196 matches
-
pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o fi având? Era băiat, era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta, doar ca să le arăt că prostul de Krog era și el bun la ceva. Sau, puteam să-i fac lui Logon ceea ce Kal Îi făcea lui Noc, acasă, că n-ar fi fost așa de cumplit după ce-o Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au alăturat, că voiau prunci de-ai tăi și ... - Cine e Gau? Barra se mută de pe un picior pe altul. Așa a Învățat el cum e cu vorba asta spusă mai repede decât trebuie. Apoi: - Gau e ăla de-a Împuiat-o pe o femeie din satul tău, pe una Siloa. Gau Își râde de Krog seara, când oamenii se strâng la foc. Gau spune că ce fel de Tată sau scoborâtor din Tată este Krog, dacă el, Gau, a Împuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împuiat-o pe o femeie din satul tău, pe una Siloa. Gau Își râde de Krog seara, când oamenii se strâng la foc. Gau spune că ce fel de Tată sau scoborâtor din Tată este Krog, dacă el, Gau, a Împuiat primul o femeie pe care o voia Krog. - Gau, zici. - Gau, făcu Barra. Prostul! Parcă noi n-am ști că Krog nu se uită la femeie! Parcă noi n-am ști asta! Krog poate să Împuieze ce femeie vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă el, Gau, a Împuiat primul o femeie pe care o voia Krog. - Gau, zici. - Gau, făcu Barra. Prostul! Parcă noi n-am ști că Krog nu se uită la femeie! Parcă noi n-am ști asta! Krog poate să Împuieze ce femeie vrea el, dar Krog nu vrea. Krog poate să bucure orice femeie, dar el, doar cu cele nebucurate de nimeni se ține, că așa e legat. Râse prostește apoi și-mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg totul după ce-o să se crape de ziuă. N-a trebuit să aștept mult, pentru că noaptea se scurgea de acum pe nesimțite. Când s-a făcut lumină, am văzut cu toții că Gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul pe care Îl are În cuib. Poate că am s-o mai Împuiez pe Nunatuk o dată. Sau, poate că am să-mi iau Încă o femeie - cine știe ce se va alege din Krog, stăpânul Vorbei după ce Își va fi Încheiat călătoria? Poate că o să aibă și el voie să se Însoțească cu femei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon la Gupal. - Of, of, făcu femeia și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să văd cum iese copilul, am spus. Gupal Înțepeni, neștiind ce să facă. - Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era amărui și deodată mă Întremă. Vestea că aveam gemeni se răspândise deja, iar vânătorii noștri chiuiau de bucurie. Cei din neamul Cipusik veniră cei dintâi, iar Vindecătorul lor Îmi spuse că nu puteam să am decât gemeni după ce o Împuiasem pe Nunatuk pe ghețarul pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
anunțurile imobiliare. Maria a venit după câteva zile și ne-a anunțat că s-a prăbușit Caritasul clujean. V-am zis eu de la început că n-o să țină! Eu îmi aminteam însă că ea ne ademenise la Cluj, ea ne împuiase capul cu vile și piscine. Până una alta era de părere să ne punem banii la un loc, să cumpărăm o garsonieră, apoi să ne luăm și noi cu acte în regulă, să facem copii. Eu nu prea eram încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieftină, cu pat și chiuvetă, la subsolul unei case din centru. Neapărat trebuia să fie în centru - nervii lor sensibili nu rezistau la tărăgănelile transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să uit că asta era viața mea, că pentru asta petrecusem patru ani lungi memorând poezii și analizând proză, că ăsta era rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat, adresîndu-se mai cu seamă fiului său. Câtă vreme țăranul a știut că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi, au mers toate bine. De când le-ați băgat în cap toți gărgăunii au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se supără: ― Adică eu nu-mi iubesc țăranii și nu-i las să trăiască? Eu, care am împărțit cu ei tot ce-am avut și le-am purtat de grijă, eu nu-i iubesc, și-i iubiți voi care, le împuiați capetele cu făgăduieli și vorbe goale! Aida de, Grigoriță, să fim serioși! Continuă mai potolit după o mică pauză: ― Agricultura cere experiență și experiența e categorică în privința asta: o moșie flancată de țărani e condamnată la moarte. Precis și fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de partidele comuniste polonez, cehoslovac, maghiar, român, bulgar și albanez nu sunt mai prejos decît cele ale PCI. Cu toate acestea, liderii acestor partide se comportă modest și nu se laudă cu succesele lor așa cum fac liderii iugoslavi, care au împuiat urechile tuturor cu laudele lor de sine fără limită [...] Chiar dacă partidele comuniste francez și italian au repurtat pînă acum succese mai mici decît PCI, acest fapt nu se datorează vreunor calități speciale ale PCI, ci în primul rînd din cauză că, după
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
am ce să spun. Mina: Bine, Ilie, dar mie nu mi-ai spus nimic niciodată despre povestea asta cu cavoul. Ilie: Nu ți-am spus pentru că nu m-ai fi înțeles, așa cum nici acum nu mă înțelegi. Mi-ai fi împuiat capul cu lot felul de argumente, m-ai fi clătinat și poate c-aș fi renunțat. De aia nu ți-am spus. Mina: Și crezi că acum înțeleg? Ilie: Nu știu, dar asta nu mai are importanță pentru că acum sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai observ cu această ocazie că, spre deosebire de poeții de la începutul veacului trecut, cei de azi nu mai scriu poezii gen „excelsior”, nici măcar (cum a făcut Bacovia în „Imn”) de Paști. Faptul acesta denotă că în afară de „criza” despre care ni se împuie zilnic urechile, există una mult mai profundă și mai dureroasă: criza elanurilor, a îndemnurilor spre mai bine, a bucuriei și generozității și, nu în ultimul rînd, a dorinței de frumos. S-a amintit deseori, ca de ceva excepțional, de faptul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mării dalbe, / Născutu-mi-ai, crescutu-mi-au, / Măr înalt și minunat; / Face florile vineșoare, / Și-ncă mere roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înalt și minunat; / Face florile vineșoare, / Și-ncă mere roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le-am zis repede că nu e cazul să se deranjeze, pentru că, brusc, mă simt mult mai bine. Lucru pe care l-au Înghițit fără probleme. E limpede că sînt obișnuiți cu gravide cu toane, care sună Întruna să le Împuie capul cu diverse. Așa că acum mă aflu În fața aripii de maternitate a spitalului privat Cavendish, cu inima făcîndu-mi treișpe-paișpe și ținînd o sacoșă de la The Look strîns la piept. În ea nu am doar butonii, ci și ciorapii medicinali, borseta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]