560 matches
-
așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va-mbujora, pe ritmul de ploi și de lacrimi, numai tu, numai tu vei cânta ... ” Centru al vieții spirituale - inima, simbol al chintesenței divine, este locul intuiției, al cunoașterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
al unei emoții anume, dar stăpânite altfel. Ziua de Florar începuse cu o explozie de lumină și adieri mângâietoare care înviorau perdeaua ivorie. Putea vedea fereastra fără efort, doar mișcând abia capul spre stânga. O zării zâmbind larg. Efortul o îmbujoră instantaneu și un șir de vorbe calde, subțiratice - atât de altfel decât gemetele scoase până atunci - îmi umplură minte și suflet de speranță. Mă iții spre ea. Pricepu că sunt ochi și urechi și începu: Dragă Alida, ne cunoaștem de-
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
din poveste/ cu barba Lui de sălcii și mălini,/ ne-am ridica încreștinați pe creste/ spre Răsăritul hojma de străini./ Și zornăind cătușele commune/ ce-au ruginit în temnițele lor/ ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ cu care-abia ne-mbujorăm de dor./ Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ la ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă /mai grea, pe pieptul altei seminții./ Ci noi, bolnavi de-adâncă neputință,/ privim zadarnic înăspritul drum./ Din cele ce ne-ar
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mai harnic la serviciu a doua zi, răspunse Minela sentențios. - Desigur, dar ești mai bine dispus. În viață există și ceva pentru care merită să te lupți. De exemplu o femeie frumoasă ca dumneavoastră. - Domnule Dunca, vreau să încetați, protestă îmbujorată de plăcere Minela. Ori doriți să vă distrați pe seama fizicului meu, ori nu vă înțeleg! Ce nu vă place la mine? - Scuze doamna Trifan. Cu fizicul dumneavoastră totul este în regulă. Pot spune că prea în regulă. Dacă nu l-
FRAGM. 7 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359981_a_361310]
-
doresc o casnicie fericită! Bun venit în familie vere! Olga l-a felicitat pe Augustin, acesta i-a sărutat mâna, iar Olga l-a sărutat pe obraz. Vă fac cunoștință cu Petre Petruș, un bun prieten, obrajii Olgăi s-au îmbujorat când a pronunțat numele iubitului. Cei doi bărbați au dat mâna, apoi au urcat toți în mașină alături de băiat. Mergem la mine să sărbătorim, mama ne așteaptă...Olga a privit complice spre verișoara ei, bărbații nu știau, că ele vorbiseră
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
frumos, dar mai ales fermeca cu fluierul său tot ceea ce întâlnea în cale. Anii treceau și Ionel creștea văzând cu ochii. Dintr-un copilaș pricăjit, fără părinți, ajunse un flăcău după care toate fetele boierilor vecini întorceau capul și se îmbujorau când acesta le privea în ochi. Într-una din zile Ionel, care nu se despărțea nici ziua nici noaptea de fluierul său, îndrăzni și-l întrebă pe boier de unde a cumpărat acel fluier. - Dragul meu, - zise stăpânul, - mi-a fost
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
o bătrână copilăroasă. - Nu e nimic important. - Bineee! Până te vei hotărî să ai încredere în mine, am eu ceva să-ți comunic. Nepotul meu a hotărât ca la picnic să fie prezenți și copiii. Alma răsuflă ușurată. Obrajii se îmbujorară de emoție. Annie chicoti complice: - Știam eu că ai un amestec în asta! - Nu înțeleg! - Hei, asta-i bună!Tu ai pledat pentru acest lucru. - Eu doar mi-am expus o părere. Lordul nu a fost încântat de intruziunea mea
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
Ai competiția în vene! Alma-și strânse șalul la piept. Dimineața strecurată încet, dădea un plus de mister lucrurilor. - Știu că uneori sunt impulsivă, însă era vorba despre cei mici. Ei nu sunt accesoriile doamnelor venite la petreceri. Obrajii ei se îmbujorau de enervare, amintindu-și scena. M.Joseph își turnă vin și gustă din el. Vocea lui șoptită, profundă, o tulbura. - Ești geloasă? - Nu înțeleg, sire! se încruntă. - Ești geloasă pe viața doamnelor din înalta societate? Pe bogăție, bijuterii ... oportunitățile lor
