378 matches
-
Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a fost o seară super! Toți înțepații la modă au părăsit barul în masă în semn de protest față de țărănoii din Mayo. Așa că Brigit și cu mine ne-am destins și ne-am distrat de minune fără să ne mai fie teamă că n-o să mai fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine! Cine-ar fi putut fi? Unul dintre părinți? Sau frați? Sau poate chiar un soț? Poate că a fost măritată înainte să devină călugăriță. Cu cine? mi-a scăpat întrebarea. M-am așteptat să-mi răspundă pe un ton înțepat, de consilier, să-mi zică ceva de genul „Asta nu e o întrebare potrivită, Rachel“, dar Josephine n-a făcut asta. în schimb, a tăcut foarte, foarte mult timp, privindu-mă direct în ochi. Apoi mi-a răspuns cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui Lucille din zona Palm Beach, 250 dintre partenerii de afaceri ai lui Randall și o mână de prieteni din partea mea, plus familia mea. N-ar trebui să mă plâng - familia Cox plătește totul. Mama n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lucrați Împreună ? Fiindcă, sincer, eu nu prea m-aș putea concentra la ale mele, dacă aș ști că iubita mea e prin preajmă ! Îi zâmbește prietenește, dar Connor nu Îi Întoarce zâmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cât timp suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe buze. — Cum a... Femeia a amuțit de cum a dat cu ochii de soțul ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă... te-ai tuns. — Da, i-a răspuns el înțepat, scoțându-și haina de la costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota zece pentru spiritul de observație. Julia a urât tunsoarea din secunda în care a văzut-o. Era mult prea scurtă și evident inegală. Deasupra urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la Jake. Hai să mergem! Numai că băiatul nu s-a clintit din loc. — Nu e vina ei. Eu am rugat-o să nu-ți spună. De fapt, am implorat-o. — Asta mi-a spus și ea, a răspuns David înțepat. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? Fiona abia s-a abținut să nu dea fuga ca să-l îmbrățișeze pe Jake pentru că pusese întrebarea corectă. —E complicat, a bolborosit David aplecându-se să ia gențile. —Cum adică? Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știa că lucrează la IMGB de vreun an și se mai întâlniseră în câteva rânduri. Acum era cu un prieten după el - un lungan roșcovan cu fața osoasă și stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela n-a mai avut ochi decât pentru Velicu, cât au stat, aproape o oră, cu halbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael. Îi căzuse capul puțin într-o parte și privirea i se îngustase, dar plin de snagă altminteri. Se ținea bine după vreo zece-douășpe halbe de bere împănate cu câteva cinzeci de rom, cât turnase în el de la prânz încoace. Înțepat, întărâtat, hotărât să-și facă treaba până la capăt. Mă-sa - asta ar fi treaba lui, pe care s-ar zice c-o evită. Se cam fofilează margăritaru’ mamii, iar pe de altă parte, Rafael e să-l pui la rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine conturate ale posteriorului ei. Nici că și-ar fi putut găsi un moment mai prost. L-am văzut toți. Linda o sfredeli pe Lesley cu o privire ce-ar fi trecut și printr-un zid de cetate, apoi ieși Înțepată din cameră. Derek Își retrase mâna vinovată și-o urmă În grabă. În liniștea de mormânt care se așternuse imediat după neașteptata scenă cu cei doi, auzirăm ușa de la biroul Lindei trântindu-se și sărind din nou din balamale. Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întrerupeau cu bună știință aprovizionarea cu produse care chiar Îți plăceau și pe care le cumpărai mereu. De exemplu, rujurile Red Velvet de la Next, burgerii cu fasole pestriță de la Holland and Barrett... și lista poate continua la nesfârșit. Am ieșit Înțepată, băgându-l În răcori pe paznic cu o privire plină de dispreț, și m-am dus pe jos până la sală, În loc să prind un autobuz. Trebuia să scap cumva de frustrare. La sală era foarte multă liniște. Marțea de regulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare lângă fereastră, privind la paharul gol din mână. Aerul vuia de râsete și voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încerc eu să ripostez. Dă din umeri. Lui Barney îi plac, răspunde el ca un copil. —Bine, atunci, simte-te liber să înfuleci ceva ce nu-ți place doar ca să-l sâcâi pe frate-tu. —Vorbești ca mama, îmi răspunde înțepat, cu gura plină. Lovește exact unde mă doare mai tare, deoarece îmi dau seama că