13,283 matches
-
Capul Midia și Insula Șerpilor... Fila 12. Într-una din serile trecute, la cam toate rubricile de sport ale telejurnalelor, un preot oltean aducând a boier speriat de Florin Piersic pe vremea când acesta o îmbrățișa haiducește pe Marga Barbu, înălța spre cer, cu toată cucernicia, o rugăciune în ediție nouă și adaptată: -Doamne-Dumnezeule, zicea, cerșind și cu privirea înlăcrimată Divinitatea, fă ca titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
istoric și cultural cu o frenezie naturală". Lucrul cel mai trist, ca să nu spunem înspăimântător, este că omul subistoric a supraviețuit comunismului, mândru, cum este, de Casa Poporului sau de sala de gimnastică de la Lancrăm, chiar dacă aceasta urmează să fie înălțată, strivitor, lângă mormântul lui Blaga. A fost memoriul celor 157, dar este, cum am citit în ziare, și memoriul celor 500, oameni ai locului cărora puțin le pasă de mormântul lui Blaga, ei considerând, fie ce-o fi, că sala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
de ton. Poezia alunecă mai evident spre "idee", fără a părăsi detaliul concret, încărcat de data aceasta de o semnificație secundă: "Tu-mi oferi, după atîtea secole, mălai și măcriș./ Tu nici nu bănuiești că în cîmpie-i ceață, că se înalță/ poduri de metal, de sticlă, de cranii,/ că frigul de-afară-i de-a dreptul grotesc și inoportun,/ transformînd omul din carne și oase în cîte-o banală/ noțiune abstractă." (Mălai și măcriș). La fel se întîmplă în Discurs asupra struțocămilei, volum iscat
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
o vor cere. Ba chiar - nu mă sfiesc s-o spun - în tragica eventualitate a dispariției sale, însuși Mihai I-ul va fi dat urgent la reșapat, și un Năstase mai cărunt la tâmple nu se va sfii să-i înalțe osanale. Cât de mult le pasă politrucilor actuali de istoria adevărată se vede din incredibila batjocorire a mormântului unui veritabil erou al neamului, Lucian Blaga. După ce a fost călcat în picioare de comuniști, urmașii direcți ai acestora nu-i mai
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
a mormântului unui veritabil erou al neamului, Lucian Blaga. După ce a fost călcat în picioare de comuniști, urmașii direcți ai acestora nu-i mai acordă nici măcar pacea odihnei veșnice. La gardul cimitirului din Lancrăm, niște întreprinzători de școală nouă au înălțat o hidoasă hală metalică, pentru a ascunde cât mai bine una din puținele dovezi de gândire originală ale românilor în veacul al douăzecilea. Pentru ca arhitectura simbolică să fie completă, de partea cealaltă se află o conductă de gaz aerian, veritabilă
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
o fereastră care înglobează peisajul, tinde să domine întregul. Atent la vibrația suprafețelor, animă și încălzește forma-cadru, punând în valoare efectele imprevizibile, datorate hazardului, ale lucrului asupra materiei. Mara Vâlceanu a sculptat un înger, o figură înaripată, care nu se înalță, ci dimpotrivă pare să se fi oprit printre noi. Sensul de stabilitate i-l dă planul orizontal puternic care susține planul vertical al trunchiului-corp. Contrastul expresiv pe care mizează sculptorița este între precizia decorativă cu care sunt cioplite și colorate
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
perorând cu o voce de stentor, că poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea. Cine se mai întreabă astăzi, bucurându-se de splendorile Versailles-ului de soarta mulțimii cu sudoarea căreia atotputernicul monarh și-a înălțat palatele. Milioane de oameni au să proslăvească de-a pururea gloria unei Franțe ale cărei sublime monumente și comori de artă i le-a dăruit pentru secole cheltuitorul rege". Replica, Lovinescu o dăduse medicului său curant, doctorul Amărăzeanu, legionar convins
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Constantin Țoiu Indiferență în plină istorie. Prefer aventura meditativă. Nu își înălța oare Virgilius cântările sub tegmine fagi, sub coroana fagului, pe când Cezarul, în campaniile lui militare, își arunca fulgere dincolo de Eufrat?... Mă întorc la seminarul lui Zapan... Nu există percepție vizuală a unui obiect, dacă nu avem diferențe de intensitate, de
