435 matches
-
Cel puțin așa cred sau m-am obișnuit să cred. E adevărat că uneori, închizând ochii, lumea născută din sticlirea privirii ei dispare, o ceață din care nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașază ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul restrâns al vitrinei, cu cel al marii burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce nici nu-i aparținea, luată din gura poporului încă din tinerețe, ca o constatare oarecare, fără vreo preocupare calitativă asupra consecințelor: cine vine și pleacă - așa se deschide drumul ticăloșiilor - nici ce trebuie făcut, căci succesiunea istorică - aici este înșelarea! - nu e ca o legitate cum ar fi cea a înghețului care ucide cu nepăsare iarba, frunzele și florile fiecărei veri, că depinde, în primul rând de noi dacă... Așa se strică istoria. În ce-l privea, domnul Pavel gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la un post, onorabil - e adevărat - dar anonim, de funcționar, fie el și șef de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea din urmă. Sărmane domnule președinte, și dumneata domnule Pavel, care presimți exact ce urmează, ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el la tata - uite ce iese, - ești judecător - ni se pregătește o societate ipocrită, bazată pe ură și crimă, pe înfricoșare, având ca rezultat sărăcirea maselor și îmbuibarea păturii conducătoare, asta peste tot, în toate țările. O utopie, sau o înșelare. Oricum, continuă el, se dovedește că oamenii nu-s capabili să creeze raiul. O teorie neaplicabilă în practică pentru că ignoră natura umană, cei ajunși la putere uită de unde-au plecat, și devin corupți și corupători, se golesc de suflet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mâini în fața mulțimii, asemeni lui Pilat din Pont. Nu e o dictatură oarecare. E la fel ca cea fascistă, deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară: aici e înșelarea, marea capcană în care cad visătorii, fără a se observa că noua ordine pretinde o nu se putea întemeia decât pe „ura de clasă”. Ca la fasciști: o ură categorială. Dumneavoastră nu știți, n-ați mai apucat, totul ca mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana”. - „Da, dar noi, suntem absolutul, știai foarte bine. Dragostea nu poate exista decât în absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat în dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” întrebai fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se poate să mă refuzați. Se supuse. „Măcar atât, pentru tine!”. Peste o săptămână fui la cimitir, printre ceilalți, ea văzându-mă o salutai cu o înclinare ușoară a capului, și ascultai slujba preotului tânăr ce părea, cu o ciudată înșelare a vederii, a fi de vârsta mea și-a lui Keti la data plecării ei, era parcă anume hărăzit comunicării dintre noi, deasupra mormântului ce închidea în el... „Părinte, cine v-a trimis să slujiți, cine v-a ales? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soarele de necrezut al dimineții sfâșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an începu spre seara zilei următoare în casa învățătorului - el încă nu îmbătrânise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai încerca fardate eforturi de înșelare a vârstei, în timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora Anei cu soțul, amândoi încă tineri sau părând astfel la puntea nehotărâtă a anilor, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
frica - societate întemeiată pe teamă. - Și unde o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din când în când se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer în piept, adică noi, o înșelare, interval în care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatându-se că nu mai sunt necesare închisori pentru că societatea, asta se și vrea, e anulată ca voință colectivă prin frica ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aflam în plină primăvară, copacii înverziseră. Deschizând fereastra dinspre curte, mă întâmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știi, domnule judecător”. „Ba nu!”, răspunsei. „Nu te cred; totul s-a clădit pe teroare și închisori; ți-e frică să vorbești chiar cu cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de înșelare, ce spaimă ne vânzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mai sunt atâtea țări ocupate, vorbi. - Ai dreptate... - Sunt patruzeci de ani de când partea de aici a lumii, reluă el, a intrat în al doilea val de întuneric, de când omul nu mai contează... Teoriile tale, visele tale sunt tot atâtea înșelări - atunci la început când ai crezut că totuși... Nu, nu există nici un „totuși”. - Și ce va fi? îl întrebai. - Tot ce începe are și un sfârșit. Asta e o boală care, orice s-ar întâmpla, nu va trece peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a apusului, îi atârna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gândit dinainte; o imensă rea-credință funcționând ca o mașinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ultima variantă 40. Reorientarea politică a avut repercusiuni imediate și asupra realităților ecleziastice din principatul românesc est-carpatic. Însăși înlocuirea mitropolitului unionist Joachim cu un ierarh pământean, Teoctist 41, a fost o reacție cât se poate de grăitoare a moldovenilor la „înșelarea“ de la Florența 42. După înfrângerea umilitoare suferită de către maghiari la Mohacs (1526), catolicii din Moldova și Țara Românească, inclusiv cei din anturajul domnilor, au resimțit din plin vicisitudinile timpului. Relatări de la mijlocul secolului XVI invocă discriminările la care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de nuanțe. Scriitorul, spre exemplu, a intrat într-un joc de sumă nulă cu cititorul și cenzorul. Astfel, orice avantaj dobândit de unul dintre ei se traduce în pierderi pentru celălalt. Succesul scriitorului este o pierdere sigură pentru cititor, în vreme ce înșelarea vigilenței cenzorului este o falsă victorie. Întrucât ansamblul societății rămâne neschimbat, fiecare dintre actorii implicați își joacă rolul quasi-autonom. Chiar dacă a salvat literatura, estetismul a contribuit la depolitizarea culturii. Sorin Alexandrescu se întreba, pe bună dreptate, dacă România nu oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pirderea de hrană, obiecte, companie, varietate; retenții, frustrări; rejecții, lipsa de grijă, mânie; rivalitate, competiție; născut gemen; agresiune; dominare, constrângere, prohibiție; compasiune, indulgență; a fi plâns, compasionat; deferență, prețuire, recunoaștere; afiliere, prietenie; sex, expunere, seducție, homosexualitate, heterosexualitate, contactul dintre părinți; înșelare, trădare; inferioritate.Condiția umană, Editura Științifică, București, 1973, p. 78. 