421 matches
-
se aștearnă liniștea în perimetrul urmărit de el, după care, rulă atent pe iarbă, până în fața scărilor înalte. - Sunt mic-mic! Cum pot eu ajunge acolo-acolo? Pe când măsura distanța dintre trepte, foarte preocupat, o plasă deasă îl acoperi cu totul, încâlcindu-se în antenuța lui, iar o voce răcni în apropiere: - Am prins un fluture uriaș! Două perechi de ochi albaștri se apropiară de ochișorul lui, care se învârtea speriat. - Dar, ce e asta? Ce ai prins acolo? - Am crezut că
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de ei. Mărășteanu se resemnă. Fluieră a pagubă și trase o înjurătură: --Asta e! Mama ei de viață! De ce să fie simplă, când poate fi încâlcită cu atâtea probleme? Ca să am eu ce rezolva. Și continuă să bată țărușii de hotar până-n țarcul târlei, încorsetându-l cu țăruși de ambele părți. Apoi, uni toți țărușii cu trei fire de sârmă ghimpată. Hotarul ghimpat părea că încorsetează
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. Citește mai mult
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
semeni ... tu semeni iarbă și cuie cresc tălpile îmi sângeră, pielea unei propoziții se usucă pe băț umbra ei indică ora exactă aici în Dumnezeu stau ca o săgeată în arcul întins precum verbul într-o propoziție de adio guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
Te numești și... Buni-un, doi, trei Cum ai scris chiar tu-n “Tortul festiv”. De pe-ntâi pe trei e sărbătoare Că notaru-a fost cam cherchelit Da’ nu-i bai, deși... o întrebare Nu-mi dă pace “Nu-i prea încâlcit?” M-am gândit așa, ca să le legi Ani - o sută douăzeci și trei Să trăiești măcar, și să dezlegi Tainele ascunse în condei! Uite-așa, iubita noastră dragă Azi, când împlinești optzeci de ani Prietenii din lumea asta-ntreagă Îți
LA MULTI ANI DRAGA BUNI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348814_a_350143]
-
nimic, dar poate una din puștoaicele astea vine cu norocul după ea. Ne-am urcat toți în bărci și am pornit-o în larg. - Ține de ea și-i dai drumul încet în apă. Ai grijă să nu mi-o încâlcești, că nu știu ce-ți fac, zise nea Ion, întinzându-mi un capăt de plasă. După ce i-am dat drumul în apă, am așteptat cuminți, cu bărcile una lângă alta, în șir indian, pe mijlocul Dunării, într-o liniște deplină
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
schimbi ”macazul”, din prea multă încordare Sufletul nu este-o tablă de pe care poți să ștergi, Tot ce-ai scris trecând în grabă, ca apoi să poți să negi Alergi de mulți ani, de-o viață, pe cărări bătătorite, Mă-ncâlcesc în a ta ”ață”, în cuvintele ”zidite” Te-aș lăsa și n-am putere, te-aș lua și nu am cum, Când îmi pare totul miere, lași în urmă praf și scrum Când ai întâlnit femeia care-ți place-i
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
două.” Aseară când, în mare grabă Înfiorată ai plecat, Rămas-a-n pat, parfum de damă, Plătită vamă, la păcat. Și gândul tău pe perna moale Și frământatul așternut Și umbra trupurilor goale Înlănțuite-ntr-un sărut. De-acum cărarea încâlcită Pe unde pașii ți-au călcat, Așteaptă iar să vii grăbită Înveșmăntată-n preacurat. Eu știu că-n gânduri nerostite Cu ochii plânși și-nlăcrimați, Făcut-ai calde jurăminte Icoanei, ca să fim iertați. Iar la-nsfințitele altare Promis-ai tot ce nu
AMOR IMBIETOR de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372149_a_373478]
-
-i ține pe toți acolo! Puneți-vă voi în situația de a fi centurioni pentru cinci șase oameni... V-ar conveni asta? -Hm! Interesant, spuse Ponțiu Pilat. Deși drept să vă spun nu mi-a plăcut niciodată filozofia greacă, prea încâlcită pentru mine. Care este însă sfârșitul poveștii cu peștera, magistre? -Povestea se oprește aici, spuse Simbinacus. Un sfârșit probabil al poveștii ar putea fi acela al înlăturării, sau chiar uciderii aceluia care a vrut să scoată pe oameni la lumină
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei odihna sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape înghețate să strâng în brațe urșii grizzly vai de mâine începe cea mai lungă noapte polară... Referință Bibliografică: Apropierea iernii
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
saltă vioi``în jurul sufletelor înlănțuite de dor : (Încă o vară) . Cu multă artă, echilibrează compoziția : Toamna e repusă în drepturi printr-un decor adecvat cu melancolia care o cuprinde. Descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete turtite, frunze plânse, ``beteală încâlcită în palmele serii`` .( Sunete de toamnă). Spațiul posac o lasă într-o solitudine în care ``plânge întrebarea``. Ideea de spațiu este revelatoare, subliniază natura eternă în contrast cu efemeritatea omului. Actualizează tema trecerii ireversibile a timpului cu un vizibil regret: ``O, timpul