am vorbit exact ca o mamă cicălitoare. Când m-am angajat la WebMaster m-am hotărât să nu devin femeia în casă și nici mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vede înrudit cu Beligrazii. Orice intelectual din diaspora, dacă nu a scris o carte despre marele trăgător în țeapă, își dorește, cel puțin, să fi scris una. Pentru ei, mare parte din cei rămași în țară pe timpul comunismului ar trebui înțepați - așa de stricați sunt. Noi, cei dinăuntru, îi acuzăm pe cei fugiți că n-au mâncat salam cu soia. Se știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam pe suflet. I-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Marin Stan voios. ― Apoi ți-ai luat și de la arendașul Cosma ce-ai putut, dar acu te faci că nu ne cunoști! vorbi Leonte Orbișor cu imputare. ― M-a chemat cineva pe mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci? făcu Marin înțepat deodată. ― Dar la cumpărat cine te-a chemat? Și ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. Discuția se înfierbînta. Mulțimea se ațâța, socotind că bătrânii se împotrivesc numai ca să încurce pe cei săraci în dobândirea pământurilor. Cu cât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
literatură. Dar pe ea o urau din instinct, pentru lumea fantastă în care trăia, pentru ceea ce ea poseda ca recuzită sofisticată în acest domeniu. Când suna de intrare, noua colegă se îndrepta prima spre ușa clasei, cu mișcări foarte iuți, "înțepate", mișcări de fată vioaie, obișnuită să poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura cea mai mică la femei, făceau întotdeauna zgomot, un țocăit caracteristic, după care mai târziu o recunoșteam imediat, înainte s-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai rămâne doar o carapace
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
interogare ? Ar fi răspuns, desigur, în două cuvinte, voilà de quoi il s’agit, și totul ar fi fost (cât mai poate fi !) bine. În loc de aceasta însă, ochii ei au început a arunca scântei de furie. Și, pe un ton înțepat, a pretins că se aștepta la un asemenea atac. Qu’est-ce que cela veut dire ? am îngăimat, uluit, neplăcut impresionat că folosește cuvântul favorit al netrebnicului Ialomițeanu. Și i-am repetat, mai rar și mai explicit, fraza mea, fiind în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt de Slatina. — Am Înțeles, spune profesorul și se ridică și iese pe culoar, salutîndu-i și zîmbind vag spre compartiment. Se pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog, ar putea să fie. — Cum ar putea să nu fie? protestă preotul, aproape strigând. „E încă nedeșteptată“, își spuse în sinea lui. — Poetul este cu... își frână el vorba. — Prietena lui, răspunse Hattie înțepată. Era șocată de evidenta indiferență manifestată de părintele Bernard față de plăcerea descoperirii verbelor principale și a ce adjective se acordă cu ce substantive. Pe de altă parte, nu-i scăpase nici spaima provocată de izbucnirea ei în limba germană. — Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă uit la ceas. E șase. Așadar, noaptea cea mai dificilă a trecut. Am un sentiment de ușurare și mă felicit că am reușit să dorm. Peste o oră, însă, în "marele salon", satisfacția mea se dezumflă ca un balon înțepat. Nici vorbă să fi fost valuri de șapte metri. Spre miezul nopții, tangajul s-a liniștit. Am navigat aproape ca pe o baltă. Și nimeni nu se mai plânge de "rău de mare". Cerul e tot închis. O clipă, își
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu ai nici o posibilitatea de scăpare. De acum înainte, ești doamna mea: viitoarea mea soție, cu toate implicațiile acestui fapt. Ești destinată să trăiești alături de mine tot restul vieții mele. Ochii feței perfecte îl priveau fix. - Presupun, spuse ea, aproape înțepat, că trebuie să existe o explicație pentru o abordare așa de pozitivă. Părerea mea este că ai avut o șansă, și ai refuzat-o pentru totdeauna. Încheie: - Ai refuzat-o într-o manieră pe care n-am s-o uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Iarăși impulsiv, Enin întinse mâinile și se agăță de gâtul lui. Spuse: - Uau! o să fie grozav să te am aici. O să rămâi pentru totdeauna, nu-i așa? - Hotărârea aceasta depinde numai de mama ta, spuse Gosseyn. Se răsuci către frumusețea înțepată care stătea în scaun în cealaltă parte a camerei. - Să rămân? întrebă el pe tonul cel mai inocent cu putință. O clipă mai târziu, o voce oarecum rezervată spuse: - Tu du-te și te joacă, dragule, în timp ce domnul Gosseyn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]