741 matches
-
omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și în curând ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lortovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă n-aveau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să reverbereze de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese anihilată. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata cu eblema sa aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
intrare și striga la noi țâfnos. Da, chiar acest lucru, să nu ne îngrămădim (cine era? cine îl pusese acolo?), dar de ce? Că îl călcăm pe bocanci! Și ni-i arăta indignat, erau nou-nouți și nu se sfia să-i îmbrîncească pe cei care ar fi voit să nu le pese de încălțămintea lui. O luai pe jos... Până în oraș erau zece kilometri. Ce oameni nedisciplinați... și în același timp disciplinați, gândii... se îngrămădeau buluc (se grăbeau, dar de ce așa tare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de incivilitate. Se poate observa legătura cu gândirea unică, ce impune un stil gregar de discurs. Ni se pare așadar evident ca indivizii calificați astfel să ia obiceiul să scuipe pe jos sau să nu-și ceară scuze atunci când Îi Îmbrâncesc pe ceilalți; ă această perspectivă se aplică unor acte de gravitate diferită (ca grad sau ca natură), pe care nimeni nu va face efortul să le diferențieze Între ele, din lipsa unor instrumente teoretice și juridice, din lipsă de resurse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
copii, între 4 și 14 ani, cînd este arestat în iulie 1958: "Am fost arestat la primăria din comuna susmenționată, după ce fusesem chemat acolo de un om de serviciu; am fost arestat de securiștii Grimberg și Zaharia, care m-au îmbrîncit într-o dubă plină cu arestați din comuna Lețcani-Iași. A doua zi, după cum mi-a relatat soția după eliberarea mea din detenție, s-a prezentat la domiciliul familiei mele locot. major de securitate Mihai Voicu de la Iași, care a ordonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închisori pe unde a fost, avea probabil un reumatism foarte accentuat și nu a putut să se ridice, nu a putut să meargă prea repede. Și atunci, unul dintre cei trei gardieni care l-au scos din celulă l-a îmbrîncit: mișcă-te mai repede, și tatăl meu a căzut jos și atunci l-au luat la înjurături și la izbituri cu picioarele în cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al șaptelea, p. 98) Ereticii răstălmăcesc Scriptura și caută mereu argumente împotriva mântuirii lor „Dar ereticii, răstălmăcind Scripturile împotriva capetelor lor și căutând mereu argumente împotriva mântuirii lor nu-și dau seama că se îmbrâncesc singuri în prăpastia pierzării. Că pe Fiul lui Dumnezeu nici lauda nu-L face mai slăvit, nici hula nu-L vatămă. Nu are nevoie Ființa cea necorporală de lauda noastră. Ci, după cum cel ce spune de soare că e strălucitor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Alexandru Bourceanu, fanii rapidiști au luat foc și au început să arunce în teren cu tot ce le-a căzut în mână. Fundașul Stelei Vlad Chiricheș a fost lovit în cap cu o brichetă aruncată din tribună. Jucătorii s-au îmbrâncit, au intervenit și oficiali ai celor două echipe, iar haosul a fost continuat de fanii rapidiști, care au aruncat cu scaune în teren. Sebastian Colțescu a suspendat meciul și i-a trimis pe jucători la vestiare. Steliștii s-au supus
Rapid - Steaua, întrerupt din cauza incidentelor grave de pe stadion by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75190_a_76515]
-
nu e izbăvitoare, nu e nici măcar importantă, fiindcă isteria cotidianului o transformă și pe ea într-un eveniment monden, curățând-o cu totul de orice urmă de sacru. După ce aruncă în apă cenușa defunctului, văduva acestuia se ceartă și se îmbrâncește cu fiica ei din cauza genții sport de 10 euro, în care se afla urna, geantă pe care bătrâna vrea s-o recupereze cu orice preț. Astfel de scene comice - perfecte ilustrări ale „mecanicului placat pe viu” - sparg senzația de tristețe
