993 matches
-
cu conștiința iluminată, aceasta este menirea omului. (gâtuit) Așa va deveni omul, devenind nemuritor prin creație și luciditate. (rugându-se ) Doamnee, lasă-mi mintea trează în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acasă > Poezie > Sonete > ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ - SONET STRĂIN Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1467412704.html [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
seara aceea, când stăteam pe o bancă în Parcul Copou și Ionuț a fost bătut de garda elevilor legionari, eram numai noi și era întuneric. Desfăcusem nasturii la bluză și el, pe pielea goală, se juca mângâind sfârcul țâțelor mele împietrite de emoție și plăcere. La liceu, la orele de anatomie, mi-a plăcut să știu totul despre organele genitale și despre procreare, chiar dacă planșele de anatomie expuse le priveam pe furiș, să nu mă vadă colegii. Acum, dacă trebuie s-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496331437.html [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
și plângi , Și plângi în șoaptă... Și cel mare a fost un timp Supărat pe tine, Și tu te-ai detașat de el. O fi și vina ta? Te-ai rupt sufletește Și inima-ți amărâtă S-a stafidit, a împietrit, A înghețat... Cât un purice ți-e inima acum... Ticăie, freamătă,sare; Înapoi, înainte, înainte, înapoi Și-ți cade-n pantaloni apoi! ילדים, זו שמחה לבך פרעוש קטן, קופץ, מפרפר וחוזר. לבך במכנסיים... הקטן נמצא בבדיקות. התחלת לדמיין תסריטי בלהות
COPIII SUNT O BUCURIE (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1440665001.html [Corola-blog/BlogPost/343964_a_345293]
-
o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în lumina-nghețată și să le-ngroape în înțelepciunea pămîntului așteptînd o primăvară ce va uita să vină! IARNĂ TIMPURIE Ninge duios pe sufletul meu. Fulgi răzvrătiți împietresc obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute pustiite prin veacuri adunate acum în prima zăpadă! Și, ninge! Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Anotimpuri_ostile.html [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
rostite ca un ecou din muntele geamăn. Mi-e foame de încă o iarnă, ca să îmbrac tristețe(a) în alb, știind că pentru o zi mă transform în întuneric. Cu siguranță, eu cred și, într-un dar însuflețit, vreau să împietresc uitarea în formă de stea. Lovesc într-un gong, suspendat între albastru și alb, și accept austeritatea asumată, (de)numită ne(bună). Prin puterea cuvintelor topesc trădarea turmei și pariez pe pronosticul privighetorii, gândind, și în acest an, că la
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 by http://confluente.ro/Nu_mai_este_un_joc_sau_par_ana_maria_gibu_1375032515.html [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
noi trebuie să mergem înaintea Marelui Preot, Domnul Isus Hristos și să-l rugăm să ne cerceteze, și să vadă dacă suntem pe calea cea rea și să ne pună pe calea cea bună, indiferent cât ne-ar costă. Dacă ne împietrim și nu acceptăm verdictul Lui, dacă atunci când păcătuim prin vorbirea de rău ne ascundem și căutăm să acoperim râul care este în noi și prin care le pângărim hainele sfinte ale celorlalți frați, sfârșim prin a fi părăsit de marele
COMORI ASCUNSE IN TORA de IOAN PEIA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Comori_ascunse_in_tora.html [Corola-blog/BlogPost/367093_a_368422]
-
pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum, frântă de oboseală
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422791525.html [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspirație, împătimitul, mit și destin ! Într-o risipire stelară de care era vinovată România, personalitățile ei se pierdeau
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Virginia_zeani_l_assoluta_sp_aurel_v_zgheran_1386885762.html [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
să trec, Pan' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Ca chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ură cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uită durerea-mi și voi putea să mor. Străin și far' de lege de voi muri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
deșarteîntr-un alcov cu voci de plictsealăai strâns în mână două aripi frânteîși șchiopătau auzul fără notăîntr-un pustiu cu-ntinderea bigotăce voci strigau în strâmta obosealăde sub tutela vieții în travaliuîți retractezi trăirea trasă-n coasăde vezi odihna-n perspectivă joasăîți împietrești o talpă în sfialăte-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al caseite-ai spart în noapte cînd priveai altarulcu timpul ți-a fugit din mână harulplecai în urbea fără-nghesuialăduminică vândută lumii cioburin-ai timp în tine să-ți tocești uitareamă lași pe mine
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
să cred că nu voi rămâne aici o eternitate.Nu mai rezist!... Așa gândea Tudor făcând pași mici și obosiți și încercând să iasă undeva în luminis.Nici țipenie pe nicăieri, nu mișcă nimic nici frunzele măcar. Totul parcă rămăsese împietrit de o eternitate pentru o altă eternitate. Câte amintiri îi veneau acum lui Tudor în minte. Unele din ele frumoase, altele chiar triste. Moartea bunicului spre exemplu: În ziua când a murit, bunicul lui Tudor și-a schimbat pălăria, cămașă
