209 matches
-
navul ce se lasă vindecat, care se oferă priceperii doctorului lăsându‑se a se tăia sau a se cauteriza, ci‑i găsește vrednici de milă și de compătimire pe pacienții cu boli incurabile, care Își neglijează total afecțiunile și se Îmbuibă continuu, robindu‑se plăcerii de a bea și de‑a mânca, sporindu‑și În acest mod boala și grăbindu‑și sfârșitul pământesc. Cugetând la acestea, putem lansa următoarea interogație, retorică de altfel : nu‑l vom socoti oare mai fericit pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noaptea într-o încleștare amoroasă /își imaginează că poate dormi a doua zi/ Dar când haita de câini/ Și cornurile care sună fără oprire/ îl gonesc în câmp deschis, / Simte că nu mai are aer/ Nu mai are forță/ Și îmbuibat de plăceri/ Este ucis de către vânător“ Datorită pasiunii pentru vânătoare, l‘Ile-de France a rămas aproape fără animalele sălbatice și, pentru plăcerea Regelui, a fost nevoie să se repopuleze fondul cinegetic al acesteia. Din acest motiv regele avea foarte mulți
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
piramidei, ca și raporturile lor, sunt descrise pasionant de abatele Th. Moreau, în lucrarea "La Science mystherieuse des Pharaons". Prețuirea cercetării cerului de către faraoni se poate vedea și după mormântul lui Semfos, rege al Tebei - 2.000 î.e.n. Acest monarh, îmbuibat de știință și astrologie, celebru prin bibioteca rămasă de pe timpul lui, a dorit ca în jurul mormântului să-i fie așezat un instrument folosit la stabilirea poziției astrelor, numit "armilă". Mormântul regal a fost înconjurat de un cerc de aur de
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-vă cu ele la cur! Poporul nu vă mai vrea, pământul nu vă mai rabdă, dar voi o țineți una și bună, poporul și poporul și poporul. Poporul pe care l-ați mâncat voi fript, jigodii comuniste! Săturați-vă și Îmbuibați-vă! Măcar că balamucul de afară se Întețise iarăși, noi nu-l mai auzeam de aici, din livingul cu saltele. Coniacul și tutunul ne vindecaseră răgușeala și Înviam de la o secundă la alta aflând cu puteri Înzecite că noi suntem poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot de astă dată și nu văd ce ar mai fi de făcut. Neapătrat va trebui să ne schimbăm locul, e singura scăpare, să facem și noi ce a făcut părințeul Andrei. Păi Ceaușescu era o jigodie bătrână și sătulă, Îmbuibată până la refuz, care se uita a milă la noi. Dacă nu l-ar fi săpat și nu l-ar fi trădat ăștia care i-au luat locul, ar fi dus-o așa mult și bine. Păi poporu-l știa de jupân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poftelor de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles, că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin n-au făcut uriașa lor jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei n au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste, continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
altădată, turmele nici nu urcă, nici coboară, turmele nu mai sunt, păstorul își cântă pierzania, nimic de-nțeles, lipsa acesta de taine se va-ntoarce odată împotriva Atoatenăscătorului... Mi-e frig, un patefon hăcăie, strigoi bătrân: "du-te-n..., băi, îmbuibă-te și lasă-ne să ne tărăim agale singuri viermii victoriși!"... Ce vremuri, se latră de sus, de foarte de sus, dar jos nimeni nu mai ascultă, ne paște o moarte de la distanță (o fi moartea noastră?!) A îmbătrânit, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
definitiv, mai ales în domeniul spiritual. Le vom cere mereu în literatură, artă, în filosofie, în modul de a gândi al fiecăruia. Trebuie să creem în locul stupidelor dogme obscurantiste iluminarea umanitară. Va trebui să schimbăm până în adâncuri structura concepțiilor noastre îmbuibate de superstiții primitive și de prejudecăți retrograde". Mesajul a fost foarte bine primit de Ion Călugăru în ediția din 11 noiembrie 1944 a Scînteii ("Despre poziția unei reviste de cultură"). În Scînteia, noua direcție va fi teoretizată într-un articol
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
libertate jurnalistică, e înspăimântător. Ce va face diferența la vot, în duminica Sfântului Nicolae? În niciun caz presa sau propaganda electorală, ci observațiile de bun simț și mașinăria de partid. Că nu trăim bine, că și partidul președintelui s-a îmbuibat și a pus incompetenți în poziții de decizie sunt observații de bun-simț. Că alianța de conjunctură coagulată în jurul domnului Johannis nu va rezista mai mult de șase luni pare, de asemenea, evident și, deși cred că ea va face diferența
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
știa cineva de la București de vizitele astea? Poate co legii de la Operă? — Colegii de la Operă, nu veau să mă plâng, dar când am avut recitalul de la Ateneu din 1975, au fost cei care au spus că eram "aia care se îmbuiba cu caviar în străinătate"! Ei credeau - unii mai cred - că aici umblă câinii cu colaci în coadă! Oricum, nu a venit nici unul. — Poate nu au avut voie... Ori le-o fi fost frică. Eu nu m-am supărat. Dar chiar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
