810 matches
-
păsărea!... (îngenunchează, ia biletul și-l privește cu admirație, îl sărută și citește mai departe) „Pisicuța pregătește ceva bun de ciugulit... Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. (împăturește biletul cu tandrețe, îi trimite o bezea și-l pune sub banda caschetei, apoi se tolănește pe bancheta de lângă fereastră) Acum... să tragă Canarul un pui de somn. He-he!... la noapte e de corvoadă, băiatul. Ca să vezi, de-aia mi-
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
se așază în cerc în Capela Sixtină și primesc un buletin de vot pe care este inscripționat „Eligo in suumum pontificem”, adică „Eu aleg ca Pontif Suprem”, și completează spațiul lăsat liber cu numele unui cardinal. Buletinul de vot este împăturit și introdus într-un potir, așezat la altar, cu o patenă deasupra. Voturile sunt numărate de cardinalul Camerlengo și cei trei asistenți ai lui, care citesc fiecare numele scris pe buletinul de vot, iar ultimul asistent străpunge toate buletinele de
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
mine mai târziu, că... știi tu, nu?”. „ Cum o să uit, doamnă, vai de mine, se poate?” îi replicase aceasta din urmă într-un limbaj codificat, în parte doar de ele înțeles. Cea cu voce de sergent era infirmiera. Cu lenjeria împăturită pe mână, acoperise cu statura ei masiva intrarea în salon și în timp ce vorbea, iscodea cu ochii ei neastâmpărați ca două veverițe pacienta nou venită. Apoi se îndreptase cu o mișcare autoritară către ea: „ hai, ne dăm jos din pat să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
nopții”... Lalele, narcise, violete, zambile, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur. Cuverturi întinse de margarete vor împături câmpiile iar noi românii le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de fluturi, margaretele sunt ele însele, prințese între flori, cu rochii albe, valsând în muzica soarelui, pe verzile câmpii românești. În minunata zi a „Floriilor
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
folos Artei. Înregistrarea exactă a străzilor și a hotarelor e importantă pentru comerț, la fel ca atâtea alte cunoștințe. Dar să nu spui nimic despre ceea ce ai văzut, adăugă meșterul colorist, de această dată smulgându-i harta din mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de altă parte Însă, ideea Îmi convenea, așa că... gând la gând cu bucurie. Ce m-a intrigat a fost faptul că, la un moment dat, doamna psiholog a luat o hârtiuță, a scris pe ea câteva cuvinte și apoi a Împăturit-o, privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar, ca și când mi-ar fi ghicit gândul, femeia a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori pe care Îl reținuse dintr-un film, ceva de genul ăsta... Ca de obicei, domnul chimist cu antecedente militare avea zâmbetul la purtător, că m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
splendid pe care l-am auzit vreodată, mai ales o parte: “Apoi citește din prețiosul volum Poezia alegerii tale. Și împrumută rimei poetului, Frumusețea vocii tale. Și noaptea va fi plină de muzică, Și grijile care infestează ziua, Își vor împături corturile, ca arabii, Și la fel de silențios, ți le va fura.“ I-am recitat-o lui tanti Mae și mi-a zis că e superbă, exact cum m-am gândit și eu. Nu am spus nimănui din școală că-mi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îmbrățișat, nu m-ai salutat. În tăcere, cu calmul unui funcționar care a venit la slujbă, ai început să te dezbraci. Mă uitam la ține, la felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam cum te apropii de lavoar, cum iei prosopul, cum îl pui grijuliu sub pernă și cum apoi, după, fără să te rușinezi, ba chiar fără să te întorci cu spatele, te ștergi cu prosopul și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își duse mâna la buzunarul de la piept al vestitei lui uniforme, de unde scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o termini nu vreau să mă uit. Când o închei stăm de vorbă. Doar așa ne-am înțeles, ai uitat? Rămas cu lista în mână și dezamăgit de faptul că inspectorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
