1,671 matches
-
Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână pe ceafă, iar lui i s-a părut lată și foarte rece. Aerul proaspăt al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
E puțin deteriorată de ploaie. E foarte posibil să nu aibă legătură cu doctorul Fidorous sau cu Primul Eric Sanderson, dar întâmplătoarea ei descoperire m-a încurajat puțin. Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în camere curate și impersonale de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
grilelor primului Eric Sanderson și puteam să obțin o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era sigur. Obscurul sistem de codificare QWERTY era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în Manchester și mergem sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe drum într-o jumătate de oră. Trecu în revistă camera, calculând în gând coordonatele temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o pentru că nu credeam că mă mai pot împotrivi lumii. Dar am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l. Revino la interviul lui Rusalin. Și nu mai deschide-închide atîtea paranteze, m-a tras de mînecă vocea. Ce-ai cu Fluturel?" Că veni vorba de destine încrucișate. Al meu și-al lui. Atîta. Așadar, speram chiar într-o nominalizare. împachetasem cartea s-o trimit juriului. Rusalin avea îndreptățire să spună că "nici un premiu din lume nu adaugă ceva valorii operei", dar nu eram dispusă să i-o acord. Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri, frigeau adolescente, din care se înfruptau delicat, începând cu sânii, șoldurile și fesele. Resturile de trup împachetându-le cu grijă în folii cauciucate și puse la păstrare în lăzile frigorifice cu păsări refrigerate și casolete cu carne pentru week-end. O călugăriță împietrită de săptămâni cu cartonașul atârnat pe piept pe care scria: Ajutați Ostașii Domnului își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu făină. Se Întorceau acasă cu produsele obținute și viața searbădă continua la fel de cenușie. La Început de septembrie, Victor a tăiat porcul și găinile, a vândut câte ceva, restul a fiert și a făcut păstramă la hornul de ars oale, a Împachetat ce era mai important, a bătut ferestrele În cuie, a Încărcat căruța, l-a urcat pe Valerică pe capră alături de el și au pornit către o direcție necunoscută. Băiatul nu a Întrebat unde merge, știa că nu are voie, Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mîncau ce aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
liliacul ai cărui muguri plesneau de sevă. În porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva vreme transportă duminică de duminică o marfă suspectă într-o mașină cu numere false... La controlul de rigoare, într-unul dintre baloții de bumbac transportați se aflau niște frunze, așa ca de cânepă sau de haldani, bine uscate și împachetate în câteva pungi de nailon de culoare maronie. I s-a mai spus că firma care l-a angajat este o firmă fantomă, iar atelierul din Liége la care transporta bumbacul este mai mult o distilărie de droguri decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primise vestea cea mare mult așteptată. Lui Matei nu-i spusese nimic în legătură cu demersurile făcute și cu intențiile ce le avea privind doctoratul, fiindcă nu era sigură dacă i se va aproba sau nu. Trebuia să plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai gros? — Am în valiză. — Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-a lăsat frigul. Cecilia găsește pulovărul potrivit, îi spune lui Matei să-l îmbrace în locul celuilalt, pe care îl împachetează și-l pune în valiză. Căutând, vede și o căciulă foarte frumoasă. —A, ce mișto este căciula asta! O admiră. De unde o ai? — Am cumpărat-o din America. Păi atunci de ce n-o porți? Ia stai așa! i-o așeză
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în seama ei, fiindcă mamă-sa se îmbolnăvise. De dimineață făcuse cozonacul, îl copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând-o să-și continue scuza. Poți să mergi în cameră să te uiți la televizor până împachetez ultimele sarmale. Le pun la fiert șiapoi putem sta de vorbă. Nu! Stau lângă tine. Îmi place să fiu cu tine. Hai, că te ajut și eu. —Du-te mă, istețule, vrei să te murdărești pe mâini? Nu le poți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
murdărești pe mâini? Nu le poți înveli cum trebuie. Vrei să-ți demonstrez?se îndeaptă Matei spre castronul cu umplutura. — Stai tu, îl oprește râzând Cecilia. dacă ții neapărat, uite îți dau un alt șorț și te las să le împachetezi tu până ce pregătesc cratița în care le așez. În timpul acesta sosește Filip Ardeleanu, unchiul Ceciliei. Rămâne surprins dar în același timp se bucură că are un asemenea oaspete în casa sa. — Dacă am doi bucătari în casă, vom avea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]