482 matches
-
Pun și ei o vorbă bună "Acolo Sus"... Scoatem și racla cu moaștele Mare-mucenicului Ioan. Avem nevoie de atâta ajutor... Drept să-ți spun, și cu Diavolul aș face pact. Ștefane! strigă Maria cu reproș, dar după o clipă devine împăciuitoare. Bine, vin la biserică. Faceți și praznic? După datină, viii cu morții împreună... Să petreceți, să beți, de dragul morților, desigur... zâmbește ea ironic. Morții cu morții. Cu viii mai greu. Și eu, acolo, ca nuca-n perete... Maria! răbufnește Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E rându' lui... și nu vrea să se facă Mahomed! spune furioasă, își smulge turbanul și-l aruncă la picioarele lui Petru. Cum să fiu Mahomed?! declară cu demnitate regală, Petru. Eu sunt Petru Voievod, Domnul Țării Moldovei! Ștefan râde împăciuitor: Amândoi sunteți Ștefan Vodă!... Mă fac eu Mahomed! și-și pune turbanul pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Petru Aron, ucigașul tatălui meu! Stanciu, stacojiu, jurând cu mâna pe inimă: Eu n-am... n-am... Cum aș fi putut să lovesc în Bogdan, cel mai iubit frate al soției mele, Anastasia? Te cred, te cred, spune Ștefan împăciuitor. Am spus-o numai să dovedesc că nu-s pătimaș. Te-am ridicat, totuși, "Primul meu sfetnic" și te am aproape inimii mele, pentru înțelepciune și pentru că nu lingușești. Pentru faptele trecute, m-am căit și-am căpătat iertare. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
draci la lumina zilei, și stăpânul laș al casei. Fiți cu Mine acum: cine nu este cu Mine este Împotriva Mea, pentru că numai prin Mine, dacă doriți aceasta, puteți birui răul și boala spirituală. Cine nu adună cu Mine, Adunătorul, Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
că ce știe el, apoi mama îl certă, că cine era fata aceea să i-l dea, iar tatăl spuse că așa sînt copiii între ei, și tot așa, timp de vreo oră, pînă cînd tatăl, într-un tîrziu, declară împăciuitor că n-are rost să-și facă griji, că se va rezolva ea, pro blema. De altfel, Dănuț era și el de aceeași părere și se gîndea de pe-acum că îl va vinde negreșit și va lua o groază
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
printre dinți) va executa ordinul Întocmai și la timp, prefectul adăugase următoarele cuvinte: „De primirea Ordinului veți semna În fața noastră”, lucru care s-a și Întâmplat potrivit textului din josul paginii scris chiar de mânuța organului de ordine. Ceva mai Împăciuitor, sublocotenentul Popescu, comandantul Escadronului de Călărași Fălciu, Îi dăduse polițaiului un termen de 5 zile pentru găsirea și aducerea la unitate a recruților lipsă la apel din diverse motive. e. Imnuri cu bani pentru Crucea Roșie Română Probabil rezolvându-se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Înțelegeți cu Parchetu căci eu opinezu că pe lângă cercetările ce se vor face fratelui și tatălui lui Chiru, ar trebui să li să facă și percheziție domiciliară”. Deocamdată calm, prefectul se adresase În continuare Într-un mod destul de amabil și Împăciuitor: „Vă rogu dar Domnule Polițaiu să puneți toată energia În descoperirea hoților și complicilor lor căci lumea sau speriatu mai cu osăbire pentru furăturile de vite”. Deci, faptele unor infractori declanșaseră adevărate fenomene sociale de tipul fricii și groazei. Pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Sava" și erau premianți. De fapt, Ion Inculeț se socotea în stare de provizorat în București, era parcă zorit să se întoarcă la Bucium, la via lor de lîngă Iași. Acolo îi este și mormîntul. Ion Inculeț era o fire împăciuitoare și nu i-am surprins niciodată acea înverșunare pe care o aveau unii împotriva adversarilor. Nu era violent. Avea o bunătate naturală și era extrem de calm. În timpul cît a fost ministru al sănătății publice, m-am ocupat, în Cameră, ca
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din care se pot trage învățăminte și concluziuni interesante. În fața perspectivei brutalităților și violenței de limbaj din toiul luptei electorale, femeile române au ținut în primul rând să observe că este de a lor datorie să intervină ca un arbitru împăciuitor între frați, afirmându-se astfel ca un factor de echilibru și armonie socială, neținând socoteală de greșeala și ofensa ce li se aduce prin îndepărtarea de la drepturile care li se cuvin cu prisosință. Au făcut aceasta și pentru o înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură și o să-l dau jos de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu le dau să citească Moby Dick? E absurd. E o nebunie! Fluturam cartea spre Jayne, când am observat că Sarah mă fixa cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un ton calm, împăciuitor, rațional: - Iubito, nu trebuie să citești asta. Sarah privi temătoare spre mama ei. - E pe lista noastră de lectură, zise ea încet. Exasperat, l-am rugat pe Robby să-mi arate programa