radio anunțând că numele femeii va fi dat publicității mâine, și nu numai numele, ci și adresa, pentru ca toată populația să afle unde își făcuse răutatea cuibul. Atunci, comisarul se duse după mașina de scris și o aduse pe masă. Împături ziarele, le trase la o parte și se apucă să lucreze. Hârtia pe care o folosea avea logotipul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări și putea, nu chiar mâine, dar cu siguranță poimâine, să fie prezentată de procuratură ca probă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înceapă el conversația. — E ceva prin ziar? m-a întrebat când ne apropiam de sfârșitul cinei noastre tăcute. Am avut impresia că în tonul lui deslușesc o oarecare exasperare. Întotdeauna îmi place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred că am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere audiență la Priorat? Întrebă sec, Împăturind la loc pergamentul. - Eminența sa consideră că e mai prudent așa, având În vedere tensiunile din oraș. O vizită a sa la sediul Comunei ar căpăta o valoare oficială care e mai bine să se evite. Și apoi... - Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se mai simțea sigur. Oare maeștrii lui, marii scriitori ai antichității, nu povestiseră despre unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spațiu decât au nevoie. În Helenental se află o mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în lume, acuzația este făcută imediat cu voce tare atunci când este găsit un cadavru care poartă semnele unei crime rituale. Această acuzație este făcută numai împotriva evreilor. Mi-am amintit cuvintele din articolul din Der Stürmer pe care îl aveam împăturit în buzunar și, în timp ce o ascultam pe Frau Hanke, mi-am dat seama că avea dreptate, numai că într-un fel pe care ea ar fi putut cu greu să și-l închipuie. 11 Joi, 22 septembrie Se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
regiunea Olsa din Cehoslovacia. — Exact ca o bandă de gangsteri, nu-i așa, domnule? zise el. Fiecare își vrea partea sa. — Korsch, ți-ai greșit vocația. Ar fi trebuit să fii crainic de știri la radio. — Scuze, domnule, zise el împăturind ziarul. Ați mai fost vreodată la Nürnberg? — O dată. Imediat după război. Dar nu pot zice că îmi plac mult bavarezii. Dar tu? — E prima oară. Dar știu ce vreți să ziceți despre bavarezi. Atâta conservatorism ciudat. Ce prostie fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Orizont > Selectii > M-AI PEDEPSIT ȘI ASTĂZI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului aș fi vrut să descânt ceva o poveste împăturită în multe zerouri (să atârne cât mai mult la culori) sau poate o briză-două de necuvinte să... la fereastră cântă un clown îmi ia tot avântul meșterește prin suflet cu dexteritate filosofică nu râd nu plâng dar mi-am uitat
M-AI PEDEPSIT ŞI ASTĂZI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364296_a_365625]
-
lui Adrian Păunescu. A plecat poetul! Destinul lui, în durată, nefiind sistematic uniform, s-a revărsat sub zodia istoriei, dar poezia i-a reprezentat fidel, din copertă în copertă, spiritul. Ea are o alcătuire emoțională nerepetabilă, versul întreg are părți împăturite cu lacrimi. Păunescu nu a murit acum, Păunescu a murit mereu, cu fiecare vers, cu fiecare poezie. Sunt multe feluri de a se scrie poezie. Negurile romantice lasă impresia multora că e timpul să înșiruie în vers simțirile, dar poezia
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
rahat și sarmale cât pumnul de mari, ce zici? Poate vine Petrică la colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de carton rătăcită prin dulapul vechi, de pe vremea când Mihăiță stătea mai
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
neștiute mi-o împlinit o rugăminte... Măria? Va face ea o scenă, o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și fluierând vesel, cu el pe umăr, ieși din ogradă sub privirile mirate ale femeii, care auzindu-l se iviîn târnaț. Îl urmări cu privirea până
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși părea mai bătrân, puteai foarte bine să îi dai anii lui Șerban, care deja intrase în cel de-al patruzeci
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
întoarcem din oraș îl caut să văd dacă îl mai pot folosi și ce trebuie să mai cumpăr din echipamentul de munte. - Bine, eu fug să mă schimb. - Și eu. Să-mi termin cafeaua și am fugit în cameră. Mircea împături la loc ziarul pe care nu a avut timp prea mult să-l răsfoiască. Parcă nici nu mai aveai ce citi prin ziare decât de cincinale, realizări mărețe, depășiri de plan și tot așa. Propagandă comunistă peste tot. A preferat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]