1,052 matches
-
Când gândurile Elena Marin Alexe Când gândurile mă-mpresoară Iar liniștea nu mai găsesc Spre vechea carte îmi plec ochii Aștept din nou să Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai rămas din fericirea de-altadata... De unde vin, pe unde trec, de tine îmi vorbesc, De-o dragoste nețărmurita și curată, Ce niciodată n-o mai întâlnesc. În jurul meu atâția muguri sunt și flori de primăvară, Dar frunze ruginii îmi împresoară sufletul mereu.... În lumea ta, tu nu cunoști nici o povară Și nici nu poți să vezi cât mi-e de greu.... Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... Sunt parte integrată din trăirea mea, Ce-mi amintesc de-
DOAR AMINTIRILE.... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364355_a_365684]
-
ieri și poate-o să mai fie, Un gând îndrept spre nicăieri, speranța încă-i vie. Mi-e dor... Și câte-aș vrea să îți mai spun acum, la ceas de seară! Dar te-am pierdut, amor nebun! Tăcerea mă-mpresoară. Referință Bibliografică: Te simt / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lăcrămioara Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
și pornesc la vânătoare de capete: le retează cu sete, la repezeală. O distracție grozav de primitivă, fără imaginație, cam ternă, însă rafinată, subtil-inventivă se ivește în...gândirea modernă! Iago, Machiavelli, Iuda bunăoară dezlănțuie tragedii și dezastre, iar vălul suferințelor împresoară - sunt scrise toate, prevăzute în astre... Vor afirma că era necesar profiluri cu înfățișare de zeu; alții își spală mâinile în zadar, își spală mâinile murdare mereu. Cezarul eternul tot altul se plimbă, Cu sufletul netulburat, senin. Atâtea se schimbă
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
sticle cu gâturi lungi și etichete intacte. Era veselă. Se mișca ușor, degajată, cu zâmbetul ei profesional care o aranja atât de bine. Nimeni nu ar fi bănuit câte gânduri o frământau, câte griji o împovărau și câte emoții o împresurau gândind la viitor. - Dar ce naiba pregătești aici? Ai nuntă sau botez? Mare scofală că vin doi oameni... - Ei, nea Vasile! De ce ești răutăcios? Ți-am spus că e ziua cuiva ori altceva de soiul ăsta și... - Nu prea cred... Un
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
munți, Când flacăra arde în pieptul de carne, Cuvinte senine croiesc iarăși punți. Am mintea în rugă deschisă spre Tine, Genunchiul plecat în câmpul de flori Dă-mi pacea și roua trimisă în zile, Cu vestea de bine să mă împresori.. foto sursa internet 19 mai 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am cerul... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AM CERUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362983_a_364312]
-
1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului “Dacă cineva nu mănâncă nimic, cu excepția unei mici bucăți de pâine, suferă îngrozitor la început. Însă după un timp, durerea devine surdă. Se transformă într-o indiferență lividă. Dintr-o dată, te vezi împresurat de obstacole pe care nu le poți depăși. Treptele devin dificil de urcat. Raftul prea sus pentru a ajunge la el. Zăpada prea departe pentru a o topi în apă. Nu vrei decât să stai întins.” Este un fragment din
IUBIRE ŞI DRAGOSTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363015_a_364344]
-
un pic mirați unul mai subțirel îmbrăcat ieși să vadă care era problema. Restul uitară pe loc de sete și de foame și se puseră din nou pe conversații aprinse. Cuvintele începură să zboare din nou, temele de dialog să împresoare și gesturile să înoade găndurile care mai de care menite să convertească și pe cel mai abitir adversar. Din nou zarvă se așternu în jurul mesei întinse. Degetele flamânde începură să prindă prin a lor transpirație fața de masă ce numai
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua-i parcă mai sfioasă Răsăritu-i plin de stele Însă una-i mai frumoasă Domnul mic stă printre ele. Referință Bibliografică
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
Naivă libertate, ce aprig te doresc, Căci traversând în grabă timpul, semințele îmi cresc Iar rădăcinile-mi cuprind mult prea adânc făptura Făcându-mă să simt că-s una cu natura! Sclipirile solare vreau să le mai zăresc, Căci mă-mpresoară umbre, prea lesne și firesc, Iar tot ce-a fost culoare rămâne în apus; Să mă privesc nu-mi vine știind că tot s-a dus! O, cum m-aș mai întoarce, măcar pentr-o clipire, Să mă arunc năvalnic
NAIVĂ LIBERTATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362396_a_363725]
-
