295 matches
-
fiu supărat, căci de năzdrăvanul Nică n-o să mă despart niciodată. El este nemuritor în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și eu În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereas-tra. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor, iar în urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care înghițeau toate zgomotele vieții. Își simțea bătăile inimii, dar creierii parcă i se topeau, muiați de gânduri. Peste un ceas răpăiala mai osteni puțin. În același timp Bologa își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi coborât în bernă. Au venit zile cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
informată. I-am mulțumit mult pentru interesul arătat, motivând că voi locui la niște rude apropiate, pe care oricum, nu le văzusem de mult. Nu-i plăcea deloc Bucureștiul, aerul acela cosmopolit o sufocă parcă, circulase foarte greu, căldură era înăbușitoare. I se părea că devenise dintr- odată extrem de matură, apartamentul unchiului era cam strâmt, dormea în același pat cu verișoară Lăură și avea impresia că nu are suficient aer. Simțea adesea nevoia să înoate și caută înnebunita o piscină în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ca un domn. — Dacă am rămâne, am fi nevoiți să le împărțim cu tot felul de terchea-berchea. Namilele de la intrare se uitau fix în timp ce noi plecam, chicotind, Sebastian cu o sticlă de șampanie în fiecare mână. Noaptea era călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se îndreaptă spre unul dintre restaurantele lui Dominic, zise Sebastian. Hamburgeri și bere la 2 noaptea pe strada Fulham și prea băuți pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Oare ea avea cunoștință de toate acestea? Tocmai pentru că știa lucrul acesta i-a dat prin minte să-mi Înlesnească o Întrevedere cu tînărul? — Am citit mesajul de condoleanțe din partea tuturor. Se tot foia de parcă Încerca să scape de atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu m-am mai putut abține din plîns. De cîte ori s-au făcut razii, nimeni n-a suflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mult prea numeroase decese ca să mai stea cineva să le numere. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci, sentimentul meu de eliberare nu va dura mult. De Îndată ce se va Întoarce În cameră cu hainele ei de doliu, aerul va fi din nou Înăbușitor, așa cum fusese și Înainte plin de un lichid vîscos apăsător... A Început să sune telefonul, sfărîmÎnd iluzia că acea cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
auzeau vagoanele Stadtbahn-ului, cu zornăitul lui regulat, urmate de respirația mea rapidă, sacadată, nu tocmai maiestuoasă. Tâmplele Înfierbântate Îmi zvâcneau și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cheme înăuntru. Poate că era medic stagiar sau poate că doctorii, ca și polițiștii, începeau să i se pară tineri lui Fran. Îi conduse într-o cămăruță, încărcată cu echipamente și panouri. Era oricum o zi caldă, dar atmosfera era înăbușitoare. — Acum, domnule Tyler, spuse medicul blând, aș vrea să-mi spuneți care credeți dumneavoastră că este problema. Problema, îl întrerupse Phyllis, e că în majoritatea timpului uită de la mână până la gură și se tot îmbracă de plimbare în miez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult în balanță și bănui că a doua. — Pur și simplu nu sunt în stare să fac față situației. Va trebui să meargă la un azil. Într-un loc unde știu să se ocupe de așa ceva. Fran simți un val înăbușitor de vinovăție și milă. Nu tatăl ei drag! Trebuia să existe o alternativă. Se gândi la Laurence. El avea să înțeleagă. El avea să sprijine planurile ei de-a găsi o altă formulă de îngrijire. Îl prinse chiar când pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai vagă idee care avea să fie aceea. Era prea devreme pentru a primi vizite și Tawny Beeches încă nu-și pusese fardul strălucitor. Micul dejun era cu siguranță ora marilor bătălii. Pensionarii nu fuseseră încă sedați de încălzirea centrală înăbușitoare și de injecțiile letale ale programelor TV din timpul zilei. Păreau chiar să-și fi păstrat câteva urme din personalitățile lor autentice. O bătrână îmbrăcată în capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
povestitor (un «al treilea») care și le amintea.“ (N. Manolescu) Mergând spre Hârlăutc "Mergând spre Hârlău" Mai anii trecuți, mergând spre tabăra de la Șipote, am făcut un drum care mi s-a părut grozav de lung. Era într-o zi înăbușitoare de august; în ajun făcusem cel dintăi marș ca ofițer în rezervă, cu cizme nouă, și tălpile picioarelor mi se beșicaseră; precum se cuvenea unui târgovăț, făceam ziua a doua de marș în ambulanță, în tovărășia doctorului Andronescu, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iarmaroc?... Femeile se trăgeau înapoi; Haia Sanis intră în maghernița roșie a Reizei; și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. "Ce doriți?" am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum crește. În loc de asta, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel de partidă, ieșind din camera lui Sloane, au găsit roua deja așternută și stelele pălite pe cer. Să-mprumutăm niște biciclete și să facem o plimbare, a propus Amory. — Bună idee. Nu-s deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
marchizei purpurii și zdrențuite de la intrare. — S-ar putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost și eu departe de Tecali. Uneori regăsesc în acești indieni chipul lui Iisus. După fața lui umflată și pământie era limpede că nu mai avea multă vreme de trăit. Poate că o să-și dea sufletul pe marginea acestui lac înăbușitor. Și atunci o să fie îngropat la marginea lanului de porumb. — Și totuși, eu nu pot nici în ruptul capului, murmură samuraiul parcă cerându-și iertare, să mă gândesc la omul acela așa ca tine. — Chiar dacă vouă nu vă pasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mea și fără să mă gândesc la El. — Oare așa să fie ? Fostul călugăr se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]