281 matches
-
vi-l insuflați reciproc și care nu vă lăsase vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai zice că înadins o fac?... Le e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
banii ăia care i-a luat pe copil... Atâtea și atâtea nimicuri de senzație, șușotite cu mâna la gură și răzbătând prin pereți, se spărgeau în capul lui Rafael. Părerile și obiecțiile lui erau totodată întoarse pe dos, făcute ferfeniță, înadins parcă pentru a-l scoate din sărite. E lucru mare ce încerca el să le spună, cum că prietena aia a lor a fost încercată, așa cum toți suntem încercați și adesea cădem, și poate că ne vom ridica dacă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
44). Adevărurile ei simple se arată întro măsură ele însele, după cum se poate vedea în unele scrieri literare, în viziuni artistice și religioase. Se lasă resimțite simplu și în lumina lor proprie, cu acea transparență ce nu poate fi căutată înadins. Un lucru asemănător poți constata și cu privire la reflecția filozofică, mai ales în acele situații când nuși poate propune să descrie ceva în mod neutru. Deși discută despre lumea vieții, sens și limbaj, timp și moarte, filozoful nu oferă imagini ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
plin, aproape gras, ochii îndrăzneți, vocea sonoră, volubilă, cam vulgară, toate acestea îi plăcură. Ana nu se lăsă de loc intimidată și primi pe Stănică, după obiceiul ei de a se purta cu bărbații, cu o familiaritate zgomotoasă, indiscretă. Chemați înadins de Sohațchi, veniră, ca din întîmplare, și ceilalți doi frați. Toți afectară a înțelege vizita lui Stănică drept un început de apropiere între cele două familii și declarară că le-a părut rău că Titi nu și-a invitat părinții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când e omul cu entuziasm și cu experiență, așa ca mine, Toader. Stănică nu gândise nimic extraordinar spunând aceste vorbe, dar apoi fu străbătut de o idee insidioasă. "Ce mai nevastă, își zise, ar fi "o fată ca asta" (evită înadins, din scrupul, preciziunea), grecoaică de-a noastră, sănătoasă, fără maimuțăreli. Și ce mai avere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai făcut unchi?!" - Nici nu ne gândim, urmă Toader, numaidecât la un om cu avere. Îi dau zestre destulă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stăteau tocmai În Chorillos și părinții veneau să-i ia acasă foarte tîrziu, poate de aceea n-aveau timp să se spele sau să li se curețe uniformele. Aproape Întotdeauna rămînea pînă mai tîrziu și Martinto. Desigur că pierdea autobuzul Înadins ca să se poată duela mai departe cu sabia lui de lemn pînă nu mai rămînea nici un adversar. Julius trecea de multe ori pe lîngă el, dar grăsanul nici nu-l băga În seamă, probabil că schimbase nenumărați prieteni de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pahar de coca-cola și Juan Lucas Își aprinde o țigară de foi; Julius Începe să se intereseze mai mult de taurul negru și trist care abia a intrat În arenă decît de toreadori; milionara și fandosită Pepita Román ajunge Înadins tîrziu cu logodnicul ei, un sărăntoc de englez distins, ca s-o vadă toată lumea; mulți spectatori țipă la vînzătorii de răcoritoare să se dea la o parte, fiindcă nu văd din cauza lor; un fotograf de la o revistă ilustrată vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o, te rog! E primită cadou, mama o să-și piardă mințile și o să izbucnească în plâns de față cu toată lumea, atât de mult ține la ea. Fă un gest obișnuit de-al dumitale, lovește-o și sparge-o. Așază-te înadins cât mai aproape de ea. — Dimpotrivă, o să încerc să stau cât mai departe. Mulțumesc că m-ai prevenit. — Deci, îți e teamă dinainte că vei face gesturi largi. Pariez că o să aduci vorba despre vreo „temă“ serioasă, erudită, sublimă! Ce dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta este populat cu tot felul de coloane care se îndepărtează, prelungind prin aparențe înșelătoare încăperea într-o alta, magnifică, de cealaltă parte a zidului. O arhitectură ireală, își zice cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și simplu să copieze tablourile care se pun pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din dreptul ușii se mișcă. Răsuflă panicat. A venit momentul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
