460 matches
-
de adineauri... Plouă-mi, Doamne, în odaia mare-n grinzi și mică-n soare, Plouă-mi pân-o crește floarea, să-și întindă peste carnea-mi Frunzele-aburind de viață, verdele tămăduirii Și să muște fără milă negura putreziciunii, Să-și împlânte pân' la os dintele cel crud, de lapte, Să-mi strivească și să-nvie carnea moartă pe jumate... Regele Tăcut În Cetatea mea de lemn, alipită-n colț cu smoală, Zugrăvită-n mare grabă doar în pete de cerneală, Eu
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
de sânge; îl vezi în fața unui dușman dezarmat, care cu o zi mai nainte îl tortura cu o voluptate diabolică, bătându-și joc de durere și de omenire; îl vezi setos de răzbunare, orbit de suvenirea trecutului, gata de a împlânta ucigătoarea unealtă în pieptul vrăjmașului; dar ascultați... o rugăminte, o vorbă, un cuvânt dulce răsună din gura inamicului cel umilit și îngenuncheat; aceasta ajunge; brațul românului se oprește, inima-i se moaie, fruntea-i se descrețește, el iartă!! Și pe
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
lunii. În clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii lupului în ochii lui. Din pricina izbiturii alunecă, îngenunchind. Toporișca-i cade. Un fel de bucurie pune stăpânire pe el; parcă aștepta momentul acesta! -Tu ai să mori primul, diavole! și împlântă serpentina alambicului în ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu știe ce-a fost prima dată: zăpada însângerată, schelălăitul sau bubuitura! Pădurarul cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
10.2015 A.D. Țărmul blând Înbujorată de atâta frică sfântă copila stă pe vârfuri să nu cadă întemnițate-s filele de apă blândă în colivia gândurilor ca să vadă Pe undeva pe la apusul iernii un corăbier cu fața ca de stâncă împlântă Arca lemnului de plută în Țărmul Sfânt al ancorei ce plânge Chiar dacă urma lamurită-n lacrimi se pierde lin ca o nalucă într-un târziu de jar și de cucută o nebunie ca din cer strămută Întreaga față a iernii bătrâncioasă
POEMUL HIERATIC IV-ŢĂRMUL BLÂND de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381225_a_382554]
-
un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de nimic, nepăsători parcă de subțirele gheții, de răsfirarea zăpezii prin cenușiul stâncos, pustiu... * Oh, Anyu, Anyu, ce
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
uneori dureau De-atât frumos, precum o mântuire A unui suflet karmic încă răvășit, Un abandon ca într-o nemurire În care nu plecăm, din care am venit Și ninge-te iubire peste soare, Săgeți ce-n suflet rece se împlântă, Căci ești profund a mea nemuritoare, Chiar și atunci când uneori neblândă, Te-am mai privit, te-am căutat ori chiar găsit Nu-mi este important în lumea de regret, Tu poezie scrisă pe un infinit, Îndrăgostită sunt profund de-al
IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381488_a_382817]
-
ÎNVIAT ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
XXVIII. HRISTOS A ÎNVIAT !, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în care să nu fie cea mai curtată și cea mai invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viață, bucuriile se sting repede sub tăișul necazurilor în care otrava durerii ți se împlântă ca un fulger. Odată, într-o seară, pe când spiritele se încinseseră la o serbare, băiatul celui mai bogat om din sat a profitat de ea și a necinstit-o! De atunci, nimeni nu a mai văzut-o prin sat. Auzisem
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită. Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii
ACUARELĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347373_a_348702]
-
disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos ... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită. Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită. Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinteNu cred să te iubească de astăzi înainteAșa altcareva.Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos...Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte,Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte.Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită,Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită.Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregiCând ochii tăi senini - ascultătorii regi
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: - Iisus a înviat! Azi Îți ofer în suflet adăpost Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieții voi să Te slujesc! Te-am
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348822_a_350151]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemn Și hamuri să-mi pui și căpăstru, Zeiță, călare pe mine, solemn, Strunește-mi copita-n buestru... Împlântă-mi, în pântec, pinteni de aur, Dârlogii să-i tragi cu putere Și voi izbi cu potcoava-n balaur, Căci milă nu am de himere. Lovind, cu sete, cravașa în crupă, Că mă alinti eu simt, doar atunci; Sunt un