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și, iată, referirea ca atare la neschimbat-fermecătoarea Odette: "... un ultimatum adresat legilor cronologice, mai miraculos decît conservarea în ciuda legilor naturii". În sfîrșit, ca radicalul contrast să decidă: "... cocul încîlcit de păpușă mecanică enormă suprapus unei fețe mirate și inflexibile tot de păpușă" al aceleiași Odette, care, suprem, e comparată nici mai mult, nici mai puțin cu Expoziția universală din 1878... Ernst Jünger (1895-1998), care traversase deja secolul pe asprele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a teritoriilor occidentale ale Imperiului țarist (1939-1940) Trecerea la comunism, În mai puțin de zece ani (1939-1948), a unei aproape treimi din Europa ridic... și azi multe Întreb...ri. Într-adev...r, inițiatorii acestei acțiuni au procedat cu viclenie și au Încîlcit piștele, și-au disimulat intențiile reale și au deghizat faptele. Așa s-a Întîmplat cu fiecare din cele trei faze ale expansiunii comunismului În Europa, mai ales cu prima (1939-1940), care face obiectul capitolului de făt.... Pentru că sovieticii s... recunoasc
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
musculițele care-și căutau o moarte luminoasă sub abajur. Puțin câte puțin, ochii noștri au reînceput să vadă. Stelele și-au alcătuit din nou constelațiile. Calea Lactee s-a îmbibat cu fosfor. Iar dintr-un colț al balconului nostru, printre tulpinile încâlcite de măzăriche, bacanta detronată ne trimitea zâmbetul ei de piatră. Charlotte s-a oprit în prag și a suspinat ușor: - Știți, de fapt, La Marseillaise era un marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi opriseră... Linia fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Beria, de haremul lui de femei violate, omorâte. Acum, de violul franțuzoaicei aceleia în care nu voi putea, parcă, niciodată să o recunosc pe Charlotte. Erau prea multe deodată. Excesul acela mă năucea. Coincidența gratuită, de o evidență absurdă, îmi încâlcea gândurile. Îmi spuneam că, într-un roman, după povestea atroce a femeilor răpite în inima Moscovei, cititorul ar fi fost lăsat să-și revină de-a lungul mai multor pagini. Ar fi putut să se pregătească pentru apariția unui erou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent de rădăcinile încâlcite de pe pământ. Am alergat ca să-mi ajung din urmă colegii, care se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât se poate de repede despre partenera mea cu piept frumos, să le aud comentariile, să mă asurzesc cu vorbe. Eram grăbit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tip Frumoasa adormită), fie de o vegetație inutilizabilă, aflată într-un tărâm „unde om pământean nu este” (54, p. 126), un tărâm nesocializat și, ca atare, haotic, necosmizat : iarbă „necălcată” („Unde iarba crește,/ în patru se- mpletește/ Nime n-o-ncâlcește” - 55, p. 116) sau pădure „neumblată” („Unde om nu locuiește,/ Nici nu-i urmă de secure” - 56, p. 474). Dimpotrivă, somnul lui Dumnezeu, de exemplu, este invers proporțional cu creșterea vegetației utile : Că de când ai adormit, [...] D-atunci nu-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dreptate. A fost provocat să-i omoare, deși sunt convinsă că, dacă frații ar fi știut de ce e în stare, ar fi fugit mâncând pământul. S-a petrecut ceva magic. Abatele se așeză pe un scaun modest. Barba îi era încîlcită, iar ochii roșii și împăienjeniți de somn. Alcool? Neurostimulente? ― Rimio de Vassur, slujitor imperial! O să trec cu vedere acest nou incident violent în care ai fost implicat. De asemenea, mâine dimineață voi da ordine clare ca nimeni să nu te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu se bazează în nici un caz pe principiul vieții de dinaintea morții - cu dezlănțuiri de veselie, beatitudine și bucurii etc. Cum să placă așa ceva Vaticanului? Referitor la formă, nu-i place nici autorul lui Fedon: prea alambicat, neorientat direct spre fapte, încâlcit în logica dialogurilor sale, dens până la exces și în opinia sa, desfășurându-se într-un ritm mult prea lent. înlănțuirile dialectice, retorica amăgitoare, vorbăria inutilă, construcțiile îi displac și din cauza efectelor exercitate de-a lungul Istoriei. Montaigne distinge net filiația
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
New York, 1975: „O serie Întreagă de decizii juridice luate de-a lungul secolului al XVIII-lea indică faptul că avocații asimilaseră noțiunile legate de proprietatea funciară absolută și că (oricând apărea cea mai mică Îndoială) legea detesta situațiile complexe și Încâlcite În care dreptul de folosință aparținea mai multor persoane”, p. 241. Le code civil nu făcea explicit referire la agricultură, cu o singură excepție: preciza condițiile contractului de arendare (fermage), ca recunoaștere a marilor proprietari din bazinul parizian și din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]