301 matches
-
conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru capacitatea dovedită, nu pentru entuziasm. ― Mulțumesc pentru compliment, replică ea sec. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
E bună după logica minimalistă „mai bine ceva decît nimic”. De aici pînă la a considera că este retrograd să o critici nu mai era apoi decît un pas. — Bine, dar... — Haide, nici un dar ! mi-o taie scurt amicul, sincer îmbufnat. Mai apuc să zic în sinea mea că este o judecată în cel mai bun caz pripită, după care mă resemnez și tac. E o discuție „fără dar și poate”, ca mai toate discuțiile românești din ultima vreme. Dar să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune că iar ai slăbit... Răspunsei ceva indiferent și pe un ton distant, ceea ce observă numaidecât d-na Sen. Începu s-o întrebe pe Maitreyi în bengali, și ea răspundea îmbufnată, dând din picioare pe sub masă. Mă prefăcui că nu bag nimic în seamă, dar mă durea s-e văd întristată pe d-na Sen, pe care o iubeam ca pe o mamă, deși arăta atât de tânără și de sfioasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Domnul nostru Iisus Christos? Și acum îmi spui mie să tac din gură... Harold era extrem de încurcat, pe d-na Ribeiro o covârșise panica. ― Ia astîmpărați-vă! vorbi. ― Eu mă duc, le spusei, sfârșit, și mă ridicai. Geurtie mă privi îmbufnată. ― Se duce să se roage la templul lui. Nu-i ajută Dumnezeu... *** Am avut o noapte sălbatecă. De cum am rămas singur (umblasem mult pe străzi, fumând în neștire și căutând tot mahalalele indigene, a căror larmă și forfot, și limbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreprindere pentru care, se știe, îți trebuie un talent special, îi sugrumă glasul subțiratic. — Attendez-moi un tout petit moment, je viens vous porter secours... Cu maiestatea femeilor înalte, doamna Mironescu se îndreaptă și ea spre măsuța cu pricina. O fetiță îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se depărta de Gabriel și nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea reține de la asemenea forme de violență. Față de Adam nu se arăta niciodată mânios, simțea, însă, că în relațiile cu fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate detaliile vieții sale, toate concurau în a zugrăvi un tablou complet diferit de portretul tipic al studentului anilor '60. Mereu nemulțumit ba de una, ba de alta, cu umerii lui căzuți, veșnicul revoltat împotriva tuturor și a toate, adesea îmbufnat, mai mereu cu privirea îndreptată în jos, concentrat pe un câmp foarte îngust ca fasciculul unei lanterne, raza-privirii-spot-luminos, dar totodată atent să capteze toate opiniile din jur și mai ales, cu un apetit maladiv, pe cele potrivnice lui. Pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se așeze mai Întîi undeva: Julius făcuse o greșeală, se pomeni că-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de frica spaniolei atît de corecte și expresive a Învățătoarei. În schimb Îmbufnata domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În halul ăsta?, dar o Întrerupse Nilda, care intră Întrebînd pe un ton provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potolit, mi-a explicat rațional, ca întotdeauna, că e bine să fie protejată dacă ne dă prin cap s-o botezăm în România. Să-i ferească însă Dumnezeul lor catolic cantonal să facă Dora vreo reacție la vaccin ! Acum stau îmbufnată și pândesc orice modificare, nu pot să beau cafea pentru că trece în lapte, așa că îmi țin cu degetele ochii deschiși și mă uit țintă la biata copilă, care doarme dusă în leagănul de sticlă, cu o pernă cilindrică albastră la
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
