476 matches
-
fie vorbea non-stop, uneori zile și săptămâni la rând. Când era înșurubat (și, ca să expun faptele cu exactitate, aproape oricine putea să-l înșurubeze și, după aceea, să rămână lângă el ca să-i recepteze mai bine gândirea), deci când era înșurubat, putea să vorbească ceasuri în șir, fără conștiința compensatoare că în cameră se află un om, sau doi, sau zece. Vreau să sugerez că era un vorbitor non-stop inspirat, dar, ca să o spun cu blândețe, chiar și cel mai sublim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu chiar se potrivește. Dar la tine simt că e altceva, care te sperie, ceva care vine de peste tine. Va încerca să se apropie ea de mine, schimbându-și locul pe canapea. Se va răzgândi, foindu-se doar, ca și cum își înșuruba mai bine fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i mai important? Voi zâmbi. — Ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent; mulțumindu-i În gând pentru ajutorul acordat, masterandul Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe coridor. Ceilalți călători Îl urmară, făcând același gest. În urma lui Noimann se țineau mii de călători, fiecare având parte de coridorul lui. Medicul ducea mereu mâna la buzunarul de la piept, scoțând sticulța sa binefăcătoare, din care sorbea cu sete, Înșurubând cu grijă căpăcelul la loc. Când se golea, o umplea din nou, golindu-și buzunarele și geanta de voiaj. Alergând, pe coridor, Noimann o striga mereu pe Mathilda. Îi răspundea din urmă un cor de voci. Medicul trecea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îl secătuiește de personalitate, de suflet, de puterea de exprimare și de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în el ca două butoane negre. — Bună ziua, reușește să spună. Mătușă. — Mătușă Berthilda, mormăie mătușa, lipsită de emoții, dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Picere. E, al dracu’ Picere ăsta muncise cu ziua Într-o vară pe la IAS și-și cumpărase de la oraș o pereche de Încălțări adevărate de fotbal. Își luase o grămadă de crampoane de rezervă și o cheiță cu care le Înșuruba În tălpile minunatelor ghete de care, Într-o vreme, nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă, și răspunsuri ori doar întrebări, ca aici? Să nu uit, răutatea cu toate rudele ei scârboas e rămâne aici pentru viermii pământului ori se înșurubează și Sus? Dar tata ce mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat în scaun și a lăsat capul în piept. Eram paralizată de uimire. Același lucru îl vedeam și pe chipurile celorlalți. Cu excepția lui Josephine. Se așteptase la episodul ăsta. —Misty, a zis ea cu blândețe, mă întrebam când o să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-aproape un an și jumătate. Spune-mi cum îți merge. Cum e în Irlanda? Nu era chiar o ramură de măslin. Era doar o măslină. Dar era de-ajuns. Mi-am împins geanta la o parte și m-am înșurubat din nou în scaun. Era dificil să port o conversație relaxată și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o oră liberă. în drumul său, trecu pe la șantierul unde se construia noul sediu al administrației. Terenul fusese curățat, iar constructorii își instalaseră tabăra și acum săpau șanțurile pentru fundații. Wilt se opri și se uită la foreza care se înșuruba încet în pământ. Constructorii făceau gropi mari. Foarte mari. Destul de mari ca să cuprindă un cadavru. — Cât de adânc săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori. — Vreo zece metri. — Zece metri? repetă Wilt. Și când vă vine cimentul? — Luni - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când vin aici, la nenea, la camera de reanimare. Rar, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru a deschide o discuție serioasă. Gătește și ne servește micul dejun, dar, cum ne așază farfuriile dinainte, iese fuga din bucătărie și urcă la etaj, să facă paturile. După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câte zece minute, numai cu mine! — Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o fi momentul. Îmi înșurubez gloss‑ul și‑mi iau geaca. Ne vedem mai târziu. — OK, zice Suze. Și nu uita! O singură pereche de pantofi! — Bine! Promit! E foarte drăguț din partea lui Suze că‑și face atâtea griji pentru mine. Dar chiar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
obiect, cu excepția capacului de la bazinul WC-ului, acolo unde știa că o aștepta răspunsul. A recuperat un prosop umed care fusese aruncat în chiuvetă și l-a stors, după care l-a întins pe marginea căzii ca să se usuce. A înșurubat la loc capacul de la sticla de șampon pe care a pus-o apoi la loc în dulap. După care a dat drumul la apă în cadă, ca să lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să ți se pară de-a dreptul neverosimil. Dacă te acceptă, o să o duci excelent, dar să fii mereu cu ochii pe el. Galeriile Wellington erau unul din acele locuri lustruite și imaculate, care, dacă ar fi avut și mobilă Înșurubată În podea, ar fi semănat perfect cu interiorul unui vas oceanic. Privind Împrejurul meu, am Înțeles exact ce a vrut să spună amica mea, căci cu greu și-ar fi putut cineva imagina un constrast mai izbitor Între casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am spus. Și-mi păruse o idee așa de bună. M-am ridicat și-am mers să fac niște cafea. El m-a urmat la masa din bucătărie. Am umplut filtrul cu apă, Îndesând cafea În partea din mijloc, am Înșurubat totul laolaltă și l-am pus pe plită. — De ce nu-mi spui ce probe aveți Împotriva lui Derek? i-am sugerat. Doar nu se poate să-l fi arestat pur și simplu pe motiv că, statistic, majoritatea femeilor sunt ucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]