1,381 matches
-
indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la Brașov. Or, n-a ieșit așa. Fiindcă la un șut ca din tun al lui Tătaru I, o vrajă rea, ceva în genul ăsta, mingea s-a oprit în vinclul porții (chiar s-a oprit, la propriu, a rămas înțepenită între bara de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din nou În afacerea legată de vînzarea cărților. O singură dată pînă atunci văzusem lumea oamenilor la lumina zilei, În plin soare, clădirile Înalte, copacii cu frunziș bogat și florile de toate culorile și lumea trecînd, și atunci fusesem aproape Înțepenit de frică. De data asta, mergînd țanțoș În căruțul lui Jerry, nu mai aveam pic de teamă și mă puteam uita În ochii oamenilor și În sus la copaci și simțeam din plin ceea ce cred că ei numesc bucurie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
blond care-i acoperea fața, spre șoldurile care tresăltau în drum spre orgasm. Aceasta era una dintre primele dăți când se gândise la mine într-un act homosexual, iar intensitatea fanteziei mă surprindea. Se cutremură străbătută de orgasm, cu corpul înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului ei, rolul jucat în moartea soțului. Numai în mașină putea Helen să ajungă la orgasm. Și totuși, într-o seară, pe când stăteam cu ea în mașina mea pe acoperișul parcării supraetajate din Northolt, i-am simțit corpul cum se înțepenește într-un rictus de ostilitate și frustrare. I-am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a culturii, dacă înțelege să dea și altora din ceea ce a învățat el. Făcând o deosebire importantă între cultură și civilizație, același autor mărturisea în cartea sa cu destul optimism: Cultura, care și-a realizat toate posibilitățile sale în spațiu, înțepenește, devine civilizație. Astfel civilizația apare ca o totalitate de stări exterioare, ca o construcție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfârșit al procesului de devenire culturală. Cultura e dinamism, devenire, viață, civilizația este ceva devenit, încremenit, mort. Cultura presupune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a călăului prins pe picior greșit. Această sectă dedicată cultului și căutării de cărți secrete a ajuns pe mâna unor băiețandri, care au doar o idee aproximativă despre misiunea lor. - Dar tu cine ești? - mă întreabă. Cum îmi aud numele, înțepenesc. Nou-veniți în organizație, nu putuseră să mă fi cunoscut personal, dar mă știau prin denigrările puse în circulație după expulzarea mea: agent dublu, triplu, sau cvadruplu, în serviciul cine știe cui sau ce. Nimeni nu știe că Organizația Puterii Apocrife, fondată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în ultimul timp și vor trimite pe cineva destul de repede. O să vă fie greu să-i oferiți o explicație, doamna Logician. — Eu n-aș face asta, Rra, replică ea. Vedeți dumneavoastră, știu totul despre Angel. El reacționă imediat. Trupul îi înțepeni și în aer se simți din nou mirosul acela acru, de data asta ceva mai puternic. — Da, continuă ea, știu totul despre Angel și subiectele de examen. Am o declarație detaliată la mine la birou. Vă trag scaunul de sub fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv să-l creadă, în general Leonard Bîlbîie nu credea nimic, el doar se convingea pe măsura desfășurării faptelor, "în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Băutură de podgorean, curată, simplă, la fel de bună în prima zi ca și după zece ani, se găsea dacă știai unde să cauți. Îi făcură bine chiar și cei cîțiva pași pînă la dulăpior. Stătea destul de mult, prea mult pe scaun, înțepenea. Ăsta era un alt semn că nu mai avea prea mult timp. Simțea cum se anchilozează, cum devin străine porțiuni întregi de trup, trebuia să fie atent ca amorțeala să nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd termină se scuză "parcă e frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul i-a înțepenit aproape fără voia sa, într-adevăr, țărănoiul recunoscuse dintr-o clipă ceea ce era atît de greu de înțeles pentru el. Erau stăpâne, reginele cîmpiei și reginele nu au cum să fugă, n-au unde să fugă! I-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni de magicieni cu firele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să figurezi În nici o altă enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M‑am convins de asta când, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane distincte nici un Mazuranić1, Meyerhold 2, nici Malmberg 3, nici Maretić4, după a cărui gramatică Învățase tata, nici Meštrović5, pe care l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu care și‑a luat rămas bun de la mine pe scările spitalului cu o zi‑două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla despre moarte. Reușisem deci, Înțepenită de frig și cu ochii jucându‑mi În lacrimi, ca În câteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e! insistă Navigatorul-Căpitan. Frigul provoacă reacții foarte ciudate: ne paraliza mâinile și picioarele și ne obligă să tremuram și să clănțănim din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică, încât păream mai degrabă cadavre ambulanțe. Lui Tamasese Tefaatáu îi înțepeniseră și mâinile și picioarele, iar fratele lui, care era foarte rezistent, înnebunise. M-a ajutat să arunc morții în apă, însă după ce a văzut că lui Tamasese i se înnegreau tot mai mult mâinile și picioarele, a rămas cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie de aer. Dar când să mă-mping din picioare de pe fund, nu pot. Nu-mi pot așeza picioarele sub mine. Curul mi s-a înțepenit. Medicii de la salvare ți-ar putea spune că, în fiecare an, cam 150 de oameni sunt prinși așa de o pompă de circulație. Îți prinde părul lung sau curul, și te îneci. În fiecare an, o grămadă de lume o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
goale. Putoarea le intră în haine și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scuture capul de parcă ar fi vrut să-l arunce în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]