200 matches
-
din cauză de la o febră musculară ce-o căpătase în timp ce depășea recordul mondial la dat din fund... Nevastă-sa dădea din fund. Ăsta a furat mult. E șantierist, că-l cunoaște pe București ca pe buzunarele de la mort și se-mpăunează că m-ar umple de sute. I-am confiscat bagajele. Din pricina asta mi-e și tîrșală să nu mi-l pierd pe servici. 116 DANIEL BĂNULESCU - Când te-ai născut? se încordă profesional, către străin, fermecătoarea. - 8 mai, patruzeci și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri, un notar în vârstă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te împăuna cu păcatul tău înseamnă a păcătui de două ori. Îi repeta necontenit tatălui meu acest lucru, fără a izbuti să-l clintească. Singurii ochi care se uită după mine pe străzile Granadei sunt aceia ai oamenilor care n-au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea nouă. În timp ce americanii făceau diferența între bine și rău, europenii - francezii se situau la cel mai jos nivel, iar britanicii aproape că îi egalau - se puneau în genunchi de fiecare dată când un dictator cu mustață începea să se împăuneze pe un podium. S-au prăbușit în fața lui Hitler, au făcut plecăciuni și s-au gudurat în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Într-un fel sau altul, de Centru... - Asta Înseamnă că e posibil ca și moartea lui să... - Felicitări, nu-i deloc rău pentru un academician. Breasla detectivilor a pierdut prin tine un exemplar promițător. Nu te grăbi totuși să te Împăunezi, Încă nu am terminat. Mai era ceva acolo, În aceeași manieră nebuloasă, voit Încifrată. Se vroia parcă, În același timp, și să se comunice, dar și să se ascundă ceva. Fii atent: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Codul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a povesti fel și fel de întâmplări, cu acel aer superior, de șmecher atoateștiutor care credea că de el a depins cutare și cutare faptă, o intrigă anume sau chiar, culme a neroziei, un anume conflict diplomatic. Soiul acesta de împăunați, știu, e ca un șuvoi, fără început și fără sfârșit. Probabil de la primul troglodit care, întors între ai săi în peșteră, i-a lăsat să înțeleagă că de el a depins descoperirea focului și că, „atenție la mine, tolomaci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai atent la semnături. ― Degeaba! Cunosc tablourile. ― Atunci? ― Ne sfătuim cu Scarlat. Accentuă: cu prietenul tău. Ar putea avea o idee. Te duci până la el și-i spui. Pentru tine e o joacă, ai o condiție fizică excelentă. Dascălu se împăună câteva secunde apoi se strâmbă. ― N-am chef să fac încă o dată drumul. Dacă vrei, du-te tu. ― Cum crezi... Mă gândeam însă că până te întorci aș putea căuta tablourile și câștigăm timp. Ți-am spus că le cunosc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pretinzi că nu-ți amintești! Dumnealui m-a rugat să ridic receptorul și nimeni nu va putea demonstra vreodată că am reprodus conținutul unei conversații absolut fan-te-zis-te. Ideea n-a fost rea, recunoaște cinstit, dar nici nu trebuie să ne împăunăm căci totul s-a datorat întîmplării. La ce se va mai referi domnul Scarlat? Hai, Mirciulică, ai fost și tu de față! Cotoiul o privea concentrat, nemișcat ca un sfinx. Făcu pe neașteptate un salt acrobatic peste marginea fotoliului și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reușim să împlinim aceste țeluri. * Morala am împrumutat-o de la principiile de conservare ale naturii. În ceea ce numim rațiune, imităm efortul entropic al naturii, căruia îi acordăm corolarul abstract al utilității. Am preluat spiritual mecanica primarului. Nu știu de ce ne împăunăm atâta, nu suntem mai valoroși decât un ficat sănătos. * „Suntem mai aproape de morți pentru că nu ne mai stau în cale, nu ne mai lezează interesele și nu mai sunt în stare să comită nici o nedreptate împotriva noastră.“ Jacques Esprit scrie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pricinuite de vremea rea și care obținuseră rezultate ce nu erau prea diferite de cele dintotdeauna, atâția votanți siguri, atâția absenteiști pietrificați, nule și albe fără vreo semnificație specială, aceste orașe, pe care triumfalismul centralist le umilise când s-a împăunat în fața țării dând exemplu de cel mai legitim civism electoral, puteau acum să întoarcă palma modului lor de a proceda și să râdă de îngâmfarea prostească a unor domni care se cred cineva numai pentru că o întâmplare le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știam să vorbesc ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sus