1,835 matches
-
mea pornii să vizităm Castelul din Charlotteburg, în al cărui mausoleu dormeau somnul de veci regele Wilhelm și încântătoarea regină Luiza, îmărații Wilhelm I și Frederic cu împărătesele lor. Era ceva mistic în felul cum lumina cădea peste marmurele albe împărătești, când mov, când roz, când de un galben șters. Toate aceste efecte de lumină erau datorită vitrourilor mari colorate. Castelul propriu-zis nu prezenta prea mare interes de ordin artistic. Dar unele plafonuri din stuc și lemn împodobite cu picturi și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
și, când m-am întors, l-am văzut pe părintele Solcan pe deal. Când am ajuns lângă el, bea apă dintr-o căldare. Mi-a oferit și mie un pahar cu apă cristalină. Atunci a apărut Maria, îmbrăcată în haine împărătești alb-argintii strălucitoare cu marginile și ghileții aurii, cu coroana pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la biserica din Frasin, unde Ea a intrat în altar și a ieșit prin ușile împărătești. Pe mine m-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îmbrăcată în haine împărătești alb-argintii strălucitoare cu marginile și ghileții aurii, cu coroana pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la biserica din Frasin, unde Ea a intrat în altar și a ieșit prin ușile împărătești. Pe mine m-a oprit exact în mijlocul bisericii, mi-a aruncat o anafură, m-a binecuvântat și mi-a arătat spre est, spre Bucșoaia, unde este biserica catolică. Am întors capul și am văzut cum biserica catolică se apropia tot
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
biserica catolică. Am întors capul și am văzut cum biserica catolică se apropia tot mai mult de biserica ortodoxă, până a ajuns în curtea bisericii ortodoxe. Dar de adus a adus-o Maica, pe palma mâinii stângi, stând în ușile împărătești, cu fața spre biserică. A lăsat-o jos în curtea bisericii ortodoxe ; ca mărime, această biserică era mult mai mică decât biserica ortodoxă. M-a mai chemat o dată, anul trecut, și mi-a arătat același lucru, tot din biserica din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aș dori să-i citesc, dar vouă vă doresc să aveți posibilități infinit mai mari ca ale mele, ca să pătrundeți cât mai multe adevăruri. 11.03.2004 A fost odată, ca-n povești, A fost ca niciodată Din rude mari împărătești O preafrumoasă fată. și era una la părinți și mândră-n toate cele Cum e Fecioara între sfinți și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul furtunii, cetatea era puternică sub mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aș dori să-i citesc, dar vouă vă doresc să aveți posibilități infinit mai mari ca ale mele, ca să pătrundeți cât mai multe adevăruri. 11 martie 2004 A fost odată, ca-n povești, A fost ca niciodată Din rude mari împărătești O preafrumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de taină avea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și suflece mâne cile de la uniforma mai mare cu două numere, era neapărat necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ce, Gog și Magog; tălmaci utili pentru ca oștirea să se poată tocmi de la o vale la alta pentru poame, nuci, rodii, dar și surcele de încălzit cazanul consulului, care cazan servea când pentru supa oștirii, când pentru baia ibovnicelor trimisului împărătesc cu inel pe care scria SPQR... își închisese și ea cartea și privea drept înainte. — Deseori întâlneau tabere de sciapozi, creaturi umanoide din deșert, cu un singur picior cu laba enormă, picior-umbrelă care, atunci când ei avansează țopăind, îi ajută să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