te deranjăm când ieșim. Arătă spre ușa de la intrare. Aceasta îi mai aminti de ceva. Adăugă: - Cred că-mi amintesc că acolo era o ușă laterală.. Cred că va trebui să avem chei și pentru aceea. - Da, bine, veni răspunsul îmbufnat. Părea că, în cele din urmă, se înfiripase o asociație de idei în mintea îngrijitorului. - O să se întâmple câte ceva pe aici? întrebă el. - Mai multe, răspunse Gosseyn. Dăduse răspunsul peste umăr, căci el și Enin porniseră de-a lungul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte lucruri care se impuseseră atenției sale, încât, de fapt supercreierul său nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin îi cunoștea din vedere, alții, necunoscuți. Și Nirena, Patricia, Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse îmbufnată: — Mama lor a dispărut, nenorocita. — A dispărut? Unde? — De unde să știu eu unde dispar oamenii? Acum era aici, și în clipa următoare a dispărut. Ei, ce puteam face? Nu-i puteam lăsa să-și poarte singuri de grijă. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioarele sub ea în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi ceasul. — Ai stat ore în șir acolo, zise ea fără reproș. Ore întregi. Am pierdut spectacolul de operă. Ea întinse o mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ltd, singura editură pe care Frances Head reușise să o convingă. Din păcate, ea murise de cancer la plămîni. Quartet mi-a respins-o din aceleași motive - era prea mare pentru a risca atunci costul mare de tipărire. Am stat îmbufnat o jumătate de an, apoi am trimis-o la Canongate, singura editură scoțiană pe care o știam. Au trecut vreo cinci sau șase luni înainte de a primi o scrisoare entuziastă de la Charles Wilde, lectorul de la Canongate, în care îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin îi cunoștea din vedere, alții, necunoscuți. Și Nirena, Patricia, Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mulțumească deocamdată cu ce i se oferise aici, la hotel. A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la zece kilometri?“ Bătuse atâta drum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să vândă mai mult de trei cărucioare pe zi, Abdullah și-a dus chiflele către capitală. Ghazal nu știa că și turcul avea legătură cu Yazd, se oprise în fața patiseriei pentru frumusețea anunțului: fețișoare de pâine! Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă și cu ochii punctați cu fistic, cărora le zicea „gogomani“. Numai ce o auzea pe Ghazal dimineața vorbind din bucătărie: „Armin, să nu uiți să îți pui «gogomanii» în ghiozdan!“. Ce sunt gogomanii ăștia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub cravată, prost bărbierit, ziaristul avea un aer încăpățînat și îmbufnat. Fiți sigur că vă înțeleg, spune în sfârșit Rieux, dar raționamentul dumneavoastră nu este bun. Nu pot să vă dau acest certificat pentru că, de fapt, nu știu dacă aveți sau nu această boală și pentru că, chiar în cazul că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon Street. Pe St. Ann găsiră cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te-ai făcut vinovat. — Cum? buza de jos a domnului Gonzalez începu să tremure. La atac! strigă Ignatius către batalion. Omul acesta nu știe ce-i mila. — Da’ nu l-ai lăsat să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit domnul Bitter scoțând un rânjet Îmbufnat, cum era de așteptat din partea lui. Ai intervenit În cursul lumii! Mătușa Banu a strâns din buze. — Așa e, a spus În timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji. E adevărat, eu i-am dat bolul cu ashure, Însă el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sa era hotărâtă, pusă pe fapte mari. ă Ce înseamnă asta? întrebă el. ă Osip Maximovici, răsuflă ușurată Anna Alexandrovna. Slavă Domnului! Se repezi la el în timp ce acesta intra în cameră. Cum însă acesta îi refuză îmbrățișarea, ea se întoarse îmbufnată. ă Domnule, vă solicit o explicație, spuse Osip Maximovici și închise ușile în urma sa. ă Conduc o investigație privind moartea a trei persoane. ă și o suspectați pe Anna Alexandrovna? ă Este important ca să stabilim adevărul. Dumneavoastră, ca editor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clipă. E important. Sări jos din drozhki. Se întoarse abia după o jumătate de oră. Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri. ă Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dan clatină din cap, prefăcîndu-se serios. — Mai exact, ce vîrstă au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu gura pînă la urechi. Cinci și jumătate! strigă Trish Îmbufnată. — Iar eu am cinci ani și nouă luni! o imit eu, iar asta ne face să izbucnim din nou, spre dezaprobarea celorlalți. Cred că ne-am cam Îmbătat. CÎnd ajungem să ne așezăm la masa de afară, pateurile și baghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]