983 matches
-
ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat ca limbaj, aproape de viziunea eterică a Extremului Orient, în care
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
însă, cu vreo două înainte de a se duce unde se dusese și el, în sfârșit, prima dată, ca toți ăilalți, avusese loc înfruntarea finală cu sergentul Cioancă, pe aerodrom chiar, unde îi ordonase să execute suta de trânteli printre troienele împietrite de îngheț. Recrutul se înviorase de tot, făcând culcările alea, parcă se trezise dintr-un somn adânc. Astfel încât își adusese aminte de o întâmplare pe care i-o destăinuise tot Vintiloiu. Cu ea își luase revanșa, șantajându-l pe mârlan
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
frig; de plăcere! Milă, de prinț, nu mi-a fost deloc, atunci. Îmi spuneam că e un fel de bogătaș al simțurilor. Mult mai târziu, ai să afli în ce împrejurări, am putut simți compasiune față de suferințele lui. Acum, timpul împietrise pentru mine în contemplarea acțiunii aceleia care părea o ceremonie sacră și, în același timp, pornografie. Nu mă gândeam, că, fie și prin moartea victimei, sacrificiul avea să se isprăvească. Și totuși lucrul se petrecu: la un moment dat (să
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în neclintirea lor, cerul e o față de masă întinsă pe jumătate, iar autobuzul frânează brusc înaintea căsuțelor galbene, lângă care, în crânguri de brazi, se plimbă curci cu gâturi roșii mușcate de vântul înghețat. [...] La ușă sună întruna. Sunt la
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
uite nu am sh-uri. Eu scriu, nici atunci nu aveam diacritice... Așa că scriu mare pe contract “Penis”... și brusc explodez, rădeam isteric, roșie toată la fața, îmi curgeau lacrimile pe obraji, nu puteam să mă opresc, mă înecam, clientul era împietrit, îmi cer scuze printre hohote și mă închid vreo 5 minute în baie, doar doar m-oi potoli.. Îmi mușcam buzele, obrajii, nimic, așa râs.... vai vai vai! Nasol!” Loredana: “Am și eu o gafă Eu sunt contabil într-o
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
omul cel nou făcut după asemănarea lui Iisus Hristos (cf. Efeseni 4, 24). Schimbarea începe la botez, dar trebuie să continue cu consecvență toată viața. Se întâmplă însă că după botez, cei mai mulți apucăm pe căi greșite, astfel încât inima ni se împietrește și nu mai este sensibilă la harul lui Dumnezeu cu care nu mai colaborăm. Dacă ne trezim din rătăcire, trebuie să alergăm la Biserică, să cerem ajutorul preotului și al semenilor și să încercăm să ne (re)integrăm definitiv în
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
au dat click pe felicitaridininima.ro? Din 1500, doar 200 au fost interesați MĂCAR SĂ VADĂ ce-i cu felicitările alea făcute de copilași. De cumpărat sau de dat mai departe informația despre existența lor, nici nu mai vorbesc... Ne-am împietrit, oameni buni, sau mi se pare mie? Ne-a înnebunit internetul ăsta, care arată ca o hală imensă și supraaglomerată, în care toată lumea zbiară? Ne dor urechile de la atâtea strigăte și nu ne mai oprim din drum pentru absolut nimic
Câştigătorii de la X Factor şi Vocea României sunt deja aranjaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19270_a_20595]
-
Acasă > Poezie > Sonete > ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ - SONET STRĂIN Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
Ce tristă-i marea înghețată-n larg! Aburul vâscos se-nalță-n aer, Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier, Iubirea urcă steagul pe catarg. Dantelării de flori plâng în ceață, Ar fi frumoase dacă le-ai vedea, Sub țărmuri împietrite fără nea Cum absorb din ochiul apei viață. Nici sânii nu mai sunt fără ninsori, E gol și cerul putrezit de nori Și păsările țipă prin castani. Tu nu mai vii, chiciură-i pe ramuri, Trece ziua, vine noaptea-n
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor. Unul dintre ei alergă la Popa Ștefan să anunțe pățania. Preotul se cutremură, apoi grăi: - Anunță întregul sat că la noapte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
m-a vindecat de teroarea în care am trăit. Am ales să mă depărtez de familie treptat, când am început să realizez că nu a fost normal prin ce am trecut, ca nu eu sunt de vina că mi-au împietrit sufletul. Deși mulți spun să ierți este foarte greu să faci asta, când iți aduci aminte furia cu care se năpusteau asupra propriilor copii! (...)Nimeni nu are dreptul să iți nimicească sufletul și să aibă pretenția să fie iertat, abuzul
„M-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat pe pielea goală. Arătam ca o zebră”. Moștenire de la tata, noi mărturii () [Corola-blog/BlogPost/338227_a_339556]
-
a enervat foarte tare pe inculpat. Acesta a luat un cuțit și a amenințat-o, tragându-i și două palme. Femeia a cedat. Peste noapte, T.G. a intrat în camera în care dormea Florina și, profitând de faptul că aceasta era împietrită de frică, a violat-o. Mariana a auzit zgomote ciudate, a deschis ușa camerei și a văzut ce se întâmplă, dar de spaimă s-a închis în camera ei până di-mineață. Abia după ce inculpatul a plecat a anunțat Poliția. acte