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
700 de manifestanți s-au îmbrâncit cu jandarmii în timpul unui protest, care a avut loc în fața Prefecturii Iași, aceștia încercând să intre în clădire. La mitingul care are loc la ora transmiterii acestei știri, în fața Prefecturii Iași, participă sindicaliști din educație și sănătate, afliați la CNSLR
Protest la Iaşi. Oamenii au vrut să intre în Prefectură () [Corola-journal/Journalistic/27766_a_29091]
-
La un moment dat, un grup de manifestanți de la Sanitas au încercat să îndepărteze gardurile metalice montate de jandarmi, reușind să disloce câteva dintre ele. În acel moment a avut loc o altercație între protestatari și jandarmi, care s-au îmbrâncit, manifestanții încercând să pătrundă în clădirea Prefecturii. În cele din urmă, forțele de ordine au reușit să monteze din nou gardurile de protecție și să îi liniștească pe manifestanți. În urma incidentului a fost suplimentat numărul jandarmilor mobilizați la fața locului
Protest la Iaşi. Oamenii au vrut să intre în Prefectură () [Corola-journal/Journalistic/27766_a_29091]
-
omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr. - Bravo, băi Vlădene, îi zise. Mersi mult. - Da, hm, păi, nu? zise Vlădeanu și se îndreptă către vestiare în aplauzele publicului, scărpinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă privi triumfătoare - și pe bună dreptate, pentru că nu prea găseam cuvintele potrivite să-i explic ce și cum. M-am uitat înspre casă, sperând că mă va salva cineva, dar nimic. Nimeni nu ne observase. Momentul potrivit să o îmbrâncesc în lac. Glumesc. - Ascultă, am zis împăciuitor, îmi cer scuze. Ce altceva pot face? - Ce altceva? Cum ar fi, de exemplu, dacă ai încerca să îți schimbi atitudinea față de femei? Să le, să ne vezi ca pe ceea ce suntem? - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi asigur un loc foarte aproape de trapă. Poate că oamenii erau mai amabili cu mine pentru că aveam un copil în brațe. Știam eu că fetița o să-mi folosească la ceva. Așa că am așteptat la bandă, încercând să-mi păstrez răbdarea, îmbrâncindu-mă cu ceilalți pasageri care abia coborâseră din avion, îndoindu-mă de fiecare dată când unul dintre călători îmi aplica o lovitură ucigătoare în glezne cu căruciorul. Am intrat în contact vizual cu cât mai multe persoane, sperând c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că ecranul de deasupra benzii cu numărul doi ne asigura încrezător, de vreo douăzeci de minute, că bagajul avea să-și facă apariția în scurt timp. Așa că toată lumea a început să fugă înnebunită spre banda cu numărul patru. Oamenii se îmbrânceau ca de frica morții. Și de data asta nimeni n-a mai părut impresionat de faptul că aveam în brațe un copil nou-născut. Rezultatul a fost că am ajuns la coada noii benzi. Și, o vreme, n-am avut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simplu pe gură, ca pe maică-mea! Tipului însă nu-i plăcuse, se știa vedetă (mereu se lăuda că unchi-său e ambasador) sau poate avea ceva împotriva spirtului pe care-l foloseam pe post de after-shave; scuipase și mă îmbrâncise repede, după care continuase să se bucure de unul singur. Alerga și fâlfâia din brațe, țipând la adversari cu vocea lui pițigăiată: „Sigani prosti! La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-ai prins tu. Varianta Robe.“ „În câteva cuvinte?“ „Da.“ I-am pomenit tot ce-mi trecuse prin minte: impostura, dublajul, contradicțiile scrisorilor. Mihnea a pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul meu. Unu: cine și cui îi scrie? Un fraier din facultate, unei pipițe din altă facultate, care i-a sucit mințile.