceam ca sălbatec prin acest cumplit spectacol, prin această dramă teribilă și sfâșietoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
clipele respective. Am băgat scările în acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mă refer la Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vandali. Erau mai puțini ca număr, dar luptau pentru libertate și supraviețuire; întăriți de deznădejde, au ieșit învingători. La scurt timp însă au avut de suferit de pe urma unei secete grozave, care a durat mai mulți ani și care i-a îmboldit din nou să plece și de-acolo. Astfel au străbătut ținutul Mauringia, locuit de poporul asipiților 2, și au ajuns în regiunea numită Golandia, instalându-se în locurile numite Antab, Bantaib și Burgundaib. Cam pe vremea aceea, romanii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în urechi. Silit de iubire, am mințit din nou: - El este asaltat din toate părțile. Este presat și îmboldit să ia hotărâri care nu-i convin, căci îl scot din sărite. Gaila, surioară, nu-mi cere să fiu martor la moartea unui prieten și la nașterea unui rege. Nu se face. Nu poți să pretinzi de la mine acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]