1,038 matches
-
încet să mă pricep mai bine la ele decât la ouăle moi. La prima lui criză am lipsit. Tocmai jucau cărți undeva. Apoi mi-l aduc dintr-odată acasă și Egon îmi dă toate explicațiile. Mă instruiește. Da, să-l împung fără nici o grijă, mâine o să-mi aducă un cap de cauciuc ca să mă antrenez. Pentru că eu pot să-i găsesc mai repede vena de la gât decât el, eventual vremea e cucoană mare. Am mâini delicate, are încredere în mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai de aceea insist să mi se spună Sam. Nu vreau să mă împungă lumea în coaste căutându-mi valva. —Mersi. Nu-i așa că sunt demențiali? a arătat ea cu degetul înspre unul din ei, aplecând puțin capul într-o parte. îi purta cum trebuie; era înaltă și avea fața osoasă corespunzător de sofisticată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o sală de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A apărut la fix, după câteva momente, mergând grăbit. Oprindu-se în mijlocul trotuarului s-a uitat de-a lungul străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a face cu discuțiile lor în contradictoriu, vreau să știu cu cine stau de vorbă. Adică cine vorbește pentru toată lumea. De acord? Bine, adăugă el fără să mai aștepte confirmarea lor, în regulă. Tu ești șeful, nu-i așa? îl împunse el cu degetul în piept pe staroste. Cu tine vorbesc. Te rog să te asiguri că restul șatrei te ascultă, ne-am înțeles? Bătrânul dădu afirmativ din cap, după care mai spuse ceva pe limba lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându-se se îndreptă spre muntele cu aur. Cei trei așteptară să treacă de dânșii și îl atacară din spate. Îl împungeau cu săbiile și imediat după aceea o rupeau la fugă. Negru încerca să se apere dar, neputându-i vedea, nu izbutea să-i atingă. În curând, uriașul era plin de răni și puterile îl lăsau pe măsură ce sângele ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma să rămână în urmă ascuns. Se lipi și mai strâns de stejar încercând să se facă una cu trunchiul și să nu-i dea nici o șansă urmăritorului de a-l vedea. Prin pânza subțire a tricoului simțea scoarța zgrunțuroasă împungându-i pielea. Apoi zgomotul pașilor încetă. Cel ce venea în urma lor se oprise chiar lângă el. Probabil că, scăpându-i din priviri și, alarmat de absența oricărui sunet, acesta se oprise cumpănind situația. Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete de mai multe ori în același loc, împungând cu vârful ca și cum s-ar fi folosit de o suliță, după care se aruncă cu toiagul înainte peste bătrân. Trecu cu ușurință prin ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre ieșire. Un damf de vin Îi Împunse nările. Pentru o clipă, se simți tentat să se ia după dânsa, dar fu oprit de un zgomot de pași greoi. La capătul de sus al treptelor apăruse un bărbat cu sufletul la gură, și el pe jumătate dezbrăcat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bijuterie a cartierului bogat - da, da, are și orășelul nostru unul, precum și o clinică ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde care împung cerul și aruncă, iarnă sau vară, zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Omorât, ca să fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe. Fir-ar să fie, am zis închizând din nou ochii. — Ăsta e rolul meu, Gunther. Și mă aștept să mă ajuți cu cortina și cu luminile. Mă împunse cu arătătorul în piept; — Așa că vreau să aud naibii niște răspunsuri, da? — Nenorocitule! Doar nu crezi că aș avea ceva de-a face cu asta, nu? Isuse, eu eram singurul prieten pe care-l avea. Când tu și toți drăguții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e nici o problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea să învețe. Am zâmbit, apreciindu-i stăpânirea de sine, ca și sânii frumoși care împungeau materialul bluzei. După ce întâlnirea luă sfârșit, am zăbovit puțin ca să rămân singur cu ea. — A pus o întrebare bună, i-am zis. Una la care nu prea aveam răspuns. Vă mulțumesc că mi-ați venit în ajutor atunci. Pentru puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu care trebuie să lucrez. Nu-mi plac ucigașii. Deubel își dezgoli și mai mult dinții galbeni. Rânjetul lui semăna cu claviatura unui pian vechi și foarte dezacordat. Trăgând în sus de pantalonii din flanel lucios, își îndreptă umerii și împunse cu burta în direcția mea. M-am stăpânit cu greu să nu-l lovesc cu pumnul în ea, dar o bătaie ca aia probabil că i-ar fi convenit foarte mult. — Fă bine și deschide-ți ochii, Gunther! Fă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi trebuit să vorbim aici nu de suprarealismul, ci de infrarealismul lui Rimbaud. Un "infrarealism" care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea. * Împunsă chiar de natura obiectului căruia se aplică, metoda rimbaldiană rămâne inseparabilă de el. Care este acest obiect? Increatul cosmic: adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegîndu-și ca domeniu al operațiuni-lor poetice punctele critice ale unei naturi întregi prin adaosul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului (frântură) Se-nalță Poetul, din mine, în a sa scară Scrutându-și adânc beata lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo, organizat de Hăineală. Au loc grozăvii prin Comitetul Central. Lumea-i sătulă de-atâta scandal! L-am pus cu speranța că vom trăi bine Și-acum, toți constată că-i făr-de