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată de Dan Ciachir în două fraze de scriitor mare: Nu trecuseră opt ani de cînd, deasupra unei statui înălțate pe un soclu înalt, se putea citi pe o firmă scrisă cu litere de metal la intrarea în Herăstrău: ŤParcul de cultură și odihnă I.V. Stalinť. Acum, în barul proaspăt inaugurat în subsolul hotelului ŤAthénée Palaceť, unde costa 100 de
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Dioclețian, care supune fiara și-i cere fetei de împărat să o ducă legată cu brîul ei, asemenea unui cîine îmblînzit, în cetate; locuitorii cetății se creștinează, uimiți de un așa miracol, balaurul este sacrificat și pe locul sacrificiului se înalță prima biserică din oraș. Legenda aceasta apocrifă mustește de o sevă nebănuită. Cu riscul de a-i pierde savoarea, rezum analiza lui Andrei Oișteanu: e vorba de un mit de întemeiere și de un scenariu sacrificial comun tuturor narațiunilor despre
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre, sau Arta propagă ideologia epocii, sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
-i surclasează treptat poezia?Regretabilă e însă circumstanța că în gazetăria postbelică a lui Octavian Goga se reflectă, într-o amplă proporție, latura agresivă a naționalismului său, xenofobia ce i-a distorsionat progresiv conștiința civică. Ardentul bard care și-a înălțat la început vocea în favoarea drepturilor nerecunoscute ale românilor din Ardeal, nu mai e dispus, după 1916, a recunoaște drepturi similare minorităților apărute în România întregită. E o decepționantă contradicție a militantismului care se bucura odinioară de o îndreptățire nu doar
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
nu mai vin, nu prea iubitoare de naționalități conlocuitoare și mîndră de propria cultură. Cultură care suferă însă de maladii vechi și nevindecabile: crede în ierarhiile de vîrstă, preferă atacul la persoană în disputele polemice, își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale și despărțirea de miturile trecutului anchilozat; o face cu virulență aproape inconștientă și refuză să
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
apropie de poeții manieriști, pe cînd ludicul și intertextualitatea (parafraza, pastișa, parodia) îl apropie de curentul optzecist al epocii postmoderne. Prin ermetism și așa-zisul suprarealism, Virgil Mazilescu este un poet modern. ("are cineva dintre dumneavoastră vreun sînge/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ ca un avion al sufletului nostru celui mai metalic/ atît vă întreabă fratele meu și nimic mai mult/ și nimeni/ nu se îngrozește se aud apele orbind/ și atîtea perechi de buze rătăcite prin coșurile/ gunoierilor domnișoară elevă
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
nostru celui mai metalic/ atît vă întreabă fratele meu și nimic mai mult/ și nimeni/ nu se îngrozește se aud apele orbind/ și atîtea perechi de buze rătăcite prin coșurile/ gunoierilor domnișoară elevă/ domnișoară studentă/ o! moarte însămînțată/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ oboseala cu lumînarea ei" "- Va fi liniște, va fi seară"). Evoluția poeziei e destul de curioasă, neașteptată oricum, în Guillaume poetul și administratorul. De unde tot efortul poetului mergea în celelalte cărți spre maximă concentrare și spre elipsă, aici toate
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
usturător, cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
spectaculoasă revenire de formă: schița! sau Se poartă iarăși genul scurt) într-un secol când suflarea scriitoricească autohtonă se întreabă alarmată "de ce nu avem roman?". Mai mult, revenirea la roman îi pare cronicarului o "recădere", de vreme ce "edificiul romanului nostru se înalță și azi pe un strat considerabil de povestire". Criticul devine astfel un ceasornicar migălos care demontează mașinăriile romanești pentru a da la iveală componentele nuvelistice: în Ucenicul neascultător, "George Bălăiță, nuvelist prin vocație și povestitor prin har, construiește atomizant cinci
