226 matches
-
ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc.” Cum să te
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
o menajez, după ce mi-a răspuns la apel, am rostit: - Alo, Lica, vino la Iași, a murit Gică! Scurt și brutal. Am auzit în aparat un geamăt și atât. Am aflat după aceea că leșinase. Când mi-am revenit din împietrire, mi-am dat seama că făcusem o gafă colosală. De ce procedasem așa? Cred că în momentul acela n-aș fi putut să-i dau vestea cea tristă altfel decât în modul acesta: scurt și brutal. Atunci nu mai raționam normal
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
permite diagnosticul genetic în testele de paternitate și în probele utilizate în justiția penală. Trecerea materiei dintr-o stare de agregare în alta se produce cu o viteză uluitoare. Solidificarea este principalul mijloc al diferențierii, al separării, care duce la împietrirea materiei, stare în care aceasta poate fi studiată. Centrifuga poeziei funcționează exact invers : ia tot ce e „solid“ și face materia fluidă. Dar cu ce drept face poezia asta ? Căci inefabilul stă înșurubat în materia grea așa cum gaura stă înfiptă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să devin un samurai. Ceea ce am admirat întotdeauna la samurai este că au un cod al onoarei, un set de principii pe care le respectă indiferent de circumstanțe. Deși disprețuiam stilul personal, care mi se părea că era însăși moartea, împietrirea într-un model mecanic al existenței, aș fi vrut totuși undeva într-un colțișor al sufletului meu să port o haină lungă sub care să ascund o spadă pe care să o scot la iveală ori de câte ori ar fi fost nevoie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dar pentru prima oară o auzim acum altfel, cu totul diferită. Suntem impresionați de ceea ce a reușit dirijorul să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un zeu al pianului, în fața căruia sala devine o inimă uriașă, oprită într-o unică răsuflare. Doar într-o lojă la etaj, o zână blondă de vârstă preșcolară dă din aripioare, dirijând. Prezența copiilor nu este neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să iubesc, fiindcă sufletul meu e vacant, fiindcă n-am iubit pe nimeni". Teoria dragostei făcută de Aglae Tulea este a unei ariviste: "Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea". Aceasta explică și împietrirea sa lăuntrică. Aurica este obsedată de problema dragostei, ca fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social, vegetează și exprimă soarta tragică a fetei bătrâne într-o situație precară. Dacă n-ai noroc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai trebuie decât tremurul și privirea câinilor călcați, și-un ceas hodorogit din alte secole - pernă a unei frunți înnebunite. De câte ori mă primblu prin ceață, mă dezvăluiesc mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ca să nu te plictisești, trebuie să fii sfânt sau dobitoc, în așa măsură vacanța esențială a conștiinței definește soarta omului. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii și golul lumii, o echivalență de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezența secretă a dorinței. Iluminarea și îndobitocirea - una prin plus și alta prin minus - se așază în afară de soarta omului și deci în afară de posibilitățile plictiselii. Putem fi noi însă absolut siguri că sfinților nu le e urât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Văzut-ai cum ghețarilor le mijesc vinele? Nu gândesc asupra morții, ci ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist decât prin timpul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Într-o simțire înaltă, Absolutul e o frântură gratuită a Nimicului, întocmai ca un torso. De ce oamenii nu s-or fi închinat norilor? Fiindcă aceștia plutesc mai ușor pe creier decât pe cer? Gândurile născute în groază au taina și împietrirea ochilor din icoanele bizantine. Toate căile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima este un absolut - și Absolutul, un nimic. Despatrierea lăuntrică este climatul absolut pentru gândurile fără rădăcini. Nu atingi inutilitatea măreață a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe buzele lor fluturau niște zâmbete înghețate, studiate, căci știau că momentul despărțirii este aproape și erau sătule de atâta luptă, ar fi vrut, de fapt, să se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lipsită de simțul tragicului, unde, ca în practicile magice, ceea ce nu se știe sau simte se neagă, unde totul se negociază, iar „merge și așa” este unul dintre zeii tutelari. După ani de lungă și chinuitoare amorțire, după o lungă împietrire a timpului, iată, ne pomenisem, în sfârșit, într-un moment de mare și gravă cotitură a istoriei, într-un spațiu dintre spaimă și speranță, dar, cu toate astea, nimeni nu credea că, foarte curând, comunismul avea să cadă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absorbea toată atenția. Carmina privea nedumerită când spre unul când spre celălalt, dar nimeni n-o lua în seamă. În cele din urmă, adunându-și curajul, ceru explicații și glasul îi tremura ușor de încordare. Ca la un semn, scena împietririi, consumată mai înainte, se pulveriză, probabil, după o înțelegere tacită și, stimulați puternic de controversa iscată de oaspetele absent acum, soții Alexe se grăbiră să pună în funcțiune mecanismul lor de sortare și etichetare a valorilor, un adevărat masacru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
moderație. Dar Capul e stăpânul, cu el te duci la școală, cu el te întorci acasă. Acum, la optzeci de ani, când nu-mi mai este foame, nici sete, nici frig, nici cald, pot fi suspectat de atrofie emoțională. De împietrire, de solidificare. Nici vorbă. Sunt tânăr încă, uimirile mele funcționează, bucuriile așișderea. Ciudat e că îmi plac femeile, cărbunii mei aprinși, îngerul meu păzitor suflă harnic în ei să-i întrețină. V.P.: Fiind redactor la revista Ateneu, timp de opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte departe. Luca trimite însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui Iahve” din Exod și la tema esențială a împietririi inimii, care apare explicit și la Marcu. În ceea ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că în Septuaginta apar trei expresii echivalente: „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15); „mâna lui Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui Dumnezeu” (Is. 63,12). Semnificația logion-ului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (în speță Faraon) rămân încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le împietrește deliberat inimile; în cazul fariseilor, ei înșiși se fac vinovați de împietrire. Pe de altă parte, în episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; în episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă în „calitatea” (în sensul teologic) a acestor minuni. În Egipt, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pneàma aÙtoà, kaˆ dišsteilen ™n to‹j ce...lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia împotriva Sfântului Duh se înscrie în „patternul” vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel în timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire a inimii considerate de ordinea politică În Întregul ei ca fiind productive; modalități de a trișa sau de a tâlhări sau (cel mult) de irosire ce făceau ca În ansamblu produsul național brut să crească. Stai puțin, totuși: Sammler Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
PĂRUSE UN LUCRU REZONABIL ȘI ÎNCĂ MAI PĂREA SĂ FIE ASTFEL \ CA REACȚIA LA O RELATARE ATÎT DE FRANCĂ SĂ FIE DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVĂ. AVEA SĂ MANIFESTE FIE AFECȚIUNE FAȚĂ DE FRATELE LUI GIL NEELAN \ ÎN CARE CAZ AVEA SĂ-ȘI ÎNDULCEASCĂ ÎMPIETRIREA \ FIE O CONȘTIENTĂ LIPSĂ DE PRIETENIE. ȘI DACĂ N-AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]