202 matches
-
mai bun tratament posibil. —Normal. Se Întoarse spre ea și Începu să-i mângâie tandru părul. —O să-mi fie tare dor de tine. —Și mie de tine. Știa că probabil n-o să lipsească prea mult, dar deja ochii i se Împăienjeniseră de lacrimi. Și nu uita, continuă el, orice s-ar Întâmpla, am să te iubesc mereu. Spunând asta, se ridică din pat și o luă Înspre baie. Ea se Încruntă un pic. —Cum adică orice s-ar Întâmpla? Dar dușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și cu balele curgându-mi din gură ca la nebuni. Alo, am bolborosit. —Claire, a zis el cu vocea clară, personificare a autorității și a eficienței. Am încercat să aranjez să mi se trimită toate actele noastre prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pildă, zilele trecute eram În metrou și citeam toate numele lui Saramago. CÎnd am ajuns la pasajul În care bătrîna doamnă singură Îi sărută mîna lui don Jos, mi s-a pus un nod În gît. Și mi s-au Împăienjenit ochii. M-am uitat pe furiș la cei din jur, oameni tăcuți, muribunzi ce se duceau undeva, ei s-au uitat la mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de raport. Pe pagina cu zilele de naștere e o pată de mărimea unei cești. Ceva uleios cu o crustă de făină. Pesemne, Jill făcea o prăjitură când a scris-o. Vreau să continui să citesc, dar mă Împiedică ochii Împăienjeniți de lacrimi. Iau În schimb ziarul Daily Telegraph și dau la pagina cu necrologuri. Azi, avem un biolog eminent, un bărbat care a condus IBM În anii ’60 și o dansatoare din spectacole de revistă, pe numele ei Dizzy, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră ieșirii sale și a lui Nae Calaican din restaurantul Bucovina. În articularea lor stranie cu momentul pornirii în marș către Țara Sfântă, noian de umbre solitare și necunoscute îi împăienjeneau filmul amintirilor. Începând, însă, cu acele clipe când prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește, este întins pe ceva tare și rece. Deschide ochii, clipește de câteva ori, apoi se ridică în capul oaselor și privește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
918). Cum citim în profilul Daniela Rusu, asemenea săgeții născătoare de mănăstiri, adolescenta care debuta în 1994 în paginile „Mugurilor” rădăuțeni „descoperă «vârstele grâului» din ipostaza de prințesă [...]. Periculos de lucidă, ambițioasă în a crea o nouă mitologie pe ruinele împăienjenite de dezinteres și uitare ale mitologiilor românești, poezia Danielei Rusu delimitează un spațiu liric viguros și care se adresează sufletului cititorului contemporan cu doza de insolit specifică doar mesajelor din viitor care ar putea răzbate înspre noi [așezând cu discursul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
orice împrejurare ca să vorbească despre ei. Sunt subiectul lor predilect la recepții, vernisaje, mese amicale, pe stradă, în autobuz, peste tot unde poți avea ghinionul să-i întâlnești. Te țin de nasture și vorbesc precipitat, cu patimă, dinaintea privirilor tale împăienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinară, tocmai au terminat o carte, tocmai au pățit ceva incredibil, tocmai vor să te viziteze, sau să-i vizitezi, ca să discute pe îndelete despre biografia lor interioară sau publică. Vor să-ți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cinci În cinci minute cu altă mărășească. Încă ai zice că a fost cândva ceva de capu’ ei, nu i s-au chircit trăsăturile, ci doar că s-au subțiat și nasul i s-a ascuțit și i s-a Împăienjenit de fum privirea ochilor ei albaștri, visătoare-seducătoare odinioară. De când i-a murit avocatul, e doar cu pisicile În camera asta de casă naționalizată de pe Calea Griviței, care se zguduie din toți pereții ca la cutremur când trec tramvaiele pe sub fereastră, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lungă și zveltă, se proiecta pe orizontul înalt al mării. M-am oprit locului și am rămas nemișcat, uitându-mă țintă la casă. Nu o puteai desluși din cauza luminozității cerului de care părea să se rezeme, iar privirile mi se împăienjeneau și nu izbuteau să-și fixeze obiectivul. O clipă sau două n-am reușit să disting nimic clar, și totuși eram sigur că zărisem o mișcare, ceva ce se mișcase înăuntru, în bibliotecă. Am înaintat foarte încet, clipind din ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dureroase, plângea sincer. O cuprinsese mila în fața suferinței lui. Adrienne, să te mai văd o singură dată. Să fim singuri. Între pereții camerei, mergeam și așteptam. În singurătate, îmi țineau de urât doar lacrimile de pe degetele mele. Ochii îi erau împăienjeniți de o durere adevărată, însă bucuria de a fi putut termina ultima frază îl făcu să respire adânc. Își aplecă ciucurii îndoiți pe care se mai țineau încă lacrimi și medită. Unu: declarație de dragoste. Bun, s-a făcut. Destul de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
