3,383 matches
-
n-am știut s-o interpretez bine în acel moment. Și chiar dacă știam exact ce se va întâmpla, tot așa ar fi decurs lucrurile, pentru că asta a fost voința celor de Sus, iar acestei Voințe Supreme nu i te poți împotrivi oricât liber arbitru ai avea. Așa că este mai bine acum să aștern pe hârtie tot ce s-a întâmplat ca să vedeți și să judecați și dumneavoastră dacă am sau nu dreptate. Voința Divină nu se discută, se execută, indiferent în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul ei maro de la orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da... E numaidecît... altfel... Nu! Nu! se împotrivi Ilinca. Zău că nu pot azi! Ce ți-a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus mai dinainte? Azi, Ilinco! șopti fierbinte Virgil. Trebuie! Dar nu pot azi, tu nu-nțelegi? Mă trimite mama pînă la mătușa Lisaveta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu mă interesează cîinele! Îl alung! Eu vreau să iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămînă cu vaca la pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod egal celor care nu-și aduseseră, așa că... Și tare greu îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
binelea și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis așa? se împotrivi Bărzăunul. Ce, voi trăiți în urmă cu 200 de ani, să mai credeți în draci, ori sînteți de-o vîrstă cu babele?... Am glumit și eu, crezînd că am cu cine, asta-i!... Și, dacă nu vă convine prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dacă n-o fi luat-o fratele meu, Matei... Mulțumesc frumos, zîmbi dulce Ilinca, apoi se adresă celorlalți: și acum de ce ne-am oprit aici și nu mergem mai departe ? Ori a-nceput să vă fie frică? Mie, frică? se împotrivi curajos Vlad. De unde-ai mai scos-o și pe asta? Ia hai să mergem, fraților! Și porniră iar, dar cu ochii mereu ațintiți la înălțimile de spaimă și chemare. Bărzăunul se făcu că vrea să se încheie la șireturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate să aibă totul un final așa de trist, m-am împotrivit eu. Odată ce ați făcut o descoperire așa de însemnată pentru știință, nu vă puteți retrage din acțiune! Trebuie să continuați. E singura cale ce vă poate reda curajul și veselia! Ehe! a clătinat Bărzăunul neîncrezător capul, zadarnic! De ce zadarnic?... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
merg în pădure nici dacă mă jupoi! N-ai văzut ce-am pățit data trecută? Lasă data trecută. Acum o să fie altfel. Doar nu mai mergem la peșteră, ci numai pînă la lac. Nu pot azi cu nici un chip, se împotrivi Ilinca. Altă dată, poate. Numai dacă-mi aduci păstrăvi cînd te-ntorci, că tare mult îmi plac. Acum trebuie să mă duc la sere, s-o ajut pe mama. Începem recoltatul legumelor pentru export. Și m-a rugat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele buchete de minuni din ochii ei și cînd îl acoperi iar aripa de vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încearcă să nu-ți trădezi prezența. Căpriorul înaintă cu delicatețea unui zbor de fluture. Pămîntul nu-i simți pașii; și nici Lupino nu avu habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem împreună acum și ce vom avea de înfruntat, vom înfrunta umăr la umăr
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta ei. Pentru că tot ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și nici mai tîrziu, niciodată. Cine s-o facă? Nu rămăsese din ea decît un trup golit de suflet, captiv în mîinile Omului. CAPITOLUL 17 Legend\ și realitate S e apropiau. Încercau amîndoi sentimente tulburătoare. Se străduiau să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în confruntarea hotărîtoare. Dar, cînd soarta îi aduse în față ocazia, nu i se împotrivi. Cum începuse totul? Acum îi era clar. Își amintea, de parcă abia s-ar fi întîmplat, cum îl găsise pe Lupino printre copaci, cum îl acceptase, cum îl crescuse ca pe propriul său fiu. Încercă din nou copleșitoarele emoții care-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea” inedită cu bărbatul misterios. Ce o fi fost în capul ei de nu se împotrivise nici măcar o secundă atingerii lui? Fusese atrasă inexplicabil de acel bărbat care rămăsese un mister pentru ea din cauza eșarfei care îi protejase identitatea. O eșarfă fină de mătase care o împiedicase să-i vadă chipul. Își dezinfectă rănile și le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tu străine? Ce mi-ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spate, cu picioarele atârnând pe lângă pat, așteptând să se usuce dezinfectantul pe rănile de la genunchi. Privea tavanul absentă, iar gândurile ei se întorceau în pădure, în momentul