226 matches
-
grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite a coagula o comunitate, în cazul spiritualității lipsa unei doctrine secularizate în forma teologiei readuce în prim-plan relația persona lizată (de regulă, maestru- discipol), gestulauroralal (re) nașterii interioare refuzând împietrirea sub forma exterio rității neizvorâte dinlăuntru. Sub semnul spiritualului, treptele ierarhiei divine se lasă renăscute la nivelul percepției individuale prin recunoașterea preeminenței interiorului și prin resemnificarea în consecință a exteriorului și a manifestărilor vizibile ca expresie a interiorității (sub forma
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel, dacă în plan individual impunerea chipului se constituie ca opreliște, ca piedică în parcurgerea treptelor decelabilă în forma prejudecăților, a împietririlor mai mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
neconcordanțe“ gramaticale, care sunt de fapt deformări în timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
căzut, s‑a dărâmat. Plângeți pe ruinele lui, aduceți balsam pentru rănile lui, căci poate se va Însănătoșiă. Răspund deznădăjduiți Îngerii cu grijă pentru mântuirea oamenilor, sau profetul În numele apostolilor și al bărbaților și al doc‑ torilor duhovnicești, care văd Împietrirea minții celor păcătoși și inima lor nepocăită”42. La originile bolii 45 Însă, cu aceste explicații și paralelisme nu pretindem că am epuizat misterul suferinței drepților și al vieții de huzur al păcătoșilor nepocăiți. Acestea rămân mai departe taine ascunse
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
adevărul, conchide Eminescu: "Adevărul este negativ"176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că forma poate subzista prin sine, ca joc, simplu fapt de limbaj, căci gestul lor de a se lepăda de metaforă echivalează cu o stranie împietrire în metaforă. De aici și scepticismul, pragmatic, al unui Rorty, pe urmele lui Wittgenstein, în formele artei cuvântului. Oare kitsch-ul adorat de postmoderni ce-i dacă nu încremenire în formă? Aici, geniul lui Eminescu vine să răstoarne o paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
până la desăvârșire. Deci totul este o încercare. Chiar și încercarea este o încercare de a se încerca"394. Dar pentru a te încerca trebuie să fii la limită, între, ca Nimeni, acolo unde nici o apartenență, nici un prizonierat (Eminescu vorbește de împietrirea în sclav sau în împărat) nu te pot opri în vreun cerc strâmt. Vom înțelege de ce Caragiale refuza înregimentarea într-un grup politic, ideologic sau literar, căci asta presupune închiderea într-o lume, renunțarea la încercare. De aceea, Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atât dezinteresul teoretic, al unora, cât și "relaxarea" științifică, în perspectiva dialogului, a celorlalți, riscă să piardă din discursul critic chiar obiectul în sine. Canonizarea (pe alocuri, auto-canonizarea) unora dintre vocile majore ale istoriei literaturii române vechi a provocat și împietrirea jocului de perspective, dar și regionalizarea, chiar trecerea într-un registru minor, provincial, a valorii unora dintre textele medievale, pe baza cărora s-ar putea intra într-un dialog generos, pe marile circuite științifice internaționale. Închiderea în turnul de fildeș
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
copacilor îngălbenesc și cad tranz.: Fumul îngălbenește pereții part. îngălbenit, -ă nom. îngălbenirea, îngălbenitul A (SE) ÎMPIETRI Aluatul se împietrește în cuptor Dochia împietrește fugind de Traian tranz.: Căldura împietrește aluatul; Traian o împietrește pe Dochia part. împietrit, -ă nom. împietrirea, împietritul A (SE) ÎNVERZI Câmpia se înverzește primăvara Pomii înverzesc primăvara tranz.: Ion își înverzește pereții part. înverzit, -ă nom. înverzirea, înverzitul A (SE) NECROZA Țesutul de sub pete se necrozează Fibromul necrozează tranz.: Aparatul necrozează țesutul bolnav part. necrozat, -ă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al