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > SUFLET PENTRU ETERNITATE Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am atins neliniștea timpului nemărginit, am băut din izvorul nisipurilor mișcătoare, am împuns necunoscutul și l-am făcut punct de fugă... Am revărsat bucurii și dureri și am sfințit coloanele inimii pentru că tu să-mi desăvârșești templul, în care să vin cu ofrande și să ți le aștern într-o veșnicie. Referință Bibliografica
SUFLET PENTRU ETERNITATE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364561_a_365890]
-
istorica bătălie de la Posada când Basarab I a zdrobit oastea austriacă. De la confluența Lotrului cu Oltul, către apus, se desfășoară o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
o dată arhiereul Caiafa? -Nici una mărite, rosti Baraba sigur pe el. Certurile și neînțelegerile dintre ei m-au făcut să-i las și să mă apuc de lovituri cu mult timp în urmă. Pe unde i-am întâlnit ne-am împuns cu privirile. Doar atât. Dacă am avut legături cu câțiva dintre ei asta a fost cu cei care au părăsit adunarea lor. -Bănuiesc că tâlhăria ți-a folosit totuși la ceva. Ai vederea ageră? -Da prealuminate, un tâlhar trebuie să
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
printre cuvinte... Afară ninge cu ninsoare de cerb... Îmi vine să mă scutur de acest februarie respingător însă cuvintele hibernale mă apasă cu o presiune nemaiîntâlnită, cel puțin de mine nemaicunoscută; mai ales substantivele înghețate sub formă de țurțuri mă împung în amintiri, în nostalgii, îmi provoacă vertij în poezii, mă strâng de mâini, de metafore, de mijloc, nu-mi dau pace deloc. Și afară ninge, ninge cu ninsoare de februarie și cu adverbe de timp în avarie... Nu știu ce să mă
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
Țipete amestecate cu lacrimi și înjurături năvăliseră ca o furtună peste ființa delicată ce-și pierduse visele pe care le răstălmăcea la fiecare trezire... -Nelu, vino repede! Gigi nu mai respiră! Doamne, nu face asta! Te rog! Țipetele mamei îi împungeau creierul și ar fi vrut să fugă pe câmpul cu albăstrele să nu afle ce va mai fi...Tatăl Vicăi înjura de zor...așa știa el să le aline zbuciumul în momente de durere...Nu suporta ca cineva sau ceva
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
căutase în fiecare tufăriș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, si, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri înfloriți... Cu un tepus ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, cănd deodată auzi un strigăt ascuțit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător. Începând cu acea zi DRAGOSTEA E OARBĂ ȘI NEBUNIA
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
-l cu mâna de după cap. Mâinile bărbatului se dezlănțuiră. Începură să-i mângâie sânul, masându-l ușor. Introduse apoi mâna pe sub bluza care nu mai avea toți nasturii la locul lor și frământă mai departe mugurașii ce se întăreau vizibil, împungând pânza albă. Emanuela era în extaz. Simțea cum se umezește. Nu mai trăise așa de intens acest moment decât atunci când s-au întâlnit într-o noapte la o petrecere în pijama mai multe fete și după câteva sticle golite de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat hățiș sălbatic, aureolă pală doar turnul veghează la ora banală și... doar și înainte de apoi se pierde privirea în altoi. Cerbul țipă, cerbul iară Te împunge cu ocară. Referință Bibliografică: Pământ monoton / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu niciun băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nicio apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea ei Îmbrățișările lui Costache, sărutările, alintările și mângâierile mâinilor sale pricepute, nu numai să împungă cu acul, ci și să farmece o fată tânără și lipsită de experiență, aflată tocmai într-o perioadă confuză a existentei sale, deveneau esența zilelor petrecute împreună. La atelier nu se mai puteau ascunde, fiind trădați de privirile galeșe ce
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]