282 matches
-
apariție zilnică până la nr. din 18 noiembrie 1944, când este program at să apară săptămânal, iar de la 23 august 1945, când... „se va putea!” În editorialul primului număr al ziarului Părer i din 1944 citim: „După o prea lungă și înăbușitoare tăcer e, gazeta noastră reapare pentru a putea da glas tuturor aspirațiunile drepte ale cetățenilor, aspirațiuni ce fuseseră sângeros sugrumate de un regim care, infectat de otrava hitleristo‐ fascistă, adusese dezastrul complet asupra poporului român.” Cu numărul 19, de la 26
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu rugăciuni. Numai așa putea să alunge strigoii. I se părea că vede cum, prin odaie, bântuie stafii și aude râsete de vrăjitoare. Dimineața, străinul își continua drumul, trecând prin sate unde pe moșii se ridica un fum gros și înăbușitor. Era ca o perdea de sub care răzbăteau icnete și cârteli. Pentru vini închipuite și reale, țăranii nevoiași ispășeau felurite pedepse. Erau ținuți cu capul în fum de ardei iute și bătuți la tălpi cu varga. În conace, boierii huzureau, înconjurându
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din România). Autorul a fost trimis la muncă, în primăvara lui 1959, după peripețiile infernale ale unei călătorii cu trenul și apoi cu bacul, la colonia de la Periprava. La Periprava s-a lucrat în condiții extreme de grele: “vara căldura înăbușitoare făcea să apară, pe haine sau pe piele, o crustă de cristale albe, de sare, de la transpirația care se evapora. Hrana era inconsistentă, iar din cauza țânțarilor abia dacă reușeam să ațipim noaptea. Nu se putea bea decât apă din Dunăre
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
bocancului”. In caz că erau percheziționați, deținuții săreau în bocanci și îi frecau de dușumea ca să dispară scrisul. Prof.univ. Vasile Huidici de la Academia de Belle Arte din Iași a pictat chipul Maicii Domnului pe un geam dat jos din cauza căldurii înăbușitoare ce era în celulă. El a dat geamul cu săpun, l-a pudrat cu DDT și a pictat cu un bețișor ascuțit chipul Maicii Domnului. Alți deținuți foloseau tuburile de la pastă de dinți (acolo unde aveau pastă de dinți) pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Dar comportarea brutală a caraliilor conducea uneori și la aspecte comice. Unele dintre acestea sunt povestite de Marcel Petrișor. O astfel de întâmplare este cea a unui puradel care se afla și el în închisoarea de la Rahova. Intr-o noapte înăbușitoare de vară cei peste 80 de deținuți au fost sculați pentru percheziție de supraveghetor și el țigan de origine. Acesta, numai în ciorapi și fără cizme a căutat împreună cu aghiotanții săi peste tot. Au tăiat și saltelele din care ieșeau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
folosirea respectivelor organe. Au fost așezați deci, cît mai în spatele sălii, spre a nu sufla aburi chiar în nasul onoratului prezidiu (în care luase loc și nelipsitul instructor de la C.C. al P.C.R.). Cum ședința era lungă, iar atmosfera din sală înăbușitoare, oamenii mei încep s-o "soilească", răsuflînd greoi și împrăștiind un miros de doagă. Pînă aici, lucrurile încă nu intră în scandalos; dar nu trecu mai mult de un sfert de oră și Gigel al meu începu să sforăie! Atît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nevoie. Dar astea nu le-au zis adulților, că n-ar fi înțeles. Era de o mie de ori mai bine să tacă. De data asta n-a fost greu să-l convingă pe Cornel să iasă din casă. Era înăbușitor de cald. Oasele și carnea ți se topeau. Nu te ajuta cu nimic să te uiți pe calendar și să vezi că-i încă primăvară. N-avea aer condiționat în casă, iar apa grea îi curgea lipicioasă de pe corp. Mama
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
liniște... la Berck, de pildă, pe malul oceanului, într-un sanatoriu de acolo... Curios lucru sanatoriu pe care îl pronunțase medicul aduse deodată în Emanuel o amintire suavă și plină de soare, ca o adiere de briză răcoroasă în atmosfera înăbușitoare a cabinetului medical. Anul trecut la Tekirghiol, unde stătuse o lună să-și îngrijească presupusul reumatism (așa diagnosticaseră toți doctorii durerile de spate), tot timpul fusese obsedat de ideea că foarte curând va trăi într-un sanatoriu. Își aducea acum
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă ar fi fost în locul acestuia, nu s-ar fi dat în lături de la a "descrie hanul, bucătăria (...) acel du-te-vino al slugilor, vesela și camera" și de a împăna povestirea cu fraze precum "era o căldură din acelea exasperante și înăbușitoare cum sînt în serile de vară (...) urca pînă la noi o mireasmă de plante de grădină (...). Din staul aburul se ridica". El opunea artei naturaliste un impresionism pitoresc apropiat de subiectivismul punctului de vedere [...]. Puțin cîte puțin, noua tehnică începea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