să ne zdrobească/ Și să ucidă ce ne-a mai rămas/ Din moștenirea dulce, strămoșească,/ Vor să ne-atârne sufletul de-un ceas.../” Sufletul nostru nu-i de răstignit). Concertul continuă cu alte și alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum picurii de mir, când cu acorduri grave din care țâșnește fie revolta, fie durerea sau tristețea sau însingurarea lăsând apoi loc Iubirii, Luminii, Păcii pe care poeta le înscrie cu majuscule... Este concertul vieții
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
pe frunte-mi să se-așeze Să știu că ești cu mine cât timp vei fi plecat, Să-mi ostoiască Dorul... Speranța-mi lumineze Și să-ți aștept Venirea, atunci când va fi dat. Cu Razele din Soare cu grijă mă-mpresori Și-mi ocrotești Iubirea. Încredere să am În tot ce-nseamnă Viață. Și mi te-adun din flori Să-mi fii mereu în Suflet... Și-al inimii balsam. Cu Flori de Liliac îți pardosesc Cărarea Iubite-a ta venire am
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
CUM? Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cum să ningă norii când privirea mea îi alintă plină de-ncântare, când vede cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
LERUI LER Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lerui Ler Luminos răsună iară LERUI LER, Cântece-ndrăgite, cântece-alungate, Nu se simte nimeni părăsit, stingher; Zborul larg de vise, fețe luminate. Ne-mpresoară magic viersul lor duios, Ne aduc speranțe, dragoste, căldură După anotimpul aspru secetos, Ca o ploaie sfântă peste arătură. Lerui Ler răsună - limpede ecou, Îl învață astăzi cine nu îl știe, Plin de prospețime, taină și de nou, Tumultuos precum
LERUI LER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361110_a_362439]
-
De trupul tău de nimfă Ce-mbie la amor Și-a nopții aer rece Iubito mă-nfior. Și pielea ta vrăjită De-a mele buze dulci Se lasă ademenită Și dulce tu te culci. Cu părul tău de aur Iubito mă împresuri Și dulcea lui mireasmă Trezește-n mine eresuri.. Îmi place să te-ating, Când părul tu ți-l scuturi Și pleoapele-ți închid Sub ploaia de săruturi. Și gura mea cuprinsă De-al dragostei fior E ca și o fântână
NOAPTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360855_a_362184]
-
facem scutul de apărare al întregului nostru corp. Cuvintele anume, pe care le rostim într-o continuă meditație și șoptire sacadată, deschid porțile codificate ale Celui de Sus. Recunoașterea răului prin cuvinte destăinuite rupe lanțul de energii malefice care ne împresoară trupul. Atunci, când răul ne simte dezarmați, datorită gravei noastre slăbiciuni, pătrunde în materia cenușie prin cuvinte, pentru că numai cuvântul are puterea de penetrare a gândului, pe care îl distorsionează, îl seacă de tot lichidul uscându-l, survenind moartea. V-
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
ieși din cetate pe aceeași cale pe care ai venit și să pleci într-o călătorie lungă, spre miază-noapte, până ajungi în cetatea de scaun a tatălui meu, regele Lycaoniei și să-i spui din partea mea așa: "Cetatea Atalyei este împresurată de perși, atât pe uscat cât și pe mare și nu mai poate rezista mult. Trimite degrabă oști și ajutoare!". Ăsta ar fi mesajul meu, ai înțeles? Și n-aș vrea să te temi pentru această expediție! - Așa voi face
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CREȘTERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Mai înfrunzește un gând din pădurea marii tale simțiri și agale sau sub ploaie, dă-l norilor să mă-mpresoare. Așa voi dormi mai bine sub seva mistificărilor, mângâietoarelor tale ramuri-povești. Referință Bibliografică: Creștere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CREŞTERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364172_a_365501]
-
zbor Spre bolta cea nemărginita; Dar nu poți - cazna negrăita! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori și dulce să visezi, Ca un avar l-a să comoara, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdam. E-o zi anume, Cînd sufletul se liberează, Sfărmîndu-și lanțul, si pe-o rază, Senin se-nalță, că din spume, Spre-al sau locaș din altă lume Și în lumina se-mbăiază
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
UN GÂND Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și nu-înțeleg de unde, nu înțeleg de când, Oriunde m-aș întoarce, mereu mă bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-amestecă argintul din
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate (să nu-l piardă), făcea ravagii printre Fulgoii lui Nămețilă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate (să nu-l piardă), făcea ravagii printre Fulgoii lui Nămețilă și Vânturile Lățoase ale lui Viscorilă, azvârlind cu sabia de foc dăruită de Soare-Împărat și apărându
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]