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare ale apei și încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Își verifica poziția, își aranja decolteul bluzei și trăgea cât putea de fustă ca să-i acopere picioarele până sub genunchi și numai după aceea îndrăznea să-si ridice privirea către
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață. . . Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață. . . Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul. . . De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341921_a_343250]
-
timp și în spațiu, pe obosita planetă a pământului nostru. Munții și câmpiile au tresărit și s-au bucurat, apele au clipocit și au intonat imnul valurilor în mersul bucuriei, copacii s-au înclinat în rugăciune, pe când florile s-au îmbujorat, transmițând parfumul cel mai plăcut oriunde erau răsărite în lungul și în latul pămîntului, iar frunzele au căpătat o culoare de un verde crud ce-ți dă sentimentul dorinței de fericire și eliberare... Omenirea a rămas transfigurată!... Dumnezeu S-a
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
chitanță și, la invitația ei, m-am angajat că voi mai veni. "Pentru tine și cu tine, frumoaso, nu cu alta! Dacă mă refuzi, nu știi ce pierzi și, mai ales, nu știu ce ratez eu! Ar fi păcat...". Însoțitoarea mea era îmbujorată de jenă ori de râs sau, în egală măsură, de amândouă. Cum am ajuns în camera de la etajul doi, s-a dezbrăcat de bluză și fustă, după ce m-a rugat să mă întorc cu spatele. - Voiesc să fac duș... Nu
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă piață. I se părea uneori că îl vede pe Nicu, manevrând cu pieptul scos în față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un astfel de om important, fără de care mulți oameni nu puteau ajunge unde doreau, trăia cu ea. Nu se gândea atât de mult mult acasă, la copii sau la bătrână, pe cât se gândea la viitorul pe care-l
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
iubita din tinerețe: Lili Nădrag! “Au curs prezentările începând cu editorul, critici, scriitori... Titi Drăgan a vorbit în termeni elogioși despre fosta colegă de liceu, actual confrate în ale scrisului și despre cartea ei deosebit de interesantă. Spre finalul acțiunii, Lenka îmbujorată de emoțiile provocate de cele auzite, îl atinse pe Titi și îi șopti: -Privește în sală. Multă lume. Lume pestriță. Bărbați, femei, tineri și mai în vârstă, unii cunoscuți, alții nu... Nici nu înțelesese bine care era scopul acelui îndemn
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Cuprins în foc de har, / Răsare în oglindă. / Fereastră între pământ și cer,/ Cuvintele se-ntorc /Lumină și iconostas.../ Zeița lui Homer trece / Prin degete trandafirii/ Dimineți grăbite de Venus. / Tresare un Luceafăr,/ Prin versul meu, fecioară! / O stea se-mbujorează-n Primăvară, / Căzând în ...Echinocțiu. Martie,/ Aprinde-n zori cununa Poetului din vers... Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1151, Anul IV, 24 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elisabeta Iosif : Toate
MĂRŢIŞOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343499_a_344828]
-
soare la un loc. În piept am inimă de carne Și-o simt cum plânge uneori, Când un cuțit de vorbe grele Îl răsucește până-mi dă fiori. Simt liniștea oceanului în adâcuri Și greutatea muntelui în rugăciune, Țin macii îmbujorați în palme Să nu-i strivească răul...de prin lume. Sunt trilul păsării voioase Ce a văzut seninul de cu zori, Și-n zborul ei a scuturat angoase... Pe aripi port lumini de visători! Sunt solul ce aduce pace, Razboiele
SUNT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343071_a_344400]
-
