888 matches
-
din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea, pe de altă parte, ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și cum, la morți, lucrurile se întâmplă pe dos decât la cei vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
mască veche. Bunelu avea, pe de altă parte, ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și cum, la morți, lucrurile se întâmplă pe dos decât la cei vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, într-o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
aproape o lună, reprezentanții Junimii au acceptat ca I. E. Torouțiu să devină conducătorul unic al Convorbirilor literare, să păstreze În paginile lor principiile de care a fost călăuzită revista și să-i achite toate datoriile, căci avea destule, abonații Împuținându-se mereu, motiv principal pentru care a și fost schimbată conducerea. Noul director și proprietar avea o mică tipografie („Bucovina”), așa că putea scoate din impas financiar cea mai prestigioasă și una dintre cele mai vechi publicații din țara noastră”. Firește
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
privitorii pînă la fascinație, dar pe deasupra plăsmuirile lui sînt mai intense decît realitatea. În fine, dominația monitoarelor ridică problema libertății spiritului. În Fahrenheit 451, Bradbury descrie o societate totalitară care distruge toate cărțile spre a le înlocui cu ecrane. Imaginile împuținează cuvintele, spiritul pierzîndu-și baza de existență. De la tabloidizarea care distruge azi presa (iar tabloidizarea nu ar fi fost posibilă fără încadrarea literelor într-un ecran cineatic) se va trece în curînd la ceva atît de lapidar în expresie încît arta
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
plăcea lui Zenon să spună atunci cînd era întrebat cu ce-și ocupă timpul) și să se retragă în intimitatea esenței ei? Alungată în incomunicabil, nu putea ea oare să devină o preocupare secretă, lucru care, departe de a o împuțina și vlăgui, nu făcea decît să-i răsfețe mai bine esența, nebunia și orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut foarte bine să devină un dezastru avea să se transforme, în cazul lui Alexandru Dragomir, într-una dintre
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
de întâmpinare, reprezentate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Lucian Raicu sau Gabriel Dimisianu. Delimitarea operată de George Ardeleanu este importantă pentru recuperarea diversității unui peisaj critic mai variat decât pare la prima vedere, și care nu se va împuțina decât prin plecarea în exil a unora dintre reprezentanții principalelor direcții. Ca și precedentele volume din seria de autor Dinu Pillat, Mozaic istoricoliterar. Secolul XX este editat în condiții excelente. Fără să se pretindă o ediție critică, are calități științifice
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
detașamentului de Suedeji și Poloni. în acelaș timp ea trăgea spre miazănoapte în cavaleria tătară care înaintase pe malul stâng, printre coline cu tufăriș, fără a fi văzută și trecuse acum Prutul, închizându-ne calea de retragere. Muniția noastră se împuțina mereu și nu mai ajungea decât pentru o rezistență pe poziție de cel mult cinci zile. Noaptea s'a ținut sfat în cortul țarului. în dimineața zilei de Miercuri, 10 Iulie, o solie cu steagul alb părăsi fortificația noastră și
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
în trecut și în apatie vor popula paginile cărții devenite, din momentul consemnării mezalianței, un veritabil bestiar al setoșilor de putere și huzur, al sexopaților, al egoiștilor mîrșavi și lipsiți de scrupule. Răniți, loviți mortal de istoria care le-a împuținat treptat privilegiile, ei nu-și mai pot satisface după voia inimii pofta de avere. Dar instinctul posesiunii le rămîne tot activ; el se preschimbă în dorință de parvenire, în lăcomie sexuală și delir pasional, în apetit alimentar monstruos, într-un
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
să recitesc și să păstrez, dar nimic nu se leagă. De ce această împietrire, secare, poate stingere? Mă simt singură în mulțime cum singură se simte orice ființă prima și ultima dintr-un șir. O, sfinte cuvinte, pupile ale lui Dumnezeu, împuținați-vă lucrul! Poate că frica mi se va vindeca prin chiar frica de a nu rămâne prizonierul ei, prin chiar frica de a nu mă fi pierdut avându-vă. Prin revenirea milei prin recitire pioasă și prin rescriere. agonică. în
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un reflex dureros, anesteziat în răstimpuri doar de uimiri tîrzii, reprezintă scutul împotriva sinelui însuși a poetului „împuținat”, care, recurgînd la pluralul tagmei alcoolice, se întreabă: „ce-om face noi pe-acolo (prin ținuturi/ cu faptele noastre tocite, cu făpturile noastre rîncede și atît de lesne de uitat”. Spre a-și răspunde, pierdut în sublimă iresponsabilitate: „zău, nu
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
să părăsească Dobrogea până acum. Se descurca din ce în ce mai bine atât cu treburile gospodărești ale casei, cât și cu serviciul. Și totuși era greu să facă față. Grădina se umplea cu buruieni, nu mai era nimeni să le smulgă. Păsările se împuținaseră, fiind sacrificate pentru ritualurile de înmormântare. Nu știa încotro să o ia. Aștepta ca Mircea să ia vacanță și să vină lângă ea, pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
locul activității literare s-a restrîns pînă la o nișă fără rezonanță culturală. De aceea, între vocația scrisului și efortul instituțional menit a întreține vocația e un raport ingrat: cu cît sporește numărul cursurilor de scriere creativă cu atît se împuținează pepiniera celor care chiar au înzestrare pentru arta cuvîntului. Concluzia gazetarului e sumbră, dar deloc exagerată.
