2,573 matches
-
preț, să se subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea tare de suferit de pe urma scandalului, din cauza afecțiunilor sale medicale grave și de netratat, din păcate. Și, de cele mai multe ori, el chiar reușea cu succes să înăbușe tot scandalul iscat înainte de a apuca a se petrece evenimente deloc dorite, ca cel tocmai descris mai sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să vezi o execuție ca să trăiești o astfel de experiență? Nu pot să cred ce spui, nu știi ce spui". Am crezut și voi crede în comunism. Nicio altă societate nu pune omul în atâtea situații eroice". Simțeam că mă înăbuș. Spune povestea cu bărbatul pentru care ți-ai fi dat viața". Într-o zi pe la trei după-masă sosește o delegație de nouă persoane. Aveam o problemă. Ce fac cu cel neîmperecheat mă întrebam în sinea mea. Mă culcasem deja cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ani, calvarul ei. Soțul ei trăia într-un fel de tunel previzibil în care întâmplările erau organizate cu mare grijă, toate la locul lor, dinainte știute, orice schimbare îi producea alergie și panică. Zizin încercase din răsputeri să-și înăbușe nevoia de spontaneitate, fantezia, se străduise din răsputeri să fie o femeie plată. Acum toate aceste renunțări și minciuni se răzbunau pe ea. Voia să trăiască cu Alex tot ce nu trăise de-a lungul tinereții. Pleca spre Budapesta cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se grăbească, a vorbit îndelung cu fiecare dintre invitați, cu unii chiar și-a pierdut vremea, discuții aiurea, ea se uita la el, îi era dor de el, ar fi vrut să dispară cu toții, să rămână singuri, simțea că se înăbușă, el i-a petrecut pe câțiva dintre oaspeți la plecare, "în curând vom rămâne singuri", își spunea Zinzin în sinea ei, începând să se liniștească, a apărut Alex, cu un aer fericit pe față, "în sfârșit s-au dus cu toții
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care nu reușea să și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tare. Convorbirea cu doctorul Popa declanșă în sufletul Olgăi o adevărată furtună. Niciodată o nenorocire nu vine singură, își spuse ea. Toate încurajările pline de bunăvoință și înțelegere ale asistentelor, ale pacientelor, nu reușiră să-i oprească izvorul lacrimilor. Plângea înăbușit în pernă ca să nu tulbure liniștea și viața celorlalte ocupante ale salonului. Dar nici o încurajare nu era în măsură să-i ușureze suferința. * Când Victor veni acasă, hotărât de a-și înfrunta soția în tot ce ar fi spus pro
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se afla prietena ei în clipele acelea. Și semnătura era un simplu O... ceea ce arăta că scrisoarea era neterminată. Era posibil ca ea să se fi gândit și la alte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
havuzul casei noastre să nu devină șarpe de India; de a nu-mi vedea patul schimbându-se într-o piatră de mormânt, pivotând pe balamalele sale, îngropându-mă și zăvorându-și dinții de marmură; groază la gândul că mi-ar înăbuși vocea: în zadar aș striga, nimeni n-ar veni în ajutorul meu. Ardeam să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi simțeam prezența, totul era la fel de dur și de dureros ca în această epocă îndepărtată. Să tușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a regăsit fereastra deschisă și a dispărut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trezim cu toții și să ne trăim viața acea plină și glorioasă care este defapt menirea noastră pe pământ. Avem în noi toată puterea și toată înțelegerea necesară, să începem să plivim buruienile îndoielii, ale fricii și ale nesiguranței, ca să nu înăbușe grădina frumoasă din lăuntrul nostru, ca să poată crește în libertate și desăvârșire tot ce e mai bun în noi. Nu putem ține la nesfârșit puterea ce sălăsuiește în interiorul nostru. Când gândurile noastre vor fi la cel mai înalt nivel de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
putea prinde, și care, iată, se dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
1 Moașă licențiată, Consultant de Lactație Acreditat Internațional, Spitalul Universitar de Urgență ELIAS - OG1. Dacă simte nevoia să plângă trebuie să plângă pentru că plânsul este normal și vindecător. Nu trebuie să se prefacă că nu-i pasă, să nu își înăbușe suferința și mai ales să nu se învinuiască. La întoarcerea acasă gândurile îi vor fi marcate obsesiv de tristul eveniment și va simți nevoia încă să se tânguie. Perioada dintre lunile a treia și a noua poate fi marcată profund
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
voi, cei aflați în uniformă, tocmai cei care aveau datoria să ne apere, ați făcut de fiecare dată cînd s-a ivit vreo oportunitate pact cu dușmanul, n ați fost niciodată buni de nimic în afară de a împrăștia demonstrații, de a înăbuși revolte, de a teroriza cetățenii pe care în mod normal ar fi trebuit să-i protejați pentru că vă luați solda de pe spinarea lor. Mă gîndesc la toți tiranii care s-au perindat la conducerea acestei țări, indiferent că sistemul s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luminile să fie aprinse la toate ferestrele. Pe străzi însă e o liniște mormîntală de parcă tot Bucureștiul ar păstra un moment de reculegere. Începu să simtă o strîngere de inimă la gîndul că era posibil ca totul să fi fost înăbușit din fașă, că ce se întîmplase de dimineață în timpul mitingului n-a fost decît un foc de paie. Pe dracu’! Ar fi cum nu se poate mai trist ca poporul ăsta să rateze și șansa asta, începu să se gîndească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o tîrfuliță de căcat cu tot rahatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
necontenit despre toate gagicile pe care le futuseră, dar tu nu-l vedeai niciodată pe vreunul dintre ei cu vreo puicuță. Le aruncai În față discrepanța asta, În felul ăsta te afișai țanțoș cu Rhona. După un timp le-ai Înăbușit indignarea. Ai simțit cum devii mai puternic, iar pe ei i-ai simțit cum devin mai slabi. Asta te mulțumea. Ai Început să te delectezi cu diferența dintre voi. Întotdeauna te-ai simțit diferit, dar inferior, Însă acum ajunseseși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un deget. Nu au degete, iar spațiul dintre index și degetul mare a fost transformat Într-un buzunar, Într-un fel de Împletitură, căptușită cu păr, pictată În culori naturale. E pentru cei care se satură de mâna lor neinspirată. Înăbușind un zâmbet, Karp deschise o casetă din sticlă și scoase niște albume foto de mărimea unui timbru. Dacă le răsfoiai destul de repede, apăreau niște scene. Dora râse când reuși să aducă la viață un bărbat cu ochi sălbatici care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
face tot mai mare. O să mă sufoc. UN EVREU ASFIXIAZĂ CU PULA O TÂNĂRĂ DIN ÎNALTA SOCIETATE, Absolventă a colegiului Vassar strangulată în Georgetown; Avocatul evreu arestat preventiv. — Dacă respiri între timp, n-o să te sufoci. — Ba da, o să mă înăbuș... — Sarah, cea mai bună soluție ca să nu te sufoci e să respiri. Respiră, asta-i tot. Mai mult sau mai puțin. Doamne sfinte, și-a dat toată silința, dar i-a venit să vomite. — Ți-am spus eu, a gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea baza să-l audă când se apropia, dar tic-tacul ceasului Îl făcea să nu uite pericolul. Așteptă la capul scării, ghemuit, conștient În mod neplăcut că se plasase pe un fond alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imediat să folosească scările, pentru că zgomotul făcut de lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente. Câtă vreme coborî scările, ascultă cu urechea ciulită s-audă țipetele Annei, dar totul rămase tăcut În urma lui. Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]