povesteau că atunci când au fost la cosit, neștiind căn iarba mare până la brâu crescuseră și câteva fire de iarba fiarelor, au rămas fără coasă: când să mai tragă o brazdă, li s-a rupt coasa În iarbă. Grăjdarii de la curtea Împărătească au dus armăsarii la păscut și ca să nu-i scape cumva prin pădurile fără capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o păscura animalele, desfăcu toți caii Împiedicați. În vremea aceea trăia un om mărunțel pe care toți Îl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vale, ca într-un glob fermecat... Le era foame și șeful de sală îi aștepta să le asculte dorințele. Când au ajuns la șampanie, căci așa o masă se cerea onorată, Mihai a anunțat emoționat: Mamă, tată, mulțumim pentru primirea împărătească și bucuria de a fi aici cu voi. Beatrice și cu mine avem un cadou de Crăciun și vrem să vă bucurați de el. Am fost invitat să particip la Festivalul Enescu din septembrie, anul viitor. Camelia și Petre nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inel? - Nu. - De ce? - Pentru că n-am scris nimic și nici n-am intenția să scriu ceva. - Cum vine asta? Dar asta nu ține de domeniul tău de cercetare? - Și da și nu. Asta ține de ceea ce scriitorii antici numeau "taină împărătească", care tot ei spun "e ceva împărătesc să păstrezi o taină". - Dar nevestei tale o să-i dezvălui taina asta, nu-i așa? - O s-o fac, dar nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită și mă întreabă
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
nimic și nici n-am intenția să scriu ceva. - Cum vine asta? Dar asta nu ține de domeniul tău de cercetare? - Și da și nu. Asta ține de ceea ce scriitorii antici numeau "taină împărătească", care tot ei spun "e ceva împărătesc să păstrezi o taină". - Dar nevestei tale o să-i dezvălui taina asta, nu-i așa? - O s-o fac, dar nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită și mă întreabă îngrijorată: - Cât? - Ci pentru că tu însăți ești
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
muscalilor. înalt-Prea-Luminate (vorbește hanul), eu consider că n-ar fi bine în aceste vremuri grele, să fie lăsat domn în Muntenia, Brâncoveanu, ținând cont de faptul că el ar putea oricând să ne înșele și să provoace pierderi ireparabile oștilor împărătești. Părerea mea umilă este că acest domn, viclean și periculos, ar trebui prins, acolo, în țara lui, că el, de bună voie, la Poartă nu mai vine, știe ce știe... Mă va întreba înalt-Prea-Luminatul, cine să-l prinză... Dacă îmi
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite cu metodă, ca acesta: Foaie verde, fir de mentă/ Îndeletnicire lentă -/ eu te frec, iar tu m-alinți/ îmi trezești stinse dorinți;/ iar te frec, tu mă-nsoțești/ în visări împărătești;/ de te frec un pic mai tare,/ mă răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec din nou, mă cerți;/ mă urzici, mă negre-verzi;/ de te frec cu răutate/ dai furnicături pe spate./ Foicea, mentă zăludă/ paparudele mi-o udă
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
în această situație, nu putem sări pe nici o fereastră", așa că, ne place, nu ne place, urmăm firul poveștii. Sigur, fuga asta e-o antologie de povești, și nu le poate ocoli pe cele care se termină nu tocmai cu nunta împărătească. De pildă, pentru tinerețe fără bătrînețe e nevoie de-o joacă de-a îmbătrînirea, de-o probă. "Iata-ne într-o lume fermecată, pe lîngă care fiecare poveste pare seacă și adevărată." O definiție a bătrîneții care nu-i, de
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
va intra în posesia unei zone strategice, dar și a unui teritoriu cu climă călduță, unde țarul își va amenaja reședința de vară. Sultanul Abdul Hamid I se destăimuia și în același timp îi poruncea unui mare vizir: „Dorința mea împărătească fiind Campania Crimeei. Armata din Orient aceea de a anula independeța Crimeei, să depuneți toate eforturile pentru realizarea ei, iar dacă ambasadorul amintit (Stahiev) se va împotrivi în continuare, să se lase totul pe seama soartei”. În timpul domniei acestui sultan, turcii
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
mângâiat gâtlejul lung ca al unui curcan și a ținut să comenteze motivul noii lui stări: Dumitre, simt o furnicătură aici în gât... Eu simt o sete adevărată, Pâcule. O sete de catană. Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau... Pe lângă dorul de vin, eu am dus și aleanul după ochii Măriuței, bat-o norocul s-o bată. Când ai să te lecuiești tu de pofte păgânești, Pâcule?... De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s bolnav... De gânduri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]