Agenda2005-15-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283587_a_284916]
-
a lumii. Mă gândeam că las în urmă neînțelegerile, situațiile nearmonioase dintre fata moșneagului și fata babei și pășesc mai departe pentru a găsi soluții de ieșire din orice stuație dificilă. Ajuns în fața porții, în fața libertății, picioarele mi s-au împietrit și am găsit un sprijin în această bancă. Câte un trecătot milos îmi mai dă din când în când câte un colț de pâine. Într-o zi am cerut unui trecător un leu să-mi cumpăr o pâine, pentru că niciun
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
Îmi spun, ce ochii tăi n-au zis: -Tu nu te da dorinței mele... Căci nu te simt în ast' abis! Parfumul tău adus de vântul Ce vine dinspre răsărit, Îmi poartă-n largul mării gândul, Când lacrima mi-a împietrit. Referință Bibliografica: Pierdută-n valurile mariii / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PIERDUTĂ-N VALURILE MARIII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385011_a_386340]
-
taemeliile muntelui se spune că ar exista un izvor tainic cu apă vie și oricine o bea, rămânea veșnic tânăr și un alt izvor cu apă moartă, din care orice ființă vie bea sau se îmbăiază în acele ape miraculoase, împietrea și putea fi readusă la viață, după ce era stropită cu apa vie a celuilalt izvor. Era o încercare mult prea dificilă ca vreun muritor de rând să se încumete să ajungă la oricare din aceste două fântâni, ascunse între crestele
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Anotimpul acela promis În zodia mea schimbătoare Să înțeleagă în final Că așteptarea Este drumul pe care visul O poartă în pașii lui Când pleacă spre cei Ce mai cred în minuni Și mai speră Întâmplarea Să nu îi uite împietriți La un capăt de drum Între curenții ferestrelor Întredeschise. de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografica: ultimul turist / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir
ULTIMUL TURIST de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384521_a_385850]
-
mă-ncălzește Și nu-s poet când iarba crește? De ce sub clar de lună trec Ca și pe lângă un deșert?! De ce nu mor și nici trăiesc, Când nici un sens nu-mi mai găsesc?! De ce am fost și încă sunt Prea împietrit pentru pământ? Referință Bibliografică: Sonet împietrit / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SONET ÎMPIETRIT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382370_a_383699]
-
aproape că abandonase încercarea de a mai inspira, ceva, poate gândul nu se știe cum trezit, o făcu să înțeleagă că adormise cu fața în jos, afundându-se cu trupul ce devenea din ce în ce mai greu în buretele canapelei, de parcă ar fi împietrit treptat, uitând să mai respire. Și odată cu venirea înțelegerii, bătrâna se desprinse de ea lin, de parcă ar fi fost de ceață și dispăru în neant, tot la fel de ușor cum apăruse. Se trezi amorțită, dar păstrând acea bucurie în suflet și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou. ce cald îți e trupul învelit într-o undă ce umezi ți-s ochii împietriți în priviri întind mâna să -ți ating chipul ecranul de sticlă te ascunde într-o clipă strâng pumnii goi și mi tresare o aripă de gând să zbor și să alung depărtarea din noi. De anghel zamfir dan, azed Referință
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
de iarbă pe deasupra căruia alunecă umbra lor! Nicio șoaptă din univers nu e mai lină decât aceste melodii și totuși ele urcă până la văzduhul sufletesc, trece prin armura inimii, până la golful străjuit de flăcări, din miezul ei! Tot ce e împietrit în natura omului captează măcar o secundă de viață chiar și de la un singur sunet din compozițiile lui Florin Bogardo. Dar de viață neînduplecată de nimic să izbucnească, de viață chemată la libertatea de alinare ori patimă a visului. Nimeni
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
ai simți când te-ating noaptea palmele mele? căutând pașii mei printre nori argintii, Dacă...tu, n-ai mai fi, eu...pe cine-aș iubi? Aș fi om vitregit de iubire și soare, Aș rămâne olog, fără mâini și picioare, Împietrit de-al tău dor...doar de tine-aș vorbi. Amor nebun Ana Podaru Iubito, hai să facem dragoste-n zăpadă, E-atât de pur...atât de alb e tot... Obrajii tăi, bujori când fulgii-ncep să cadă, De buze să
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspunzi? El așteaptă. Un glas. Salvator. LUCRURI IMPORTANTE Corinteni 15:55 Sigur, teroarea ta va-nvinge, pentru o clipa. Mă va-ngrozi și mă va împietri chiar, pentru o zi. Dar în tot restul zilelor, minutelor, secundelor, urletul tău, ce face sângele să înghețe, este înecat de zgomotul vântului, al valurilor mării, al copiilor ce se joacă șotron, al lingurilor, furculițelor și paharelor ciocnite, de ropoteala
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea suptă De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc în haită, călare, Din sec și arpegiu - gol
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]