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
iar spune, și-au zis : "Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer, și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe toată fața pământului!" Ceea ce și făcură... Istoria situează Babilonul, înălțat pe Eufrat, lângă Bagdad, pe teritoriul Irakului de astăzi, - ca să vedeți! - capitala lui Nabucodonosor, regele lui, mult timp după Hamurabi, Asurbanipal, cetate întemeiată de akkadieni cu milenii în urmă, în jurul lui 2300. Sunt secte recente care văd în distrugerea celor
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
de a comunica altfel decât prin atacuri la persoană? O fi rezultatul a cincizeci de ani în care n-a existat dialog în spațiul public? O fi superficialitatea omului de cultură, care cască plictisit când se vede obligat să se înalțe din bătătura factologică la nivelul agorei teoretice? Inapetența pentru idei a atâtora dintre "practicienii" scenei culturale românești? Se prea poate. Dar mai e, cu siguranță, ceva: "Manifestul" lui H.-R. Patapievici e una dintre cele mai tăioase declarații anti-amatorism, anti-provincialism
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
epice. Din momentul primei apariții a Anei în barul lui Jean-Jacques, un parfum misterios tulbură mințile clienților și, implicit ale cititorilor cărții. Planurile se întretaie cu repeziciune, acțiunea alunecă într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat sau se înalță spre surprinzătoare proiecții spre viitor, fiecare protagonist are în spate o poveste derulată în alte locuri. Nimic nu este limpede în această succesiune aleatorie de timpi și spații ale acțiunii (la un moment dat, pe la mijlocul cărții, se sugerează chiar că
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
al eșecului. Actorul amator, poetul amator, pictorul amator, sculptorul amator, cîntărețul amator ș.a.m.d. nu mai erau nicidecum acei oameni care iubeau, spre a fi consecvenți cu etimologia, expresia artistică și care încercau, apropiindu-se de ea, să se înalțe, ci niște categorii propagandistice, niște construcții doctrinare sever instituționalizate în marele festival Cîntarea României, și acesta o adevărată proiecție simbolică a veseliei naționale. Amatorismul nu mai era plăcere pură, așa cum ar fi tentat inocentul să creadă, ci obligație de serviciu
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Gogo. Cuvinte, mișcări, liniște. Și cîteva baloturi cu fîn. Este, cred, vremea amurgului, entre chien et loup, cum spune francezul. Timpul perfect al ambiguităților, al luminilor ciudate, al contururilor neclare. Îl așteptăm pe Godot. La fel cum așteptăm să se înalțe și zmeele. Godot nu mai vine azi. Un băiat, care nu-l cunoaște, dar care are un mesaj de la el, spune că vine mîine. Atunci, probabil că mîine se vor ridica și zmeele. Se aude, din cînd în cînd, mai
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
tatăl lui Păturică ", Julien Sorel-ul prozei române ", profesor de muzică, are viziunea unui muzician de pe la începutul veacului al nouășpelea, care merită să fie cunoscută, de exemplu, drept prima generație de cronicari muzicali ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau în aer ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc, și, bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
ultimele ore din viața pământească a Mântuitorului. Suferința, umilința și durerea își aruncă umbra pe întreaga secțiune. Pasajul pare a se deschide cu tema exaltării: „Vezi, Robul Meu va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei!” (Is. 52, 13). Aceasta ar putea sugera imediat că „Robul” lui Dumnezeu va găsi faimă, noroc și bucurie în viață. Hristos „Robul” este într-adevăr ridicat și înălțat, este ridicat pe crucea răstignirii, pentru ca toți să-L
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]