495 matches
-
mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foarte logic. Delatorul este pedepsit prin izolare În timp. Dacă toate satele din jurul Trifeștilor au respectat câteva sute de ani consemnul de a nu permite căsătoria fiilor și fiicelor lor cu cei ai delatorilor, aceștia din urmă se vor fi Împerecheat Între ei și vor fi degenerat. Ce știe istoria dumneavoastră, cu ale cărei documente mă tot băteați la cap, despre asemenea Întâmplări?) Acum pot să vă spun și că motivul ciudat al morții celor doi tineri care se iubeau (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avut mare succes tocmai la Paris sau New York, o poezie pentru care autorului ei i se recunoaște accesul la universitate, toate acestea se dovedesc pentru tine neașteptat de simple dacă, auzindu-le sau văzându-le, gândul tău le Însoțește (le Împerechează) cu acel sens primar al lucrurilor. Există ceva, nu știu dacă să o numesc imagine sau stare, ceva ce concurează cele mai mișcătoare realizări artistice, ceva ce pune În umbră toate adevărurile permanente sau aparente Înlocuindu-le cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îmbrăcându-se ca Loftis, caz în care fragmentele de perucă de la doctorul Layman ar reprezenta indiciul final? Buzz îi arăta fotografia: — Ăsta e Coleman, doamnă? Delores zâmbi. — Seamănă binișor. Ce bărbat frumos! Păcat că nu-mi amintesc când m-am împerecheat cu el. Se auzi portiera trântită a unei mașini. Mal ieși și alergă spre treptele verandei. Buzz îl trase la o parte și îi arătă fotografia. — Loftis în 1922. Alias Randolph Lawrence, actor amator. E tatăl lui Coleman, nu fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios Nory. Lidia a iuat un timp lecții cu el. Ce-mi abătuse mie să-i împerechez. Ei nici nu visau. Lidia avea alte gânduri și Greg era numai galant, cum e el cu toate femeile. Galant cu reticențe. . . Murise abia nevastă-sa. Da. . . a fost însurat. Avea o nevastă mică, urâtă, neagră și rea, cu care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
viermi de mătase nu există nici un concurs. Ce distracție e în a te uita la fluturi? — Nici nu știți, doamnă. De parcă ar fi revelat un mister, An-te-hai se entuziasmează: Doamnelor le place la nebunie să îi privească fluturii cum se împerechează și să îi despartă în toiul ritualului lor. Ați vrea să vă arăt? Închipuindu-mi ce o să facă An-te-hai, îmi ridic mâinile în aer: — Nu! Ia cutia înapoi. Nu mă interesează! — Prea bine, doamnă, nu o să vă arăt astăzi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plăcere devine de nestăpânit: — Majestatea Voastră, scutiți-mă de a da răspuns la întrebare. Mă gândeam... dacă vreți, sunt niște dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mângâie, dar stau de vorbă și încep să se audă unul pe altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură. Gata cu traiul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ajuns, mereu rămâne ceva de spus, de aflat, de pus În ordine. Vei fi plin de puterea iubirii care rabdă la nesfârșit, capabilă să te scape de animalul suferind care erai până de curând, care mănâncă, bese, se cacă, se împerechează, își consumă crizele periodic, vărsându-și mizeria pe partener. Vei lăsa în urmă orice slăbiciune, nemaivăzând nimic în fața ochilor, în afara unui trup și a unui chip, rămânând perfect lucid totodată, conștient că nu poți iubi această zidire mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
profesoară de artă ceramică la vreo școală de fete particulară, adorată de majoritatea elevelor și probabil și de majoritatea părinților. Ne turnă amândurora cafeaua și continuă, revenind implacabil la subiectul porumbeilor: — Nu fac decât să se Îndoape și să se Împerecheze, cât e ziulica de lungă. Și să se găinățeze pe peretele meu. Ticăloșii. — Ah, ce te deprimă În halul ăsta e atmosfera asta heterosexuală, i-am spus. Pun pariu că ai fi mult mai Înțelegătoare dacă ar fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pliculețe cu ceai, zahăr cubic, tigăi și boluri pentru ramen.1 Pe pereți erau prinse cu ace fotografii reprezentând femei sumar îmbrăcate sau afișe furate la filme pornografice. Un individ avea lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rămâne de consumat drama vieții între doi parteneri nepotriviți. Este o eroare, ca o fată de 18 ani, să-și decidă singură așa pretinsa viață privată (activitatea sexuală). Adică să nu dea socoteală la nimeni (părinților), dacă face sex (se împerechează) și cu cine-l face. Eroarea este și mai gravă, atunci când fata părăsește casa părintească. Fată, unde pleci, la 18 ani, din casa părintească și cu cine te însoțești ? De ce pleci ? Pentru că te obligă părinții să înveți și să devii
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