ființei coborâte în cotidianul practic, în transcedental (nu aventurat în transcendență). Astfel, omul este, fatalmente, destinat să se-ncerce și se încearcă prin muncă. "Mulți lucrează, dar puțini gândesc", spune poetul subliniind gândul că munca poate să producă o împietrire în sclav, o neîmplinire. Tot astfel e riscantă rămânerea numai la idei (la apriorismul ideologic), dacă nu se ajunge la o manifestare a caracterului, a sâmburelui moral. Eminescu vorbește, apoi, că omul ca atare e al Omenirii, dar în arătarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi, erorile din proiectul neterminat al modernității în termenii lui Habermas, îi dă dreptul cercetătorului român să definească ceea-ce-urmează-modernității prin geo-modernitate. Hiper-modernitatea este un termen cu care e împovărat cel mai adesea Touraine, deși acesta încerca doar o depășire a împietririi în proiectul postmodernist în maniera în care Daniel Bell s-a despărțit de societatea post-industrială prin hiper-industrial. Bell nu greșește, în acest caz, definind postmodernismul (a se citi ideologia postmodernă, și nu curentul artistic omonim) prin modernism forte. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându-se din numere iraționale". Heracliteanul, putem afirma în concluzie, duce în cârcă un eleat, un discipol din școala lui Parmenide, căruia îi repugnă "întâmplarea", împietrirea în cotidianul rațional: "fii, dacă poți fi,/ nu te face întâmplare,/ vino într-o amiază,/ caută cercul infinit de rotund,/ împarte circumferința la rază// și te convinge că trei întregi și patru/ spre zecele// e formula sanscritică/ a infinitului neînceput
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o incoloră conformitate. Fiul risipitor are ce povesti și ce regreta. * (Gustave Thibon, op. cit., p. 25.) E vorba, s-ar zice, de două
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai pure, eliberate de toxine, de depuneri. Toate programele de funcționare ale vezicii urinare ce au fost perturbate revin la normal, la o funcționare optimă. AFIRMAȚII POZITIVE: ”Vezica urinară se eliberează tot mai ușor de toate stările de frică, de împietrire emoțională, de îngrijorare, acumulate în trecut și neexteriorizate! ” ”Vezica urinară este din ce în ce mai plină de energie alb strălucitoare, de sănătate, de echilibru și armonie!” ” Toate impuritățile și energiile negative din vezica urinară, sunt eliminate definitiv!” ZONELE REFLEXE-TĂLPI Pentru a obține cele
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată poate mai mult de cititorii lui Maiorescu decât de Maiorescu însuși, liniște fără nicio legătură cu ideea de repaus și împietrire, criticul zilelor noastre a ajuns la tumultul reprezentărilor ideii de eternitate, la drama intim metafizică, în care se transferă până la urmă vigoarea biologică a poetului. Construit din aspirații proprii, Eminescu ne apare ca un neistovit arhitect de zări cosmice. Dar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
neamului acestuia. M-am întrebat cutremurat: cum a fost posibil ca dintre cei doi morți înviați unul să fie păstrat în viață, ca o mărturie a milei lui Dumnezeu, iar altul să fie îngropat de viu, ca o mărturie a împietririi inimii omenești? Cine a înmuiat inima călăului pentru un condamnat la moarte și cine a împietrit aceeași inimă numai după câteva clipe, pentru un altul? Oare nu ni se întâmplă și nouă, fiecăruia, același lucru de foarte multe ori? Iată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu răutate Albini. Răutatea sufletească a păcătosului nu stă numai în faptul că săvârșește păcatul, dar mai ales că îl acceptă, complăcându-se în el. Nu se îndură să iasă din păcat, făcând altuia un bine. Această tragedie morală înseamnă împietrirea inimii. Greu este pentru un păcătos ajuns la acest stadiu să-și mai vină în fire. Adică să intre în condiția în care firea însăși e rațională. Omul care nu poate compătimi cu cel în suferință a coborât sub condiția