am plecat pe drumul de pietriș și nisip spre Gorgova. Cum vă spuneam mai sus, drumul înainta între două canale cu malurile piezișe, de vreun metru și jumătate până la apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bei Constantin. Au ieșit urmați de spătar și de Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii, dar și mai tare îi făcea să asude ideea că omul acela cu haine obișnuite și cu privirea cenușie este șeful serviciilor secrete ale ordinului ienicerilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sabie scurtă. Negrul cel înalt luă sabia, privind întruna în jurul lui, și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă, d'Arrast îl zări pe bucătar dansând alături de ceilalți. Inginerul nu-l văzuse când plecase de lângă el. Un praf înăbușitor se înălța de sub picioarele dansatorilor în lumina roșiatică și tulbure, îngroșând și mai mult aerul, care ți se lipea parcă de piele. D'Arrast simțea cum îl cuprinde oboseala; respira tot mai greu. Nu văzuse de unde au apărut uriașele țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căută cu privirea pe bucătar, dar nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor, iar în urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care înghițeau toate zgomotele vieții. Își simțea bătăile inimii, dar creierii parcă i se topeau, muiați de gânduri. Peste un ceas răpăiala mai osteni puțin. În același timp Bologa își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înstrăinat cu totul de credință”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 188, II, în PSB, vol. 12, p. 374) „Întotdeauna semănătura de pe ogorul Domnului a fost năpădită de spini și pălămidă și mereu a răsărit în ea firele de neghină înăbușitoare, ... buruieni care au crescut, făcând să piară roada bunei credințe”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea I, cap. II, 1, în PSB, vol. 57, p. 771) „Ce este erezia? Nimic n-o va defini mai bine ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pudice din mijlocul havuzului și am urcat treptele scării de la conac. Am deschis încet ușa dormitorului. într-o lumină verzuie (pe fereastră se vedea un bec aprins în vârful unui stîlp), colegii mei dormeau, mulți îmbrăcați, respirând greu. Aerul era înăbușitor. Putea a bere și a ciorapi murdari. M-am culcat, scoțîndu-mi doar pantofii, 162 m-am acoperit cu pătura peste cap și am adormit imediat, fără vise, cum nu reușisem niciodată în nopțile de la Budila. Doamne, cât de aproape sânt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum crește. În loc de asta, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în aerul încărcat de umiditate. Cum ar fi pe covor, chiar în fața aparatului de aer condiționat, de exemplu. — Oare oamenii de pe-aici sunt asudați tot timpul? o întrebă Emmy pe Izzie care nu părea deloc să sufere din cauza căldurii înăbușitoare. Izzie ridică din umeri. După un timp începi să te obișnuiești. Deși trebuie să spun că nu mulți preferă să vină în Miami în luna august. Se întoarse să stea cu fața la soare, dar numai după ce îi făcu cu ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
După ce la 1 ianuarie l-au pus pe fugă pe dictatorul Batista, În 16 februarie 1959, Fidel Castro formează guvernul Cubei revoluționare. Da, dar chestia asta se Întâmplă la Marea Caraibelor unde și iarna este tot vară. Mereu o vară Înăbușitoare, fără cărbuni la liber. În intersecția străzii Popa Nan cu strada Plantelor lumina cade pieziș peste casele vechi. Pe strada Plantelor a locuit Mihai Eminescu. E liniște, ai chiulit de la ora de istorie, era despre Gherea, și caști gura pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu noi. Îți rămâne aici și te poți consola cu ea.“ Augusto se prăbuși pe o bancă, distrus. Curând după aceea, îngenunchea și se ruga. La ieșirea din biserică i se părea că se liniștise, dar era o liniște teribilă, înăbușitoare. Se îndreptă spre casa Eugeniei, unde-i găsi pe bieții ei unchi consternați. Nepoata le comunicase printr-o scrisoare hotărârea ei și nu se mai arătase toată noaptea. Perechea luase un tren care plecase la căderea serii, la foarte scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Otto Frank, de Carol Ann Lee 2tc "2" A m părăsit clădirea în care se afla doctorul Gabor - o construcție joasă, un bârlog din beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cum nici ție nu ți-a plăcut puloverul ăla decoltat și mulat pe care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam în legătură cu cadourile, Danny scotocea căutând jocul. Ieși purtându-l triumfător ca pe un steag al regimentului inamic. Nu ar fi mai bine să plec eu acasă și să rămâneți voi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]