258 matches
-
încă ușor, ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în acest loc în 1804... La Muzeul alăturat, sute și sute de exponate, cel care îi atrăsese atenția fiind armăsarul alb al Împăratului, așteptând, împăiat, o vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
niște piese de muzeu la care asistăm și care ne sunt puse în față ca obiecte pe care le vedem, dar cu care nu avem un contact senzitiv, palpabil, viabil. Tot ce vedem la televiziune este un fel de realitate „împăiată“; oricâtă excentricitate ar deține imaginile, ele devin monotone prin faptul că nu mai conțin o experiență de viață în care spiritul se găsește implicat. Or, tocmai acest tip de viață, din care lipsește experiența spiritului, îl are Kirievski în vedere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Împăietor, scuzați, la un taxidermist?” „Mulți. O să spuneți și dumneavoastră, ca și ceilalți, că nu-i o meserie obișnuită. Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate felurile. Muzee, colecționari privați”. „Nu mi se Întâmplă prea des să văd animale Împăiate prin case”, am zis eu. „Nu? Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meserie obișnuită. Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate felurile. Muzee, colecționari privați”. „Nu mi se Întâmplă prea des să văd animale Împăiate prin case”, am zis eu. „Nu? Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uriașă, scânteind de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai mici, câte unul pentru fiecare colonie a imperiului. Jonathan își petrece dimineața rătăcind prin fața exponatelor, oprindu-se în fața spațiilor demarcate să se uite la chinezoaicele care confecționează evantaie și la Inuiții canadieni, care simulează că scot intestinele unei căprioare împăiate. În cele din urmă, se trezește aplecându-se peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul focului în fața unei colibe conice. Pe eticheta lor, stă scris: Satul Fotse Fotseland Africa Britanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri îi sunt cunoscute din ziare și paginile de scandal ale ziarelor ilustrate. Singura persoană cunoscută este Levine, înghesuit între un pui de girafă împăiat și un aranjament de palmieri pitici, încercând să-l convingă pe un producător ilustru să-i pună piesa în scenă. O vreme,Jonathan prinde frânturi din conversația lor: — Comedia ușoară este definitorie pentru vremurile noastre. Am scris un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îmi dau seama, speranțele uitate că până la urmă se va face bine încep să se transforme în fantezii despre moartea lui, mă trezesc dimineața devreme și rămân în fața ușii sale închise, îmi imaginez trupul său înfometat, împietrit asemenea unui animal împăiat, strălucind în luminile raiului, ordonându-mi să-mi trăiesc mai departe viața și mă simt inundată de compasiune și lumină, mântuită de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era rezemat de cealaltă parte a unei mici camere sferice: una din sferele de de-compresiune a sistemului de aerisire a coloniei. Era înconjurată de o învălmășeală de cuverturi și perne, ca și de o colecție heteroclită de jucării, animale împăiate, păpuși, bijuterii fanteziste, reviste ilustrate și pungi de mâncare goale. Se găsea și un picap cu baterii. Era prada ei strâsă în cursul expedițiilor în colonia devastată. Își adusese în vizuină toate acestea pentru a mobila după gustul ei ascunzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era camera ei. O cameră anume a ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan pus la punct, organizația asta de trei parale, cel puțin așa arăta pe dinafară, prindea viață, acționa, făcea încă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei M forța dramatică a maladiei mintale care face din personajul lui un alienat cu o prezență copleșitoare. Un urs uman care trage de sfoară un urs împăiat și cântă live cu pene de păun pe cap. Rizea și ursul lui trăiesc în pădurea așteptărilor amânate, istovite și de moartea mamei care, fără să apară, e mereu prezentă. Boala familiei M vine din blurarea și transferul dorințelor, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întîi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea", mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu o vergea verticală fixată pe o placă orizontală, în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile, un antic gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curată. În 1931 Lizard Ridge din Oklahoma era un oraș de provincie pe cale să moară din adâncul deșertului. Odinioară existase și acolo o sursă de venituri: o fabrică ce producea suveniruri pentru turiștii ce treceau prin oraș pe autostradă: tatu împăiați, poșete și portofele din piele de tatu. Localnicii și indienii din rezervație vânau și jupuiau reptilele, vânzându-le apoi fabricii. Uneori săreau calul și se vânau între ei. Apoi furtunile de nisip din 1931 au dus la închiderea autostrăzii U.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și până acum. Telefoanele date la celelalte secții LASD, pentru verificarea spărgătorilor de case cu probleme dentare, totalizau un zero total - nu existau astfel de indivizi. Două telefoane de tatonare la atelierele de împăiat animale conduseseră la descoperirea că animalele împăiate aveau numai dinți de plastic. Dinții de animale nu apăreau în nici o proteză dentară, ci doar în gura creaturilor sălbatice vii. Danny o încurajă pe Karen să continue, își luă rămas-bun, acompaniindu-se cu sunete de pupături, apoi formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL singur, nu EL, Loftis. Așa trebuia să fie. Danny simți cum îl trec câteva furnicături, ca și cum ar fi fost legat la niște fire electrice. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL singur, nu EL, Loftis. Așa trebuia să fie. Danny simți cum îl trec câteva furnicături, ca și cum ar fi fost legat la niște fire electrice. Se întoarse la arhivă, găsi cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]