și era urmat de trei sau patru tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială pe care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din tată-n fiu, jumătate din satul meu îi plin de cimotia lui Stup. Cealaltă jumătate cred că îi plină de cimotia lui Hliboceanu - a presupus Pâcu, râzând sacadat. Nu-i chiar așa, dar ceva-ceva ar fi adevărat - s-a împăunat Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să afli, moș Pâcule - i-a dat răspuns, râzând Hliboceanu. Pâcule! Se vede treaba că tu nu ai tăiat un cocoș niciodată. Intreabă-mă pe mine câtă pregătire îți trebuie, mai ales dacă îi de soi, ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
politice. Recenta promovare a lui Su Shun ca mâna dreaptă a împăratului Hsien Feng a reușit să domolească frustrarea Majestății Sale legată de birocrația Curții. Curtea este atât de coruptă, încât majoritatea oficialilor nu fac nimic altceva decât să se împăuneze cu titlurile și să își ia salariile. Mulți sunt descendenți de viță nobilă care au luptat sub comanda unor prinți puternici; alții sunt manciurienii bogați, dar de origine umilă, care și-au cumpărat posturile cu „donații“ făcute guvernatorilor de provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru că el este "negrul cu care nu trebuie să te pui". Primele versuri ale cîntecului ne avertizează "să nu ne punem" cu el și amenință în termeni violenți, înțesați de obscenități, pe oricine încearcă să facă acest lucru. Apoi se împăunează cu grupul său rap, pe care îl consideră numărul unu în domeniu, o tendință tipică raperilor, pretinzînd că muzica lui își are rădăcinile în Los Angeles-ul din zona central-sudică și subliniind că: "În '91, Ice Cube a devenit mai puternic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
urmă îi puneau în spate tot felul de păcate, în timp ce primii erau precauți și inima le spunea să nu prea dea crezare faptelor invocate. Cel mai pornit împotriva lui Tommaso era Jacopo Antonio Marta, îl insulta și, insultându-l, se împăuna cerând acordul celor din jur. Unele mărturii au fost rostite cu o absolută rea-credință. În timpul interogatoriului lui Cesare Pisano, murmurul mulțumii se făcu auzit destul de tare, astfel că a fost nevoie de intervenția președintelui pentru a potoli dezaprobarea ce rămase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de la nădejdea Evangheliei, pe care a-ți auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.” Mai aflăm de un alt concept furat din teozofia geților - cununa slavei - cum se împăunează apostolul Petru în Întîia epistolă sobornicească a lui Petru la 5,4: ,,Și cînd se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei.” Aici păstorul cel mare nu poate fi Moșe ci numai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
romanii le-au adus neamurilor germane un sistem de spoliere prin impozite pe care aceștia nu l-au acceptat și au pus de o răzmerită. Guvernator peste aceste ținuturi nou trecute la ,,civilizație” era Varus care a trebuit să se împăuneze cu sabie și coif împotriva triburilor cheruscilor, brucților, chaților și marsilor iar cel care a clocit răscoala a fost cheruscul Arminius. În pădurea Teutoburg, generalul Ariminius împreună cu armata lui de răsculați i-a nimicit pe romani iar guvernatorul și-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe umbra lui... Men in black Vojd. Cuvînt cu rezonanțe magice, grav și tenebros și învăluitor. Articularea lui umple rotund spațiul rostirii, așa cum omul din spatele simbolului cotropește existența interioară și exterioară a celui vrăjit. Lui Stalin îi plăcea să se împăuneze cu titlul de Vojd, Conducătorul, Ghidul suprem, sinonim cu Fűhrer-ul german, Duce-le italian sau spaniolul Caudillo. Și lui Putin începe să i se spună așa de către o anumită parte a presei ruse... Estul și Vestul reunite sub semnul totalitarismului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de relații afective sau chiar a ipostazei de celibatar. În acest context, așa cum observa J.C. Kaufmann (apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de relații afective sau chiar a ipostazei de celibatar. În acest context, așa cum observa J.C. Kaufmann (apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului de tarantula carnavalului, împăunați cu un nas fals și dansând cancanul dramatic după beție. Unei retorici limfatice, mișcarea de la 1830 i-a substituit o retorică nervoasă și plină de sânge, asta-i tot." Zola, care vede în Ruy Blas, cea mai umană și cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]