11 Kant arată: ,,A fi fericit este în chip necesar dorința oricărei ființe raționale, dar finite, și este, deci, un inevitabil principiu determinant al facultății ei de a râvni. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orientat pe făgașul dorit. Nu-și neagă destoinicia: recunoaște că nimic nu o poate opri din calea sau voia ei. Este conștientă de strategia sa, o recunoaște cu nonșalanță a nu fi ortodoxă, ca și cum unicul țel în viață ar fi înșelarea celorlalți, fiindcă mărturisește: „Femeilor le dete Făcătorul/ Înșelăciunea, plânsul și fuiorul”379 Târgoveața pare înzestrată mai ales cu prima trăsătură. Teritoriul de luptă și biruință al femeii rămâne însă patul - aici reputează toate victoriile pe care le dorește. Prostituarea devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică este adoptată doar ca o mască. Defectele prefigurate în capodoperele celor doi scriitori vor apărea și în alte epoci: „În timpul Renașterii toate câte țin de <<jocul dublu>> - minciuna, spionajul, înșelarea, travestiul, masca, simularea, disimularea, folosirea identității false, provocarea, vânzarea de prieteni [...] constituiau, parcă, o molimă comportamentală, o boală psihologică cu caracter epidemic.”1045 Personajele negative, donnele demonicate, aduc însă, în cadrul operelor, o notă de realism: sunt conștiente că viața trebuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
căror fum cald împiedică depunerea brumei. Chiciura sau promoroaca este depunerea pe suprafața terestră a cristalelor de gheață. Ceața (condensare în atmosferă)se formează atunci când norii sunt prea aproape de sol, în diminețile răcoroase. Mihai Eminescu “Crăiasa din povești” Mihail Sadoveanu “Înșelări” Pământul primește lumina de la Soare, compusă din culorile: ROGVAIV. Vaporii de apă din care sunt compuși norii, reflecta în mod egal tot acest spectru al luminii solare, care astfel combinate, dau culoarea alb. Curcubeul - se formează când există stropi de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
est-europene continuă să fie instituțiile de reprezentare în care cetățenii au cel mai puțin încredere: în medie, mai puțin de 20% dintre cetățeni (Gherghina 2008). Cauzele acestor atitudini sunt multiple și variază de la scandaluri de corupție (Szczerbiak 2001) pănă la înșelarea așteptărilor alegătorilor și minciuni descoperite ulterior (ilustrativ este cazul premierului maghiar Ferenc Gyurcsany după alegerile legislative din Ungaria în 2006). Situația din România nu este una excepțională în ceea ce privește partidele. Încă de la începutul anilor '90 deciziile relevante la nivel politic și
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
să intre tot mai mult în atenția cercetătorilor (Heywood 1997, 418). De cealaltă parte, în sfera cetățeniei, obligațiile colective și-au pierdut din valoare făcând loc indiferenței vizavi de chestiunile publice. Într-un astfel de cadru, fenomene precum corupția sau înșelarea opiniei publice înregistrează o propagare tot mai mare. Deși "neadevărul se dovedește a fi nu doar uzual, ci și necesar, între timp chiar prietenos pentru om" (Reinhard în Marga 2008, 33), tratarea cu nepăsare a minciunii practicate de cei ce
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
preceptele religioase sau etice. Acesta trebuie să se ghideze după o "morală a responsabilităților" în care scopul, atunci când e unul nobil, primează asupra mijloacelor folosite. Unii filozofi ai secolului XX precum Sissela Bok consideră însă că, într-un cadru democratic, înșelarea cetățenilor pentru binele lor reprezintă o sintagma care se auto-contrazice. Atât minciuna, cât și corupția conduc în timp la erodarea încrederii publice, dimensiune absolut necesară existenței și consolidării unui sistem democratic. Ele se constituie în comportamente politice deviante, în sensul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de identificat și de taxat de către public (aici intră și falsa "privatizare", atunci când afaceri de stat sunt oferite membrilor familiei sau anumitor cunoscuți pentru sume infime de bani); 3) frauda, este o infracțiune financiară ce presupune fals în acte sau înșelare. Aceasta presupune mai mult decât darea de mită sau delapidarea. Se consideră fraudă atunci când oficialii "închid ochii" asupra anumitor acțiuni ce țin de crimă organizată, și un act de coprupție grav atunci când și iau parte la acestea; 4) extorcare, presupune
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
multă îngăduință din partea societății decât corupția. Dacă actele de corupție sunt percepute ca fiind mai grave, în calitate de fapte și datorită caracterului ilegal al acestora, minciuna este receptată ca o devianță mult mai inofensivă, fiind asociată limbajului; și cum "vorbele zboară", înșelarea opiniei publice nu s-a bucurat de "atenția" specială de care se bucură corupția în ultimele două decenii din partea cercetătorilor și a organizațiilor internaționale. Ea este însă, un fenomen cu multiple și grave implicații la nivelul societății. Ca și corupția
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]