183 matches
-
răspuns Faulques. — Zidul strica serios pensulele. Nailonul era mai rezistent și mai ieftin. Apoi a privit un moment figura, ochii pictați În urmă cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În cele din urmă a aplicat culoarea cărnii, galben de Neapole cu albastru, roșu și un fir de ocru, În tușe ferme și verticale În jurul gurii șterse a bărbatului mort cu aproape treizeci de ani În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
public, întrucât Nae Cațavencu, candidatul din opoziție, pare gata să publice o foarte revelatoare scrisoare de amor ieșită de sub pana lui Tipătescu și pierdută, impardonabil, de Zoe. În jurul acestei scrisori - pierdută și găsită de Cetățeanul turmentat, zăpăcit de toate aceste încâlceli - se înnoadă și se desfac ițele comediei. Cu tot zelul pe care Pristanda, polițaiul slugarnic și versatil, îl pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
următoarea categorie de soluții. 3. Categoria soluțiilor de natură politică Deja cu explicația lui Ripert am intrat în categoria soluțiilor de natură, mai degrabă, politică. De altfel, nu întotdeauna este posibil să delimitezi, fie chiar și din motive metodologice, din încâlceala de circumstanțe care constituie viața, diferitele aspecte: moral, religios, politic. Cum s-a văzut din cele expuse și cum rezultă chiar mai mult din viața propriu-zisă, de cele mai multe ori, aspectul moral sau religios se intersectează cu cel politic și viceversa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori de cîte ori scăpăra fulgerul, pentru a vedea ce pagube mai suferise încîlceala de parîme din greement; în vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în vreun loc izolat din arboradă, unde n-are pe ce să se sprijine, marinarul urcat acolo e ținut cu ajutorul unei parîme, al cărei capăt, legat pe punte, este întotdeauna încredințat unui om menit să-l supravegheze îndeaproape. Dată fiind încîlceala parîmelor mișcătoare, ale căror poziții și manevre nu pot fi totdeauna deslușite cu precizie de pe punte, unde capetele lor sînt aruncate mereu, matelotul cocoțat în arboradă ar putea lesne să se prăbușească de-acolo în mare, în urma neatenției echipajului, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și manipulările cele mai ambigue ale identităților naționale. Termenii de națiune în sensul de naționalitate de stat, de naționalități sau de popoare diferite incluse în acest stat se confundă între ei, într-un amestec ce seamănă mai curînd cu o încîlceală juridică decît cu un ordin normativ bine gîndit. Mai curînd pare a fi premeditat limbajul dublu, fiindcă un preambul constituțional stipulează că "națiunea spaniolă [...] își proclamă voința de a proteja pe toți spaniolii și popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reduce dramatic apetitul sexual și Ralph uită de Helen cu totul. Carrie uită și ea de aventura ei. În cele din urmă ajungem să ne întrebăm dacă eroii au memorie afectivă. Singurătatea lor e totală. Intriga acestui roman e o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon direct computerului (ori scrie) deci avem vocea, gândurile, jurnalul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Les Bonnes"): "Ceea ce mi s-a spus despre fastele japoneze, chinezești sau balineze și ideea magnifică poate care mă obsedează fac să-mi pară prea grosolană formula teatrului occidental. Nu poți decât visa la o artă care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]