Cum este și viața asta, mereu cu cumpene, să nu știi ce să alegi! Timpul parcă zbura, începură să-și amintească tot felul de întâmplări la care ei fuseseră părtași, râdeau cu poftă de câte o poznă hazlie. Laura se îmbujorase și, deși era încorsetată în gips, era frumoasă, iar ochii ei triști, acum radiau de bună dispoziție. Uitase și de durere și de tristețe, se simțea ca în anii de liceu. Întâlnirea neprevăzută cu Gabi era ca o trambulină, care
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340137_a_341466]
-
cu melodiile lor și pictori care se întreceau să-i surprindă acel surâs plin de viață. Participă la recepții și descoperi că și francezii, asemenea românilor, sunt oameni veseli și preferă buna dispoziție, distracția. Vinurile din renumitele podgorii ale Franței îmbujorară obrajii tinerelor domnișoare și dezlegară limbile celor mai timizi amorezi. Cavalerii francezi foarte curtenitori jonglară cu declarații de dragoste. Narcisa se amuză la orice glumă sau năzbâtie a trubadurilor parizieni. În patria lui Victor Hugo, Voltaire, Moliere și Balzac spera
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
mami le lăuda cât de frumoase sunt. - Mami, azi nu am găsit decât păpădie, dar vezi ce frumoase sunt, ce-i dacă sunt galbene, mie îmi place culoarea galbenă , este ca soarele, nu-i așa că-s tare, tare frumoase? Era îmbujorat și-l prinsese soarele, părul ca spicul grâului se deschise și mai mult, iar ochii lui de nu-mă-uita ieșeau și mai mult în evidență, semăna cu un îngeraș, dar unul zglobiu, vorbăreț și cu un sac fără fund de întrebări
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
magazinul din colț după pâine proaspătă. Apoi, fredonând o melodie după radioul care cânta în surdină, începu să-i pregătească hăinuțele dragului ei. - Eu sunt gata, acum este rândul tău, am lăsat și lumina aprinsă, doar să te grăbești. Era îmbujorat și își pieptănase păruțul din care azi, cu părere de rău trebuia să mai taie, dar nu avea ce face, cum să lase pe alții să râdă de el și să creadă că-i fetiță, el este băiat, bărbat în
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
era vorbăreață și îndrăzneață, o moștenise pe mama sa. Avea niște ochi superbi, cu gene lungi și niște buze roșii, ca fraga. O frumusețe, avea și cu cine semăna. Ionuț veni în fugă de pe terasa unde făcuse inspecția amănunțit, era îmbujorat și ochii priveau iscoditori la musafirii de la masa lor. - Sărut mâna, eu sunt Ionuț și o să merg la grădiniță în grupa mare! Mami m-a învățat să nu vorbesc cu oamenii străini, dar dacă sunteți la masa noastră înseamnă că
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
tu cumințel, nu ai supărat-o pe buni și pe mami? - Vai, dar cum să le supăr, eu le iubesc până la stele, și să știi că, și pe tine, și pe Angela, tot așa vă iubesc! Ochii îi străluceau, se îmbujorase la față, gesticula cu mânuțele, foarte convingător. Gabi și bunica Ioana îl priveau cu drag, se bucurau că își mai revenise, nu doreau ca Laura, la întoarcere, să intre în panică, sigur avusese o zi stresantă, asta mai lipsea, să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378858_a_380187]
-
urle Oful său îndurerat. A-ndrăznit în taină mare Să dea frâu inimii sale Și să se îndrăgostească Nebunește chiar de soare. Și-ncântată era luna, Căci iubitul îi spunea Că-i atât de-ndrăgostit Încât arde după ea. Și se-mbujorase luna, Rușinându-se sfioasă, Căci în viața ei n-avuse O poveste amoroasă. Și visa în miez de noapte Cum s-ascunde dup-un nor Și cum pierde fecioria-n Prima zi făcând amor. Și visa luna nebună C-o să
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
rosti la prânzul zilei cu ce cuvânt aș îmbrăca măgura nopții și unde aș mai găsi atâtea flori desprinse din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: gura mea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379158_a_380487]