stau în față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
convins că nu mă mai știe, s-a dovedit poate singurul ministru care m-a tratat omenește, aproape colegial, ceea ce m-a făcut să regret sincer decizia lui, previzibilă după afirmația onestă în fața unor judecători, de la procesul membrilor C.P.Ex, îmbuibați de comunism, dar zeloși în noua lor postură de revoluționari, după cum ulterior avea să confirme afirmația Domniei Sale, care a fost aceasta: ca fost profesor de economie politică socialistă, "..am predat zeci de ani, cu convingere, principiile economiei socialiste și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mare valoare. A scris cu inima, cu dragoste și suferința ce-o purta În el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slava În veci. Nu degeaba se spune că prin suferință ajungi un sfânt. Nu cei Îmbuibați În bunătăți și În lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toată ființa, cu inima Întreagă, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie În durere și lacrimi fierbinți țâșnesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și o răzbunare. „Crapii e pentru ăia“, zicea bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău în tot ce era gustos și că bomboanele, curentul electric și crapii aveau să facă la un moment dat diferența. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
propriu. Până la sosirea hranei, în ziua întâi de Paști oamenii au mâncat boabe de porumb copt la jar. În ziua următoare merg la compania de aprovizionare și aduc și echivalentul hranei restante, ceea ce nu a convenit unora... obișnuiți să se îmbuibe din dreptul ostașului. Facem totul după ordinele superiorilor, conștienți de pericolul ce s-ar ivi cândva. Ne obișnuim cu meleagurile și oamenii locului - foarte puțini la număr și aproape numai femei, bătrâni și copii. Mereu sfătuiesc oamenii mei să fie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mare valoare. A scris cu inima, cu dragoste și suferință ce-o purta în el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slavă în veci. Nu degeaba se spune că prin suferință ajungi un sfânt. Nu cei îmbuibați în bunătăți și în lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toata ființă, cu inima întreaga, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie în durere și lacrimi fierbinți țâșnesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la care lucrează Andrei (Bart), L’actualitée juive, din Paris. Andrei m-a introdus peste tot, și lumea lui a devenit acum „lumea noastră”. Avem acces la documente speciale, și Ministerul de Externe ne asigură localul confortabil și elegant. Ne îmbuibăm până la bulimie în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei de ieri, când m-am îmbuibat cu tot felul de istorii „negre” despre a trăi în exil cu noi fugi în perspectivă, fugi fie ele doar mentale? Ei bine, carnea mea se descompunea, vedeam viermi, încercam să mă ridic, până la urmă am reușit. Această imagine îngrozitoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai prost, cu toate că li s-a promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut de societatea popular-socialistă, societate care a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai prost, cu toate că li s-a promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut de societatea popular-socialistă, societate care a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Buzău, despre care toată lumea o aude pe fiica sa spunând: „Tatăl meu Episcopul...” și pe ginerele său (Marin Popescu-Spineni ) „Socrul meu Episcopul”. Noul Vlădică de Timișoara, un alt liberal dolofan, [209] îngrășat de toate bunurile lumești cu care s-a îmbuibat, semănând a orice, numai a smerită față bisericească nu! În sfârșit, Episcopul de Constanța, liberal notoriu, ia pe față bani grei pentru hirotonisire și pentru orice parohie, spunând fără sfială teologilor săraci: „De ce ești prost? Însoară-te cu o fată
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pe 22 revoluția sau ce-o fi fost, pe 25 împușcarea marelui țap. Ca să nu mai pomenesc și de sărbătorile pe care le știe toată lumea: Sfântul Nicolae, Crăciunul. Mâncați caltaboși, sarmale, cozonac și alte minunății. — Mănâncă cine poate. Unii se îmbuibă, alții înghit în sec. — Nu asta ați vrut? Ai vrea să crape toți de foame? Nu prea știu ce să zic, de unde să-l apuc. Nici nu știu foarte bine când glumește și când vorbește serios. Îl rog să lase
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
facem legămînt trainic(ca osul) și să dai în unire(căsătorie) pe flă- căul tău cu neastîmpărata mea copilă. După slujba religioasă, a doua zi a urmat sărbătoarea(petrecerea) ce a durat jumătate de an iar opt meseni s-au îmbuibat pînă i-a mîncat moartea. Ea este o fire delicată și a obosit rău să fie privită pe furiș de alții care vor să o smulgă din casa părintească și să o răpească pentru farmecul ei de albinuță. Puternica și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a poftelor de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]