feciorii de împărat! Oricât de în drag și-ar păzi nevestele și oricât de-a dor ar aștepta să-și vadă feții, când aud de bătaie, li se zvârcolește inima în trup, li se frământă creierii în cap, li se împăienjenesc ochii... lasă nevastă și feți în grija Domnului și pornesc ca vântul la război." (Ioan Slavici, Doi feți cu stea în frunte) (d) "Asta nu se poate! este o greșeală! fata mea nu e de crezut să fi ales tocmai
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
iau ochii de la ea, îi fac un semn cu degetul. Deschide-o. Pentru câteva secunde continuă să-mi susțină privirea, apoi clipește și ochii ei se întorc spre fereastră, ca și cum ar căuta o soluție. Hai, deschide cutia. Ochii i se împăienjenesc. Rămâne nemișcată. Deschide cutia. Soneria de pe hol rupe liniștea. Peste un minut clasa o să fie plină de copii. Mă apropii de bancă, mă uit la cutie. Îmi las poșeta pe banca vecină, întind mâna dreaptă, îmi plimb degetele pe capacul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
gândeam că cineva ne-ar putea salva: tata se întorcea acasă prin locul acela, seara târziu. Stăteam cu capul între genunchi privind un mușuroi de furnici. Nu e rău să fii furnică, cel puțin ești aproape de casa ta. Ochii se împăienjeneau, mintea o lua razna. Se făcea că merg cu trenul pe câmpie, treceam pe la poalele dealului. Pe culme creștea via noastră pe care o îngrijea tata. Calul cel alb păștea liniștit la marginea ogorului iarba grasă și bună. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să plâng, buza de jos. Capul îmi atârna într-o parte și mă durea de furia ce mă cuprinsese. Am vrut să mă așez pe marginea șanțului să mă liniștesc, dar picioarele îmi tremurau ca apucate de friguri. Mi se împăienjeniseră ochii de lacrimi, printre ele vedeam deformată gloata de copii îndepărtându-se. Mă simțeam umilit, ultragiat... Eu am vrut să merg la deal, să-l văd pe tata, știam că muncește din greu, încovoiat deasupra butucilor de viță de vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
brusc și o durere ciudată îl năpădi pe de-a-ntregul. Era ca o sfîrșeală. Vru să strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin vis niște oameni care se strîng în jurul lui, se apleacă și îl cercetează curioși. Fălci Visul ăsta cu mine transformat în delfin este foarte curios, cu atît mai mult cu cît acum, cînd sînt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer gol, dar nu zeii mă preocupă; fără un munte, cîmpia s-ar mulțumi să-și satisfacă pasiunile, n-ar ridica piramide, și nici sfincși cu ochii Împăienjeniți de nisip, Însă ea singură ne Îngăduie să strivim Între brațe o fericire concretă și să lăsăm un răspuns după noi. Totul În jur se referă cu prisosință la faptul că n-am visa nemurirea dacă n-am iubi viața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de așa ceva. Oricât se străduia, parcă toate gândurile puseră stăpânire pe ea și reveneau cu o nouă forță. Dacă mama ei nu ar fi murit, acum i-ar fi fost aproape, iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
palizi ce păreau ai unei mame învinse. - Doamne, oare nu ți-a fost de-ajuns moartea primului născut? De ce mi-ai dat și această suferință? Capul i se aplecă în jos de parcă ar fi vrut să cadă, ochii i se împăienjeniră, limba i se lipi de cerul gurii, nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să ieși într-un Mercedes încărcat cu tot felul de bunătăți alimentare. Am stat năuc la ieșirea din aceste magazine și mă uitam la cărucioarele arhipline cu care fiecare om ieșea fără să stea la coadă. Ochii mi s-au împăienjenit privind sortimentul unei neobișnuite târguieli ale unei gospodine, fără să știu ce era în toate ambalajele acelea frumoase. Nu-mi puteam da seama cum de au atâția bani să cumpere tot ce era în cărucioarele cu care se duceau în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Lizeta Gheorghiu. Așadar, pentru aceasta ne alungaseră de acolo! Căpitanul era în Jilava și noi nu trebuia să-l vedem. Numaidecât l-au adus. L-am urmărit cu privirea de când a pășit pe poarta fortului și, cu toate că ochii mei erau împăienjeniți de lacrimi, iam reținut toate detaliile. încadrat de doi soldați și urmați de un ofițer, pe care îl depășea cu un cap în înălțime, se apropia Căpitanul, cu pasul său mare, spre grupul doamnelor ce îl așteptau. Era Căpitanul, îmbrăcat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
morții acceptate și încuviințate cu durere. Dar și mai incredibil este că toți acești iubitori de cultură, de lectură, de cuvinte, de idei, au cu adevărat un tărâm al lor. E departe, la marginea pădurii, pe urmele unei căi ferate împăienjenite de vegetație, demult nefolosită, de pe vremea când oamenii obișnuiau (încă) să citească. Aceasta este fabuloasa împărăție a oamenilor-cărți, adică a acelor oameni care au renunțat la identitatea umană și au adoptat-o pe cea a unei cărți (preferate) pe care
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]