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
mulți politicieni francofoni și flămânzi se amuză să-l piste ca să trepideze și mai tare. Dar cand s-o rupe... are să facă ravagii! Și va lovi în amândouă părțile! Și francofonii și flamanzii vor avea de suferit. Iar noi, cei împlântați pe teritoriul acestei micuțe țări, vom fi scuturați ca niște purici din blană unui câine care iese din apă. Nu vreau sa credeti în ce spun eu acum, ca într-o profeție, acesta e numai punctul meu de vedere, personal
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
cu Țara răstignit pe cruce, Vândut pe-un colț de pâine dulce, Cu cât mai neagră-i și amară. Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, Cuvântul răstignit și mort să-l înviez... Sunt un cuvânt din sfânta noastră Rugă, Un mic simbol al forței ce ne-animă În lupta contra celor ce subjugă A Țării și a Neamului lumină. Sunt ca și voi și lângă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
ocean străbătut de corabia Zeului Soare. Doar alaiul de pescăruși ce mă-nsoțește dă veste parcă de grija toamnei... Rari călători încredințează că au dreptate. Nisipul pe țărm e arămie pudră. Descălțat, iau în tălpi atingeri îmbietoare. În piept mi se-mplânt-o plăcere adânc indusă de aer... de mireasmă de alge... Lenos mă desfăt, negăsind clipei nicicum azi pereche... Încet în mișcare, plutesc... Mă simt, într-o buclă de timp solitar, fericit. Odihna se frânge! Tumult de zbateri din cer spre
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
poprit și-acolo mă văd pe mine, trup minuscul, zbârcit și-ncovoiat a bine ca-n pântecele cald și prielnic al mamei... * Ezitări debuteaz-alarmant. Imprevizibil! Mă regăsesc. Aici mi-e pe plac! Aici am curaj s-o iau de la capăt, împlântat în etern miez de toamnă... Referință Bibliografică: LABIRINT AUTUMNAL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
în Sibiu, capitală culturală europeană, oraș pe care l-am părăsit în urmă cu două decenii. Permiteți, vă rog, să citez un fragment din cartea mea “Labirintul de cristal” (2014) : “Rădăcinile mele sunt azi sub o aripă de vis, bine împlântate într-un sol fertil, al doilea pântec de mamă care îmi ține de cald. Pământul Moldovei, frământat de pașii răzeșilor lui Ștefan cel Mare și hrănit cu stropi mari, grei de sudoare, îmi așterne alei pe care să îmi plimb
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
să-L căutăm sau să-L găsim pe Dumnezeu, urmăm atâtea căi și tot atâtea iluzii, încât viața ni se pare ea însăși o astfel de iluzie inutilă și înșelătoare. Dacă n-ar fi codul genetic și instinctul de supraviețuire împlântate în eul nostru, dacă n-am fi fost dintru început programați cu un destin și cu voință absurdă și implacabila de a duce mai departe acest vis de nemărginire și nemurire, cu siguranță că nici moartea n-ar mai fi
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
noi ceilalți, faptele săvârșite fiind urmarea unor devieri genetice, ereditare sau sociale. " Poate fi cineva pedepsit pentru că acele cauze s-au întâmplat să i se fi întâmplat lui și nu altcuiva" reprezintă chintesența filosofiei sale. De ce un om poate să împlânte cuțitul într-un semen de-al său, iar alt om nu poate sacrifica nici măcar o găină? V-ați gândit vreodată la acest lucru?" Vă veți întreba, poate, de ce a pierdut maestrul Ludovic L. toate procesele mandanților săi, dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tineri petreceau o viață de trândăvie și de disoluțiune”, chiar nume ilustre. Numai că, mobilizați de duhul Întemeierii unei țări moderne, „s-au pus serios pe studii și au adus mai În urmă țării servicii Însemnate”. „Multe idei moderne am Împlântat În spirite; multă rugină am curățat de pe mulți.” Ion Ghica trăiește anii ’30 ai veacului al XIX-lea la Paris, alături de Iancu Filipescu, Niculae Cantacuzino, Alecsandri, Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
începe să adune frustrări. Este meritul lui Mises de a fi sesizat că: "Succesul incomparabil al marxismului se datorează perspectivei pe care o oferă, de a împlini acele aspirații onirice, acele vise de răzbunare care au fost atât de adânc împlântate în sufletul omenesc din timpuri imemoriale. Marxismul promite un paradis pe pământ..."1134. Da, există și această față a originii socialismului. Mereu cel aflat în sărăcie va considera că vinovat pentru această stare a sa este cel bogat, care are
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi anunța, ca existență istorică reală, pe exponenții politici ai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]