“ „Ce facultate?“ „Robane, ți-au scăpat niște chestii. «Gunoierul intelectual», care vine nu știu câte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice Ninja. Apăsă artera rănitei și spuse calm: - Apă fiartă. Hangiul rămase nemișcat, parcă hipnotizat de tot ce se Întâmplase Într-un timp atât de scurt. - Apă fiartă, repetă Oan-san. De data asta omul tresări violent, ca și cum ar fi fost Îmbrâncit de o ființă nevăzută, și o rupse la fugă spre bucătărie. - Midori! spuse la fel de calm, fără nici o tresărire, Oan-san. Vreau să scoți pumnalele mele din trupurile morților. Adu-le aici. Fetița se mișcă Încet spre cei doi samurai care muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scot ușile de la casă, de la tindă și le duc la primărie. Copiii, femeia, tremură toată noaptea de frig. Călărașii, dorobanții le iau mămăliga din ceaun, le taie găinile și le duc la cârciumă. Copiii, femeile încep a plânge; ei le îmbrîncesc, le bat. Întorcându - se de la cârciumă, i-alungă din paturile lor și se culcă ei. Cum se face ziuă [î]i ia dinapoi ca pe vite și-i duce iar la percepție și, dacă peste noapte n-au găsit să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la noi nici o tradițiune și nici un trecut istoric... Din acest punct de vedere li se impută cu drept cuvânt codicilor noștri că sunt o operă incoerentă, adusă din străinătate. Mai mult decât atâta; multe din tradițiunile noastre naționale au fost îmbrîncite, ca să zic așa, cu dispreț și în locul lor introduse idei și principii nouă... Adevărul filozofic că legile trebuiesc să fie espresiunea deprinderilor și moravurilor naționale ale unui popor la noi a fost întors pe dos, căci prin legi am introdus
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oamenilor lor. După cucerirea biuroului de către compania fraților Tănăsești n-a mai fost chip pentru alegătorii independenți să pătrunză la urnă. Câțiva alegători au fost respinși de la vot pentru că biletul era scris cu o greșală de literă; alții au fost îmbrînciți și huiduiți fără nici un motiv. Unii au voit să protesteze; aceștia au fost maltratați și bătuți. Un grup din compania electorală guvernamentală având în cap tot pe frații Tănăsești au oprit o birje în drum, au târât jos pe un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a încheiat-o? Acest alibi e lesne de făcut. Luni, la 30 iuniu 1875, "Romînul" a apărut cernit cu margini negre, în doliu. Ieri, 29 iuniu, s-a înfipt cuțitul până în mâner în pântecele României; corpul ei, palpitând încă, fu îmbrîncit la picioarele comitelui Andrassy. În ziua de 29 iuniu 1866, Camera a făcut cel mai mare act de autonomie, a dat țării Constituțiunea. În ziua de 29 iuniu 1875, Camera a votat actul prin care se dă d-lui Andrassy
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ținut-o in suspenso unsprezece luni de zile, aproape un an. Deci, al liberalilor este meritul de-a fi supus sancțiunii domnești un act prin care "s-a-nfipt cuțitul până-n mâner în pântecele României; iar corpul ei, palpitând încă, a fost îmbrîncit la picioarele contelui Andrassy"; un act, în fine, pentru care "toți românii creștini, și chiar izraeliții pământeni, au trebuit să-mbrace veșminte de doliu și să zică: Contele Andrassy este Domn, suveran absolut al robitei Romînii! ". [ 27 septembrie 1880] [""ROMÎNUL
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
N-am vrut... Camera aia unde mă anchetau ei avea ieșire și În spate, În curte, era mai sus așa, la trei sau cinci trepte, și la un moment dat m-au lovit cu pumnul, cu piciorul, și m-au Îmbrâncit pe ușa aia Înspre spate acolo, și am căzut cu fața În jos pe o grămadă de fier vechi, care era depozitat acolo... În timpul ăla au tras și un foc de armă... Mă ia de acolo, plin de sânge, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]