lui. - Ce să-ți arăt? întrebă el, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit la mine când eram la petrecere și a zis că e bunicul. - Dar dragă, bunicul acela e mort, am zis cu un ton împăciuitor. - Dar bunicu’ nu e mort, tati, zise ea fericită, lovind scaunul cu piciorul. Era liniște în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a năpădit, dar m-am forțat să nu mă mai gândesc la asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Își stăpânii un nou hohot de plâns. Băieții pierduți. Ochii ei mă implorau, iar expresia feței se transformă într-una de ușurare, cineva o credea acum. - Nadine, i-ai spus asta și lui Mitchell? Am întrebat asta pe un ton împăciuitor dar de-acum eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat pițigăiat și alarmant. N-ai contactat poliția să le comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doar pentru moment, fiindcă unele linii începuseră să se întrepătrundă cu alte linii și încet-încet o întreagă rețea prindea contur devenind coerentă, cu un înțeles special, iar în final răzbătea din vid imaginea tatălui meu: avea fața albă, ochii închiși împăciuitor, iar gura doar o linie care se deschise curând, urlând. Mintea mea continua să-și șoptească sieși, iar în amintirile mele totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dintre toate locurile de muncă, și-au ales doar fabrica de jupit sfeclă de la Bucecea? Cum să dai bani, vorba lui nașu’ Pantilică din Humor, la cele care au dat cu, știți voi, în populație? Cineva de lângă mine, îmi zice împăciuitor: Li se dau bani pentru serviciu credincios. Deviza guvernului este demobilizatoare: „Muncești, nu muncești, pensie primești!” 2 martie 2009 Ocazii ratate Motto: „Errare humanum est, perseverare diabolicum” (lat.- „A greși este omenește, a persevera în greșeală e diabolic”) Fiecăruia dintre
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare 24. Când ar părea că satul trebuie să adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar fi plăcut de tine, că și ție ți-ar fi plăcut de mine... Cui revenea sarcina primului pas, Mihai? Mie în nici un caz... Asta e una din legile nescrise ale existenței umane. Da, Cristina, ai perfectă dreptate, surîd eu împăciuitor. Totuși dă-i telefon Brîndușei și spune-i că, judecînd bine, comportarea mea ți se pare obraznică. Spune-i că dorești să nu se mai întîmple cu vreo altă delegată, care ar putea să reclame, să păteze astfel onoarea combinatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum și-o lăsăm de capul ei, așa că ai tot timpul, Clara, să probezi toa te fardurile! Abia atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întâlnim aici de 1 Mai, ce naiba... Rosti ultimele cuvinte mai mult pentru sine. Deși nu-i venea să creadă, n-avea ce face. Asta e, Clara a dispărut. A dispărut ca și cum n-ar fi existat vreodată. — Bine, Edi! aprobă Bobo, împăciuitor. Sigur c o mai caut! Și cu restul ce fffac? A fost rândul lui Eduard să tacă îndelung. Cred c-ar fi bine să mă întâlnesc, totuși, cu gașca, rosti el, deodată. Dacă-i bal, bal să fie! Adu-i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu te-am auzit! Pesemne că nu-l întrebase. Pesemne că el singur se convin sese că auzise întrebarea. — Ccă în rest n-am schimbat nimic, mormăi Bobo. — Ei, lasă, dac-așa ai considerat tu, așa să fie! rosti Eduard, împăciuitor. Oi vedea când mă întorc. Deocamdată nu-mi arde de întors. Mai stau aici sigur până la iarnă! Bobo răsuflă ușurat. Luă din nisip un băț de chibrit ars pe jumătate și începu să schițeze un cap de om. Un cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șed torcând la umbră pe prispă {EminescuOpVII 305} și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieței lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii înlăcrimați și cu privirea evlavioasă. Aproape că îl iubea. Se stinsese cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vorbise, iar acesta a remarcat-o, în sfârșit. - Fata rămâne cu noi. - Asta nu se poate! Tocmai vi s-a dus vestea că nu vă atingeți de oameni și acum vreți să ne faceți să ne schimbăm părerea, a început împăciuitor și emoționat spătarul. - Vasăzică ați auzit de noi! - Cum să n-auzim! Se știe bine despre voi de când l-ați jefuit pe chelarul Curții Domnești. Spătarul devenise nespus de jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nene, nu-ți mai bate gura, că știm noi cum e cu recompensele. - Ce-i în mână nu-i minciună. Așa că strânge ciocul și lasă-ne să ne vedem de treabă. Pe când Mihnea vorbea fără oprire, trecut acum pe tonul împăciuitor, că n-am să vă pedepsesc, gândiți-vă, băieți, ce se poate întâmpla dacă vă dau pe mâna lui Dracula, care, orișicât, e fratele meu, tâlharii îi luaseră toate hainele, îl lăsaseră complet dezbrăcat, doar un inel cu piatră neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]