confiscată de fisc? Face o pauză ca să mărească efectul. — Mai bine chiar, am să i-o dau lui Scribonius Libo drept des păgubire! Fulcinius se prăbușește cu fața la pământ. Cu ultimele rămă șițe de rațiune, își zice că a fost atras înadins în această cursă. Probabil Libo a pus de mult ochii pe grădinile lui din Roma, pe vilele de la Alba și Tusculum... S-au înțeles între ei, iar el s a lăsat dus de nas. Și principele le face jocul. Poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și se lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă. E din ce în ce mai convins că va fi condamnat pentru defăimare. Flaccus va pretinde că a fost indus în eroare și, fiind un tip cu relații, o să scape cu siguranță basma curată. Așa că roata se va întoarce împotriva lui. El
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare la picioare. Interesant, reflectează. Parcă înadins sunt echipați incomplet, nici cu tot armamentul ofensiv, nici cu cel defensiv. Se strâmbă ușor. Ca la casa de nebuni. — ...nouă... ă... ăă... și... i... zece! termină Rufus un pic precipitat, pentru că toți sunt deja aranjați în formațiile bine stabilite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oamenii din popor. În calea ei se presară flori, iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de asemenea, când e prezentă - și parcă înadins vine întotdeauna după el cu copiii în mijlocul armatei - pretoriul se umple de mulțime și strigăte de slavă, încât uneori cete compacte de oșteni trebuie să-i risipească pe cei mai turbulenți cu lovituri de vergi și sulițe întinse. Este evident
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plus încă 70 de cohorte auxiliare și 14 unități de cavalerie. A trebuit să dizolve imediat această adunare gigantică și complet inutilă. Augustus, ca de obicei, nu l-a consultat. Cu prins de panică, l-a bănuit probabil că lungește înadins lucrurile pentru a deține mai mult timp în mâinile sale puterea armelor, sub pretextul războiului. — Mă mir că-ți mai aduci aminte de el! spune brusc Plautius Silvanus. — De ce? face uimit Tiberius. — Păi, a dispărut imediat. Nu țin minte să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amintiri. Nu-i imagine, dintre cele pe care le vedeți, care, combinată așa cum trebuie cu altele, să nu dea la iveală sau să nu rezume un mister al lumii. Observați procesiunea aceea de figuri pe care pictorul le-a vrut Înadins asemănătoare cu cele din palatul din Mantova: sunt cei treizeci și șase de decani, stăpânii cerului. Iar din capriciu și din fidelitate față de tradiție, de cum am găsit această splendidă reconstituire datorată cine știe cui, am vrut ca și piesele mici care corespund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă lase să-mi trăiesc viața În felul meu. Și așa a făcut Sophia, s-a apucat, zor-nevoie, să facă lumea. S-a izbit de materia primordială, care era scârboasă, cred că nu folosea deodorante, și n-a făcut-o Înadins, dar se pare că ea e cea care a avut rol de Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul ăsta l-a făcut Sophia sau era deja și ea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un tip. Se certară Încă vreo două minute pe chestia asta. Viv avea senzația c-o fac Înadins - că se dădeau mari Într-un mod straniu, pentru că era ea acolo. Numai dacă n-ar fi venit domnul Mundy! Nu-l lăsa pe Duncan o clipă În pace. Îi făcuse plăcere să stea pe treapta aia și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În direcția indicată, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dobrina, de la Podgoria de Sus începe să ți se desfășoare un peisaj de o rară frumusețe, mai ales toamna, care te obligă să-l admiri. Imaginile se învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de marginea satului. Sub spânzurătoare, caporalul aștepta smirna, cu ochii tulburați, în vreme ce plutonierul îi șoptea și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de viață... ― Lasă comentariile! se înfurie generalul. Rezultatul! ― Excelență, condamnatul a expirat, raportă doctorul salutând. ― Atunci? Ei? zise generalul nerăbdător, întorcîndu-se către pretorul buimăcit. ― Excelență, sentința s-a executat, rosti pretorul grăbit, bătîndu-și călcâiele ca un recrut silitor. Generalul venise înadins ca să țină o cuvântare asupra dezertării la inamic și mai ales asupra pedepselor ce vor lovi fără cruțare pe cei care s-ar abate de la datoriile ostășești. Dar acuma se simțea obosit și nu mai avea poftă de discursuri. ― Atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]