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lăsându-și libere gândurile, pentru ca cititorul să fie profund impresionat de ceea ce citește. Dar în epoca ăn care trăim, foarte puțină lume mai este interesată de lectura unei poezii frumoase, de o proză atractivă, toți îndreptându-se parcă spre o împietrire a culturii. De aceea, nu trebuie ca oricine să se apuce de scris orice, deoarece acela care își asumă începerea, trebuie să se gândească și la aspirațiile, părerile și gesturile celor care li se adresează mesajul, respectiv celor care îl
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lipsită de simțul tragicului, unde, ca în practicile magice, ceea ce nu se știe sau simte se neagă, unde totul se negociază, iar „merge și așa” este unul dintre zeii tutelari. După ani de lungă și chinuitoare amorțire, după o lungă împietrire a timpului, iată, ne pomenisem, în sfârșit, într-un moment de mare și gravă cotitură a istoriei, într-un spațiu dintre spaimă și speranță, dar, cu toate astea, nimeni nu credea că, foarte curând, comunismul avea să cadă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
moderație. Dar Capul e stăpânul, cu el te duci la școală, cu el te întorci acasă. Acum, la optzeci de ani, când nu-mi mai este foame, nici sete, nici frig, nici cald, pot fi suspectat de atrofie emoțională. De împietrire, de solidificare. Nici vorbă. Sunt tânăr încă, uimirile mele funcționează, bucuriile așișderea. Ciudat e că îmi plac femeile, cărbunii mei aprinși, îngerul meu păzitor suflă harnic în ei să-i întrețină. V.P.: Fiind redactor la revista Ateneu, timp de opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
doar un palid regret, aproape nerostit în acest univers sufocant al extincției. Ca și în ciclurile de poeme ulterioare, și aici stihiile se unesc pentru a contribui la tabloul acesta apocaliptic, pentru a accentua durerea și a contura imaginea unei împietriri universale, a unui refuz de a exista: "Desenat pe liziere -/ Caru-Mare varsă fiere,/ iarba morții reci și-absente/ doarme între-amplasamente", "palmieri de cauciuc", "ochiul ăsta n-o mai bate,/ grâul n-o mai coace pâine" (Elegie). Universul descris este cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
absurd, mumificat parcă, în care singura urmă de viață o dă sugestia galopului. Totul se uniformizează, trecutul își pierde contururile, "manechine de ceară cu feștile de-a lungul/ turnate toate într-un singur tipar". Reducerea la același tipar sugerează tocmai împietrirea în memorie, imposibilitatea de recuperare a trecutului și refacerea lui, prin falsificare. Totul e din ceară, materie modelabilă în funcție de dorințele, de viziunea autorului spectacolului. Și decorul și personajele sunt realizate din aceeași materie, într-un "etern spectacol". E aici ceva
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
real, o asimilare a acelor elemente banale. Trăirea sufletească este prezentată detașat ca și cum s-ar analiza o pânză sau o gravură ce nu-i aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar pentru prima oară o auzim acum altfel, cu totul diferită. Suntem impresionați de ceea ce a reușit dirijorul să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un zeu al pianului, în fața căruia sala devine o inimă uriașă, oprită într-o unică răsuflare. Doar într-o lojă la etaj, o zână blondă de vârstă preșcolară dă din aripioare, dirijând. Prezența copiilor nu este neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
multe cercetări din partea demonilor pe care are să le întîmpine Sufletul ce se duce la cer. Este cercetat pe rînd pentru: asprime, calomnie, mînie, minciună, cruzime, necuviință, neascultare, cămătărie, iubire de avuție, necumpătare, ură deșartă, magie, vrăjitorie, îmbuibare, vrăjmășie, ucidere, furt, împietrire, desfrînare, adulter. Și cînd acel Suflet nefericit se înalță de pe pămînt la cer, Sfinții îngeri luminați sînt departe de el și nu-i sînt de nici un ajutor. El trebuie să răspundă singur prin căința sa și prin faptele sale cele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]