943 matches
-
a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri N-au putere să mai
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate c-am aflat că nu e bine. În minte amintirile șoptesc Că este timpul să mai uit de tine. Tu te oprește și privește în oglindă Să știi ce-i frumusețea împietrită. Care n-ajută astăzi la nimic Și să-nțelegi ce mult ai fost dorită. În neștiut și nedorit mister Tu ai ascuns cuvinte potrivite. Și mai făcut acuma ca să cer O clipă, dar din zilele avute. De câte ori mi-e dor
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382531_a_383860]
-
înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în mișcare, hrănesc pietrificarea cu mult avânt, din oceanul fără corali, pește și sare. 7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc, existență complicată, drumuri care rătăcesc în apa-necată. 8. Reperaj: abstractă gândire filosofie pură, timpi existențiali, înțelegeri noi întru' iubire printre prietenii
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cerul amprentă cutremurătoare și-a pus, prin fulgerul ce a prins gust de om, pe casa care de el incendiată scrum s-a făcut și s-a dus. Este ontogenicul fulger axion. 46. Reperaj: cele cinci vii continente cu ochii împietriți, cu plete de ierburi și păduri înverzite, prin Oda Bucuriei pe care sperăm c-o iubiți, ne fac să renaștem în speranțe abolite. 47. Reperaj: natura cu număr de aur în batjocură de om îngropată, supravegheată de oceanul din cer
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
sunt să crezi că pot? Când m-arunci în mări de lacrimi Făr' să știu, să crezi că-not? Și când o să-ți plec din viață Și din sufletu-ți când plec Am să-ți las fără de mine Chipu-mi împietrit și sec. Și-am să-l las și fără nume Doar un chip hidos de lut Stors de lacrimi și durere Într-un geamăt sec și mut. Și-o să car trist după mine Al meu suflet gol, dar plin, Cu-
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
am întrebat pe Dumnezeu De ce îngăduie-n lume atâta rău, Blând, acest Tata iubitor Mi-a răspuns: Iubirea mea am dat-o tuturor! Dar unde-i dragostea Ta, am întrebat Ca-n oameni nu prea am aflat, Roboți prin viață, împietriți au uitat De sufletul ce-n ei s-a întrupat. Dragă copilă, nici gnoza și nici Evanghelia Nu mă va aduce-n viața ta De tu voința n-ai să mă cunoști În tine, nu vei putea Iubirii să-i
REAMINTEŞTE-ȚI... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382610_a_383939]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
prăznuiască Paștele Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
să lăudăm pe Iisus Hristos prin credință, cu ramuri înțelegătoare, ca și pruncii, strigând cu glas mare Stăpânului: "Bine ești cuvântat!" (Sedelna, glas 4, după a doua stihologie de la slujba Utreniei praznicului). "Și munții, adică neamurile cele potrivnice, cu inimile împietrite, de fața Ta s-au veselit, cântându-ți Tie cântare de biruință" (Tropar Peana 1, de la slujba Praznicului), iar El venind în Ierusalim, spre Patima cea de bună voie, poporul cel ce ședea întru întuneric și în umbra morții, luând
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > REGAL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Regal de iubire văzut-am în munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie; Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascada prelinsă spre barbă din frunte, Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ploaia rece,Flămând, cerșind un colț de pâine.Nu ți-am deschis, am tras zăvorul,Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe,Strigându-mă, încet, pe nume.Am zăbovit o viață-ntreagă,Nepăsătoare, împietrită,La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută!Am alungat lumina caldăA unui răsărit albastru!N-am vrut să știu de Drumul Crucii,Nu am dorit să-ți fiu tovarăș!Acum, aștept să vii, Preablânde!Înfiorat-am tras
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
rog pe Eugen. Ia loc . După câteva minute în încăpere și-a făcut apariția cel chemat. La vederea lui Olga a părut că-și pierde echilibrul, a fost o amețeală de o fracțiune de secundă, apoi mândră cu o privire împietrită îl privea pe Eugen în ochi de parcă nu-l văzuse niciodată. Îl domina cu privirea, Eugen, după prima emoție, era gata, să spună, că se cunosc, dar când a văzut fața femeii nu a scos niciun sunet. -Eugen ea este
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o rușinare subită. Cu siguranță, urmările medicamentului numit chandu fuseseră cele care Îi provocaseră unui prior, membru al Consiliului Florenței, o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste coastele Antiohiei, Liciei, Lidiei, peste orașele Sidon, Berit și Tars, de unde scăpase ca prin minune din mâna unui negustor mujahedin, peste ape și munți, peste împietrita Capadocie, gălăgioasa Armenie, peste cetatea Niceea unde sosie deodată cu o ciumă, peste Nicomidia unde-și depusese ouăle, peste Smirna și Efes, Troia și Chios unde se-mbătase pe-o masă cu resturi de vin și zburase înapoi, ca proasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu tristețe copilotul, aproape plângând. Și eu sunt mai nebun că am acceptat să mă bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă fără doar și poate să accepte că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aici amintirea joacă un rol important. Aveți prieteni printre morți? Da. Merg atît de departe cu această prietenie, Încît cred uneori că ei mă pot ajuta. Ați sărutat vreodată un mort? Da, așa cum săruți o icoană de lemn, rece și Împietrită. Dacă nu vă gîndiți la moarte În general, ci la moartea dumneavoastră personală, vă simțiți zguduit, adică vă pare rău de dumneavoastră sau vă gîndiți la persoanele dragi pe care nu le veți mai putea vedea? Aici intervine iar egoismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
il grandioso teatro“, dar pentru un italian e ceva mai mult - toți știu că Scala s-a construit pe ruinele unei biserici, Sancta Maria delle Scala -, așa că fundamentul întregului oraș este sacru ca și viața. Bisericile domină Milano cu putere împietrită. Dar, cu toate proporțiile gigantice, arhitectura Evului Mediu și a Renașterii avea o legeritate de dantelă. Beppo însuși e convins că visul lui Gian Galeazzo Visconti mai trăiește încă. Fusese un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
după care tăcu. Ochii i se scufundaseră în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de viață. Mâinile se odihneau pe piept și șalul de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
individualitatea cuiva, eu sunt Bogdan. În spatele meu se află, speriat și tremurător, stupidul prinț Luca. Câmpii sub noi, jos de tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează tot mai mult, până ce rămâne un fir de cenușă. Iar rezolvarea problemei și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare. Împietrit. Mulți, mulți ani mai târziu, ne aflăm din nou undeva, dar nu în dormitorul lui Ionel Dumitrescu de această dată, ci în sala de studiu a palatului regal din Ionescu Land. Sala respectivă este o încăpere care, atât cât putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
luni am înțeles cât de nedrept, de crud și de inoportun a fost râsul nostru. Fapt e că, după cele întâmplate, Burkeviț s-a izolat complet de noi. A doua zi, a apărut în clasă cu o față străină și împietrită. Din momentul acela, pentru el clasa n-a mai existat. Era de parcă ne-ar fi pus cruce tuturor. Și poate am fi uitat și noi de el după un timp, dacă n-am fi observat și noi, și profesorii ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]