faptul că prin actul sexual, prin împerechere, își depun propria sămânță umană la germinat, în corpul femeii, din care poate rezulta un copil. Aceasta influențează viața celor doi parteneri, care pot deveni părinți și viața copilului rezultat. Înainte de a vă împerechea, răspundeți-vă la întrebarea: sunt dispus (dispusă) să mă unesc cu partenerul (partenera) definitiv, printr-un eventual copil ? Dacă răspunsul este da, este bine, dacă răspunsul este nu, abțineți-vă. Altă întrebare necesară este: sunt în stare, îmi asum responsabilitatea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără. „Se ascute lupta de clasă !...”, mă gîndesc în sinea mea și îl trag pe Bigy înapoi în curtea noastră cu ziduri înalte. Zilele trecute, în timp ce tatonam străzile părăsite pe moment
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin două caracteristici complementare : în primul rînd, persoanele post-domestice trăiesc departe - atît fizic, cît și psihic - de animalele care constituie sursa lor de hrană ori de îmbrăcăminte, le ascund privirilor și nu au văzut nici ele cum se nasc, se împerechează sau sînt tăiate aceste animale. În al doilea rînd, o societate post-domestică va continua să se hrănească din abundență cu produse animale, dar, psihologic, membrii săi vor resimți sentimente de vină, rușine și dezgust de cîte ori se vor gîndi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Este timpul să vă gândiți la achiziția unui nou set de acumulatori. 10. Niciodată nu amestecați acumulatori mai noi cu cei mai vechi; acumulatorul cel mai slab dintr-un set se va degrada într-un ritm accelerat. Folosiți deci acumulatori “împerecheați”. Având permanent în geanta dvs. unul - două seturi de acumulatori complet încărcați, nu vă mai rămâne decât o singura grijă - subiectele de fotografiat. Plasați setul în punguțe de plastic într-un buzunar al genții. Oricât de sigur se închide buzunarul
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
meșteșug care se află tocmai În beteșugul tău, dar nu-l știi; vino să ne jucăm Împreună, În patul meu de poetă trezită din morți și vei găsi herbul ritualic ce crește numai pe trupul adevăratelor femei, vino să ne Împerechem așa cum cere adevăratul poem, așa cum cere adevărata durere. Te voi bate peste gură cu ierburi de mandragoră, te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare și-ți voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vrea s-o rezolve. Poate c-a rezolvat-o deja. Totuși, ar fi bine așa. Ar merge. Să se rezolve unul pe altul, întotdeauna. Încă o tură. O mașină, pentru ei amândoi, când o fac. Până la urmă, păsările alea se împerechează pe viață. Păsările care-i lipsesc lui. Cine sunt oamenii, să fie ei mai tari? Să se împerecheze pentru totdeauna. Să-și învețe copiii să ajungă la capătul lumii și să găsească drumul înapoi, drumul de demult pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se rezolve unul pe altul, întotdeauna. Încă o tură. O mașină, pentru ei amândoi, când o fac. Până la urmă, păsările alea se împerechează pe viață. Păsările care-i lipsesc lui. Cine sunt oamenii, să fie ei mai tari? Să se împerecheze pentru totdeauna. Să-și învețe copiii să ajungă la capătul lumii și să găsească drumul înapoi, drumul de demult pe care-l găsise el. Păsările alea sunt deștepte. Așa-i spunea taică-său tot timpul. Un tată care cunoștea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râului. Aproape din întâmplare, se pomeniră în fața vechiului pod Kilgore. Nici unul din ei nu făcu vreo aluzie la însemnătatea locului. O pojghiță de gheață acoperea încă marginea apei. Ultimii cocori apucau pe lungul drum spre nord, spre ținuturile unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca pieziș în râu. —Platte al nostru. Chiar că iubesc râul ăsta. Lat de o milă și adânc de un țol. Ea încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noi ne lepădam pielea și ne duceam cu ei. E o poveste veche de când lumea. Ea îi studiază profilul, dar când el se întoarce din nou spre ea, își ferește ochii. — Totuși, partea tristă e că nu pot iubi. Se împerechează pe viață. Își urmează partenerii mii de kilometri în fiecare an. Își cresc împreună puii. Se prefac că au o aripă ruptă ca să ademenească prădătorii departe de puii lor. Chiar se sacrifică pentru a-și salva puii. Dar nu. Întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori te mai și înșeli, adică sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bucur că ai venit să-l vezi, spuse Rovak. Cred că e important. Ce se va întâmpla cu el? — Tu ce crezi? Chestia asta e al dracu’ de ilegală, Henry. O primată superioară transgenică? Știi că Hitler a încercat să împerecheze un om cu un cimpanzeu. Și Stalin a încercat. Ai putea spune că ei au pus bazele domeniului. Să vedem: Hitler, Stalin și acum un cercetător american de la INS? În nici un caz, prietene. — Și atunci ce ... — Acesta e un experiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
existe un mare abis între cimpanzei și ființele umane. — Multe specii se pot încrucișa, producând hibrizi - leii și tigrii, leoparzii și jaguarii, delfinii și balenele, bivolii și vacile, zebrele și caii, cămilele și lamele. Urșii grizzly și cei polari se împerechează, uneori, rezultând grolari. Așa că se punea întrebarea dacă cimpanzeii și oamenii pot hibridiza, pentru a crea un ompanzeu. Răspunsul pare să fie negativ. A încercat cineva? — De multe ori. Încă din anii 1920. Dar chiar dacă hibridizarea era imposibilă, explică Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]