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ascuns_in_padure_florentina_craciun_1335518120.html [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
statură impozantă, pentru unii era Grig, pentru noi întruchiparea bunătății, a cărui voce, când ne recita din Eminescu, ne dădea fiori. El era poarta sufletului prietenului său, Alex. Vlahi, marele poet al prozei, cu ochii mari cât castanele care-i împietrea cu privirea sa pe sfertodocți. Venise și Tudor Ispir, violonistul cu părul de abanos, care-și ascundea sub plete lungimea de statuie a gâtului de artist vibrant, dar și Lucian Brunei, jurnalistul cu fraze usturătoare, dar mereu nelalocul lor, fiind
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1497168485.html [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
Ce tristă-i marea înghețată-n larg! Aburul vâscos se-nalță-n aer, Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier, Iubirea urcă steagul pe catarg. Dantelării de flori plâng în ceață, Ar fi frumoase dacă le-ai vedea, Sub țărmuri împietrite fără nea Cum absorb din ochiul apei viață. Nici sânii nu mai sunt fără ninsori, E gol și cerul putrezit de nori Și păsările țipă prin castani. Tu nu mai vii, chiciură-i pe ramuri, Trece ziua, vine noaptea-n
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Strig_la_o_stea_llelu_nicolae_valareanu_1326461600.html [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
cu lumea celestă și, deopotrivă, cu cea telurică. Rar întâlnești atâta bucurie netrucată într-o temă guvernată de sentimentul recuperării imaginii care zidește; care definește și își cere dreptul la o existență eternă. Arhitecturile pictoriței nu sunt, nici pe departe, împietrite în ființa lor risipită pe traiectoria timpului, ci sunt interpretări, în bidimensional - coerente, sintetice, urmând marea lecție a compoziției plastice - a unor forme tridimensionale, recuperate cu o minuție de strălucit artizan al altor vremuri.” Veronica Marinescu ,,Titlurile ciclurilor de lucrări
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_artist_angela_tom_rodica_elena_lupu_1366559792.html [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399742682.html [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
a fot mohorât foarte mult timp. Nu a mai zâmbit și nu a mai râs în nicio împrejurare. Nimeni nu putea ghici ce se petrece în sufletul său. Nu a plâns și nu s-a văietat nimănui. Inima lui era împietrită. Nu a mărturisit niciodată, dar și-a respectat tatăl necondiționat și și-a iubit mama mai mult decât se iubea pe sine, poate mai mult decât își iubea copiii și nevasta. Gavrilă a fost aproape indiferent. Atât atunci când a murit
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Anotimpul acela promis În zodia mea schimbătoare Să înțeleagă în final Că așteptarea Este drumul pe care visul O poartă în pașii lui Când pleacă spre cei Ce mai cred în minuni Și mai speră Întâmplarea Să nu îi uite împietriți La un capăt de drum Între curenții ferestrelor Întredeschise. de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografica: ultimul turist / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir
ULTIMUL TURIST de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430768443.html [Corola-blog/BlogPost/384521_a_385850]
-
rănile provocate ființei noastre de moartea născută din neiertare... Insă omul a căzut și decăzut. A murit. A ajuns în iadul în care nu mai există iubire. În starea în care nu mai știe să-și ceară iertare. Sufletul se împietrise în starea inițială, a lui Adam celui căzut. Așa se face că Iisus Hristos Se pogoară la iad pentru a-i dărui omului din nou iertarea. A iertat pe om fără ca acesta să fi cerut și, totodată, l-a chemat
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_iubire_si_iertare_.html [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile-nserării, spre-alte inimi de s-ar duce! Alb și negru-mi este straiul, (l-am primit în dric aseară) Să-l îmbrac, n-aș vrea, dar iarna bate pe la uși
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1447918058.html [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot ce e nevoie pentru o iarnă lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii de la firesc la suprafiresc. Această salvare din naufragiul pulberii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338700017.html [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
umană neglijează un lucru important, și anume faptul că la baza acțiunilor noastre stă fie semnul iubirii, fie lipsa acesteia. Apoi, omul și-a pierdut echilibrul vieții: bucuria de a dărui și a primi. Mai mult, inima lui s-a împietrit de atâta răutate și ură. De altfel, cum poate un astfel de om să îți facă un dar cu toată dragostea lui, dacă iubirea lui e de “piatră”? Trist, dar adevărat. Or, a dărui este în firea întregului univers, iar
ECHILIBRUL VIEŢII – BUCURIA DE A DĂRUI ŞI DE A PRIMI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Echilibrul_vietii_bucuria_stefan_popa_1385996564.html [Corola-blog/BlogPost/362905_a_364234]