1,649 matches
-
o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu trăsăturile insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi Întinse mâna Înmănușată, pe care se remarca un inel mare. Dante făcu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a arătat din ochi pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o contragreutate de forma globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a strâns-o, cu o mână altădată suplă și blândă, într-un cerc perfect, care făcea să se întâlnească, ca într-o imagine filosofică, făgăduiala și răsplata, începutul și sfârșitul, nașterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la intrarea în casă, nu-și mai ia zborul ras-linie cu grădina, probabil murise, nu mai mișca. Loredana se uită lung spre ea, dar nu se ridică de pe fotoliul din nuiele împletite, ce treabă mai am eu acolo? Nu trece gardul spre casă, o iau când termin poveștile astea, dar semn bun nu este, să moară o pasăre pe scările mele, Dumnezeule!!! Femeia oftează, întoarce ochii spre drumul de departe, nu trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce până la sfârșitul toamnei, să rămână, dacă vă ascult, merge treaba mai ușor. Poveștile spuse... — Împletite, și Loredana râde obosită, ridurile de pe fața ei se înmulțiseră, dar spera ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rămână, dacă vă ascult, merge treaba mai ușor. Poveștile spuse... — Împletite, și Loredana râde obosită, ridurile de pe fața ei se înmulțiseră, dar spera ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei pline.“ — Mă placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite. Pe sub haina de iarnă, purta un pulover roșu, împletit, de pe vremea când buna sa soție trăia. Ieșind din casă, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor, care erau cât pe ce să-l dea jos din picioare. Dar, poți să te superi pe glumele lor, pe veselia și pe
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
a face față năvălirilor barbare, avem nevoie de bărbați înalți și puternici. Ce să facem?” Zamolxe s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă acest ritual: “Pentru săvârșirea ritualului este nevoie de o masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuți. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subțiori și îl așază cu piciorușele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului, spunând; fie ca acest
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, și-a aruncat sutienul inutil în fundul genții de plajă, confecționată dintr-un pai exotic, împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > DORURI ÎMPLETITE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doruri împletite Aș pune dorul să-mpletească, Cu florile de primăvară, Iubirea ta dumnezeiasca Cu-a amintirilor -povară. Aș pune-n șnur și fericirea Din
DORURI ÎMPLETITE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363403_a_364732]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > DORURI ÎMPLETITE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doruri împletite Aș pune dorul să-mpletească, Cu florile de primăvară, Iubirea ta dumnezeiasca Cu-a amintirilor -povară. Aș pune-n șnur și fericirea Din anii ce imi par doar clipe, Într-un parfum cu adierea Unui Zefir cu-a lui risipe
DORURI ÎMPLETITE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363403_a_364732]
-
Zefir cu-a lui risipe. Să împletească și iubirea Din clipe cu divinitate, Abisul albastru-pururea Astăzi iubiri abandonate. Și dorul îmi dă ascultare Îmi poartă..șnuru-mpletit Într-un destin de încercare O muză.. Cu dor spre infinit. Referință Bibliografica: Doruri împletite / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DORURI ÎMPLETITE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363403_a_364732]
-
strecurat în camera asistenței, m-am îmbrăcat repede și am revenit pe banca, în asteptare.A coborât îmbrăcată în blugi Reifle care îi scotea în evidență perfecțiunea corpului bine proporționat și o bluză albă strânsă pe talie cu o curelușe împletita, din piele, asortata cu sandalutele din picioare.Parul îl strânsese într-o codită ce era mai aproape de ureche decât de ceafa Apropierea ei mi-a fost anunțată de un miros suav de lăcrămioare.. Părea mult mai tânără și mai frumosa