Pepiniera scrisului în declin () [Corola-journal/Journalistic/2843_a_4168]
-
apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” Mărturisitorii români ai lui Dumnezeu din perioada comunistă. Părinții de la Rugul Aprins și lumina credinței lor... Credința, ca și lumina care, vedeți, se transmite prin lumânare de la unul la altul, este singurul lucru care nu se împuținează pe măsură ce se împrăștie, ci se înmulțește. De aceea, recunoștința noastră față de înaintașii noștri trebuie să fie mare, pentru că rugăciunea lor, rugăciunea acestor mărturisitori și trăitori ai dreptei-credințe a dat roade și ca să fim noi aici, și ca să fie bisericile pline
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
de basm, ca cel al Fraților Grimm, unde în mod miraculos, copiii călătoresc pe sub pămînt și ies la suprafață în Transilvania, spuse Cornelia. Surse istorice, din acea perioadă indică faptul că, puterea din acea periodă dorea o repopulare a Transilvaniei, împuținată de invaziile mongole și acest lucru se putea face decât prin migrare. Brașovul a fost mereu ținta unui asemenea fenomen. În timpul copilăriei noastre, știi că erau aduși la muncă tinerii săraci din Moldova, pentru a lucra în fabricile și uzinele
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire Și-apoi, nimic n-o mai doboară ... Nu-i moartea leacul izbăvirii, Nici timpul nu se-mpuținează. Un singur mir ne mai salvează Doar apa vie a Iubirii. *** Referință Bibliografică: Apa vie a Iubirii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
Luna și-a prins coroniță de Năvalnic. Pe Pământ Este nuntă. Baba Dochia își adună nea și vânt Să mai dea o rotocoală peste sate și câmpii, Răsăritul o oprește cu explozii viorii. Ziua-i mai strălucitoare, noaptea s-a împuținat; Astăzi este Sărbătoare, s-au trezit fetele-n sat Să ajungă fiecare spre iubit cu un sărut, Să le iubească tot anul. Dragobete a-nceput Să alerge printre oameni, nevăzut, neauzit Să-i trimită la petreceri, să-i îndemne la
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]
-
trebuiască să-ți schimbi de mai multe ori locul de muncă, să te căsătorești și să-ți moară soția și copilul, la naștere. Să o iei de la capăt de atâtea ori, în timp ce observi că cei din contingentul tău s-au împuținat, unul câte unul, fie în război, fie secerați de sărăcie și boli. Chiar dacă ești tănăr, n-ai cum să nu te gândești. Dar și să speri... Nu mai putea vorbi. S-a transferat de la un spital la altul. A ajuns
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
rămân surprins de confortul compartimentului. Parcă aș fi într-un vagon de clasa I a. În sfârșit, se pune în mișcare. Din ce în ce este mai întuneric și peronul dispare în urma garniturii, rămânând tot mai departe, în timp ce luminile se împuținează, iar trenul înaintează spre periferia orașului Constanța. De acum, până dimineața la ora opt trecute, am timp destul să mă pregătesc sufletește la ce voi descoperi în capitala culturală a Moldovei și a coanei Chirița lui Bârzoi din comediile marelui
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
sârbe au fost declarați doar 35 de mii de vlahi și aproximativ 3 mii de români. „Numărul oficial este un număr atât de fals, încât este de necrezut. De la an la an, de la un recensământ la altul tot ne-au împuținat. Este foarte important cine face recensământul și dacă numărul românilor este bun sau nu pentru autoritățile de la Belgrad. Acestor peste 250 de mii de români li se adaugă alți peste 30 de mii care lucrează în străinătate“, ne explică domnul
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
alte funcții ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, crește abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur. Cercetătorii au folosit rezonanța magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii și au constatat că celulele creierului nu se împuținează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează și le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reușesc să le utilizeze simultan. De
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92821_a_94113]
-
categorii de jurnaliști au simțit fiori reci: cei care (încă) lucrează la modul clasic (fie pentru că așa au rămas înțepeniți în alt timp, fie pentru că ăsta le este jobul) și ziariștii de opinie, cei cărora cititorii li s-au tot împuținat pe măsură ce s-au îngroșat rândurile celor care îi urmează pe cei de pe Facebook. În aceste condiții, ce altceva poate face presa „old school” decât să întrețină o „alianță” cu gigantul social media și să vadă cum ambițiile lui Zuckerberg devin
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
pe nări. Doamne!... În cele câteva zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana cu Sfântul Gheorghe din biserică. Am zburat prin toate coclaurile basmelor și ce prăpăd mai făceam... De se împuținaseră poveștile cu zmei, balauri și monștri. Nu aveau scăpare, măcar că încercau unii să alerge sau să se ascundă. Capra de sub mine zbura ca gândul și nenorociții nu aveau nici o scăpare. Ce mai, făcusem curățenie generală! Și acum? De cine să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. - Good morning ! - Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. - I’ m looking for work ! i se adresează într-o engleză nu prea autentică ,dar destul de descifrabilă. Știa că majoritatea ciprioților sunt vorbitori de engleză,o altă moștenire lăsată de trecut. Îl studiază atent ,din cap până-n picioare, iar zâmbetul
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat; asta nu înseamnă că nu sunt destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]