în care străinul apăruse lângă ea. Nu reușea să înțeleagă de ce nu se împotrivise atingerii lui, de ce acceptase să o folosească ca pe o jucărie fără să reacționeze nici intr-un fel. Ce forță îi paralizase voința făcând-o o simplă marionetă în mâinile lui? Parfumul lui se juca cu simțurile sale pătrunzând prin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă. - Mergi mai departe! Dar să nu îndrăznești să întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi. Nu acelei voci care răzbătea de undeva din trecut, dintr-un trecut pe care se străduia să-l uite, să-l închidă în acea cutie numită uitare, căci doar acolo nu mai durea amintirea. Străinul, o strângea de mână și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca o veșnică luptă împotriva lui "așa se cade", împotriva acelei părți din social care încearcă să normeze acolo unde doar libertatea trebuie să troneze. Poate este și necesară această tendință de impunere, ea creându-mi posibilitatea de a mă împotrivi, de a avea împotriva cui și la ce mă împotrivi. Opoziția față de ceva poate fi o dimensiune de definire a sinelui. ٭ La Tatarkiewicz (Istoria celor șase noțiuni) găsesc informația că în vremurile vechi cel care dorea să intre într-un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acelei părți din social care încearcă să normeze acolo unde doar libertatea trebuie să troneze. Poate este și necesară această tendință de impunere, ea creându-mi posibilitatea de a mă împotrivi, de a avea împotriva cui și la ce mă împotrivi. Opoziția față de ceva poate fi o dimensiune de definire a sinelui. ٭ La Tatarkiewicz (Istoria celor șase noțiuni) găsesc informația că în vremurile vechi cel care dorea să intre într-un ordin cavaleresc trebuia să menționeze "neamurile ce intră în alcătuirea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lucrurile s-au cam lămurit. Băiatul era hotărât, câștigase ceva bani la Londra. N-a vrut să spună ce a lucrat acolo. Peste o săptămână plecă la Constanța. Camelia era împăcată cu acest gând și atunci el de ce să se împotrivească? Fetele chicoteau pe înfundate, ironice. Se amuzau de viitorul marinar al familiei. Se visau deja călătoare pe mări și oceane. Camelia se interesă de cum merg treburile la noua casă. Primul lucru de care întrebă a fost dacă are apă curentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vechi, cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de „staroveri” (de credință veche) sau „staroobreadti” (de rit vechi). Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în secolul al XVII-lea și prigoana ce s-a declanșat asupra celor care se împotriveau reformei a determinat sute de mii de ruși staroveri să-și părăsească țara natală și să migreze în diferite colțuri ale lumii. Numeroși staroveri s-au stabilit, începând cu secolul al XVIII-lea, și pe teritoriile românești, fiind cunoscuți aici
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de moarte". Există, firește, riscul supradimensionării, frecvent întâlnit în jurnalele și memorialistica unei epoci, din care se desprinde câte o siluetă urieșească, văzută așa în lentilele vanității omenești. X sau Y fie a suferit cel mai tare, fie s-a împotrivit cel mai mult, fie a luptat și a suferit - simultan - ca nimeni altul. Toți ceilalți sunt umbre tremurătoare și efemere pe ecranul atenției și (auto)admirației auctoriale. Jurnalul asumat politic al lui Dumitru }epeneag are însă o densitate factuală puțin
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
acest moment, libertatea ta a luat sfîrșit. Circuitul e totalitar fiindcă pătrunde în toate laturile vieții: îți modelează gîndirea și îți dictează preferințele. Totodată, este opresiv fiindcă nu ai de ales: ori de te supui și ești înghițit, ori te împotrivești și ești exclus. Kaczynski a ales excluderea, sperînd că, prin ceea ce a scris, va deveni profetul unei prăbușiri totale: colapsul civilizației tehnologice, urmat de reîntoarcerea a omului la stadiul natural din epoca preindustrială. Se vede limpede că s-a înșelat
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
am merge găsim așa-numitul centru civic, amprentă de neclintit a gîndirii devastatoare de dinainte. Ceaușescu nu a făcut singur asta. E adevărat că prea mulți arhitecți s-au încolonat să îndeplinească ordinul comandantului suprem. Cine și cum se putea împotrivi? Au fost și excepții. Probabil că cel mai vizibil este fenomenul mutilării în București. Și, cu atît mai dureros pentru mine. Demolările masive și furioase, ștergerea de pe fața pămîntului a unor zone cu istorie și cu farmec a fost unul
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]