27,730 matches
-
caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât ninge prea târziu la Istanbul.
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi viața eu credeam în lumea în care m-am născut în lucrurile pe care le puteam vedea, atinge: rareori am pus întrebări cu glas tare și prea
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
Vasile Dan Ieri era luni, iar azi e sîmbăta omului liber. Azi e întoarcerea ceasului înapoi cu douăzeci și patru de ore, cu o săptămînă, cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de ceață prin care umbrele fug înapoi înainte de răsărit. Nu mă căuta
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
liber. Azi e întoarcerea ceasului înapoi cu douăzeci și patru de ore, cu o săptămînă, cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de ceață prin care umbrele fug înapoi înainte de răsărit. Nu mă căuta aici, nici acolo, nici dincolo în spate. Cerul e tare, pămîntul e moale, cartea are patru picioare ori aripi gata de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare literă, cartea e ușoară, în levitație
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
are sigiliul. sînt milioane de beculețe stinse în capul tău, pentru fiecare dorință aprinde cîte unul. chiar și așa viața abia mai pîlpîie. închis în sicriul cu mîner - valiza aia are șansa unui singur dumnezeu. dar nici nu se dă înapoi să privească prin orificiul făcut de-o molie scene din cina cea de taină cu vangelis pink floid palestrina simon garfunkel cat stevens rod stewart ș.a.
valiza by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4871_a_6196]
-
București și fereastra mea de la etajul patru pe Calea Victoriei. Adolescența - o făclie stinsă, Un muc de țigară aruncat Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia lor de carne Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el Milionul de lucruri care mi s-au întâmplat Precis în acest loc, Muc de țigară stins
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
așteaptă și îmi oprește căderea. 2. pe vârful degetelor respirația ta e un talisman deși părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
ta peste ocean sau singurătatea piramidelor în imensul deșert care ne desparte pe viață. Depărtarea e o ființă care locuiește în noi, se răsfață în visele și insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi. Este ziua în care privim înapoi. Deșertul care se gândește la ploi ori sărmanul răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi. Până la urmă, depărtarea, parfumul ei... suntem chiar noi. Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc. Poate că lemnelor le este mai
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
legături a fost absolut la fel, într-un neinspirat vers alb. Ele nu aveau cum să cunoască natura unicității lui selecte. Oricât s-ar fi străduit. Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi de rândunici o mișcare bruscă a cerului și a pământului și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut toți cei pe care îi întâlnisem - într-un fel sau altul - pe drum: omul cu contrabasul, omul cu vioara, frații ivănescu, celălalt vasiliu, venedikt erofeev
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
Constantin Abăluță Doamne, Țestoasă divină, iată că a venit timpul să-ți înapoiez literele pe care mi le-ai închiriat la preț de nimic: orele vieții mele. Îți dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
Nichita Danilov le charismatice ale trecătorilor (un’, doi trei ș.a.m.d.) urcate și coborîte unul cîte unul și apoi două cîte două și, în fine, toate laolaltă cu ajutorul unor scripeți pe terasa blocului și înapoi pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
Petru Cârdu L-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată huruie între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe Dealul Vârșețului cât timp serviciile secrete ale primăverii
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un mic vid muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce spre Grădina Publică. Pe șosea servitoarea l-a ajuns pe individul Marin, care văzându-se urmărit, a aruncat înapoi un pachet în care se găsea un jemper de culoare roșie cu alb, în valoare de 1200 lei. Servitoarea se ținea mereu de hoțul, care era îmbrăcat cu blana lui Picker. Hoțul nevoind să-i dea blana, servitoarea a chemat
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
de chibrituri Laptele dimineții scaldă picioarele tale rătăcești pe sticla orașului stăpîna zilelor te numești acolo în vis seara un oraș de chibrituri se aprinde sub pernă drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă să te întoarcă-napoi cîndva stelele aveau sexul complet al cerului foc ce arde fără odihnă degetele-ți sculptează tot ce-a visat fruntea am văzut o mare unde ochii tăi înotau trupul scufundat era un continent mic pe mal peștii aveau gânduri de
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
unele după altele-nchise, redeschise iar. Fără mine, ea n-are cum să fie, trăiește prin transparența mea. Iată sculptura ce mi-e mai dragă, una din cele cu banda lui Moebius. E ca și când aș porni-o-spre Militari și-aș ajunge-napoi în cartierul Fabric din Timișoara, la „Țiganiada" de sub pod, ori în miraculosul Josefin, la piața miriadelor de flori, apoi m-aș împiedica și aș cădea taman lângă noul sex-shop, încât mi-aș pierde buchetul proaspăt cumpărat. Și m-aș trezi
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]