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al domnilor Basarabi de la Domnești la Câmpulung, boierul caută puțină liniște în sufrageria răcoroasă și, după ce aruncă câțiva pumni de apă peste obraji, de la lavoarul din fier forjat, cu migală și artă împletit, se dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se lasă locului două ore, ordonând servitoarei Argeșanu să nu fie deranjat. Nu s-a însurat nici acum boierul Negulici; trăiește tot cu servitoarea, o femeie
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
iulie, zăresc în fabrica de sifoane și limonadă a tatălui meu - nu i-o luase cooperativa - un bărbat înalt, negricios, cu o șapcă de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire galbene, împletite, iar în piept erau agățate fel de fel de medalii. Cât timp tatăl meu i-a umplut sifoanele, vreo patru lăzi, pentru cârciuma lui Mussolini, mă dau pe lângă „general”, îl întreb de vorbă, răspunzându-mi cu o voce prietenoasă, groasă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
urbe. De aceea Trossingen este numit ca „Orașul muzicii”. Totuși amintesc despre „Morgensupp" sau „supa de dimineață". Aceasta nu reprezintă o masă copioasă, ci este mai degrabă un sfert de vin de Württemberg, de obicei roșu, servit cu cozonac proaspăt împletit. Acesta se numește „Hepfekranz mit viele Zibeebe” (cozonac tradițional copt cu foarte multe stafide). O altă tradiție care dăinuiește de veacuri pe aceste meleaguri este „Trossinger Heimatlied" (Joseph Zepf/ Frity Jode). Acesta reprezintă imnul local al orașului și este cântat
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
cu oarecare periodicitate, în mai multe poeme din volum, luând - sub impulsul unei iubiri profund reverențioase - chipul unui “Tablou” sau accentul unor “Iluzii” tardive. Pepită de înțelepciune, poezia filosofică ni se prezintă în același mod : strecurată printre “suratele” sale și împletită uneori cu credința creștină sau - nu în ultimul rând - punctată discret cu umor elevat . Într-o manieră similară de concepere se încheagă și poezia cu inserții tematice sociale sau istorice de actualitate. Relativ la “peisajul” politic actual, frustrarea poetului, lansând o
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Alexandra Mihalache Anotimpurile sufletului Editura Universitară București, 2014 O mare de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul de vise, un câmp de floare împletit, multă nostalgie, toate într-un timp nedefinit, alcătuind anotimpurile sufletului acestei poete. Poemul clasic, structurat în strofe de câte 4 versuri, rimă încrucișată sau împerecheată și muzicalitate, alcătuiesc universul liric al Alexandrei Mihalache - tânăra poetă care s-a remarcat încă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care ninge cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și de of, în care arhanghelii își scutură aripile de frig, de fulgi, de țurțuri, Despre această ultimă lună încărcată de daruri și de doruri în care copiii zboară pe sănii de vis între Moș
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
și eu - Greutate de neridicat, de neînvins, Ca un adaos suplimentar La gravitația pământului. Berzele s-au topit în depărtări. Iar casa a rămas. De la o mișcare, aparent fără sens, Dens Au apărut crăpături în perete. S-au ridicat învârtejit, împletite. Din modelul lor apăru dintr-o dată Conturul Maicii Domnului. Și-acum, în zorii zilei, Mâna mea Își ia zborul pentru o rugăciune. Dar în apropierea inimii Îngreunându-se, moare. De vreme ce icoana n-are chip. Nici ochi. Și, totuși, Atât de
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
pentru Universitățile din București, Cluj, Iași și pentru bunătatea și cumințenia țăranului, pentru Monumentul Eroilor de la Păuliș și uniforma ostășească, pentru Davila și Dongoroz și pentru fântâna cu cumpănă și cu apă limpede și rece din mijlocul satului, pentru colacul împletit și paos, Pentru lancea și gorunul lui Horea, pentru stuful, crapii, nuferii și pelicanii Deltei, pentru Blaga, Cioran și Gânditorul de la Hamangia, pentru Putna, Voroneț, Văratec și Agapia, pentru cureaua și încruntările tatălui meu, pentru latinitate și slavonă, pentru șalul
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]