344 matches
-
se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu era întotdeauna la curent cu viața muzicală și culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă, iar Traian devenise complet năuc, gata să se încaiere cu oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ger, și-mi atârnă, tare ca piatra, în brațe. Și io, cu pâinea-n brațe, într-un zor o duc pân acasă, că știu ce m-așteaptă acolo, că s a trezit toată liota de frați, și urlă, și se-ncaieră, și mă strigă, care de care, că nici nu mai nemeresc pe ce să pui mai întâi mâna. Spală-i, dă-le să crape la toți, p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Abia atunci Dogaru se hotărî să sară de pe pervaz. Cum te cheamă? Domnul Ionescu îl fixa cu privirea, așteptând. Dogaru se uita în pământ, cu pumnii strânși și coatele depărtate de trunchi, ca și cum ar fi fost gata oricând să se încaiere cu oricine. Nu-și recunoștea nicio vină! N-avea niciun regret! Puteai s-aștepți mult și bine un răspuns de la el. Mai mulți băieți îi spuseră numele, dar nimeni nu era prea convins că face bine ceea ce face și în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
moment dat, unul mai îndârjit decât toți ceilalți. Era contele Girard, stăpânitor al castelului Vienei și al pământurilor înconjurătoare. Cum, pe atunci, de la vorbă la faptă nu era nici măcar un pas, cei doi au ajuns în scurt timp să se încaiere. S-au luptat cele două armate cât s- au luptat, dar castelul tot nu a putut fi cucerit. în aceste condiții, supărătoare și pentru unii și pentru alții, gândul păcii a prins a se înfiripa. Numai că în calea lui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
acesta. Întoarceți-vă spre miază-noapte. 4. Dă următoarea poruncă poporului: Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. 5. Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau. 6. Să cumpărați de la ei cu preț de argint, hrana pe care o veți mînca, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Purtând această mască, am putut să stau de vorbă cu mine însumi fără să fiu deranjat, să-mi țin predici inflamante și să-mi dau răspunsuri nimicitoare. Mă ascundeam în tăcerea mea și-mi vedeam de treabă. Puteam să mă încaier cu mine, să mă cert, să mă apăr violent, ferit de ochi indiscreți, ceasuri și zile întregi, în vreme ce altul, văzîndu-mă, mă putea crede și mort deoarece nu făceam nici un gest, nici o mișcare și uneori închideam și ochii ca să mă aud
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a consorei sale mai vârstnice, La Duparc: nimeni n-a alergat după ele ca să-și tocească picioarele până la genunchi. Greșeala e a bărbaților care și le-au făcut soții, când de fapt ele erau flori prea parfumate ca să nu se încaiere fluturașii pentru polenul lor... ― Exact: soțul Iolandei, Manole n-a știut să se oprească la timp. A voit să sechestreze numai pentru sine grațiile acestei femei talentate. ― Ascultă, Mihaela, eu nu mă refer decât la necinstea actriței. În loc să mărturisească bărbatului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd grădina dintr-un capăt Într-altul, fără să verse nici un pahar, știind să se ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el să-i răspundă neapărat. Apoi Susan Își luă rămas-bun pe rînd de la toțî, cîte un sărut pentru fiecare, cu Vilma și Carlos dădu mîna și trebui să-l scoată pe Bobby din mîinile unui ștrengar cu care se Încăierase fiindcă se uitase la ei batjocoritor. În clipa aceea a fost mai bine că nu era acolo Santiaguito; apoi Îl văzură cu toții pe domnul acela care se numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe și spunîndu-i că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerut nimănui să-i dea creionul și a Început să se joace de-a hoții și vardiștii laolaltă cu ceilalți. Arzubiaga era cu totul altfel, niciodată nu bătea pe nimeni; ba o dată chiar i-a despărțit pe doi care se Încăieraseră. Toți strigau la el să nu-i despartă, că Încă nu se vedea venind nici o călugăriță, dar Arzubiaga i-a despărțit, luîndu-l pe unul dintre ei pe sus. Pe lîngă asta, cînd te duceai la el și-l rugai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîini și ținînd pumnii strînși, „o să vezi tu, Îți arăt eu ție!“, striga Întruna. Și așa a fost, fiindcă de Îndată ce a putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să facă publicul să rîdă. Și pe urmă s-au Încăierat sfîșiindu-și hainele și s-au Îmbătat În fața casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru ei, după ce vor mai trece două, trei veri, sau pentru un frate de unsprezece ani care se cufunda ca un prost, fugind de crocodil și pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din bazin, fiindcă probabil că el a furat bicicleta fratelui lui Pedro. Fumau calculînd totul băieții ăștia din cartierul Marconi și, Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse mîna În buzunarul În care ar fi trebuit să fie și fiindcă Manolo, convins că nu era cazul să se Încaiere cu nimeni și că puștiul era cu adevărat un puști și nu administratorul, se repezi la Cecilia ca s-o sărute din nou și să-i dovedească că lui nu-i fusese frică nici o clipă. Cecilia, luată prin surprindere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el nu voia s-o primească, dar fiul lui a stăruit atîta, că pînă la urmă n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ar fi putut să fie Într-a treia. Prin urmare, era și În același timp nu era printre cei mari... Cam aceleași gînduri trecuseră probabil și prin mintea celorlalți elevi dintr-a treia. Pe lîngă asta, Fernandito nu se Încăierase cu nimeni, nu fusese văzut În acțiune. Exista oare vreo metodă de a-l face praf fără a intra În acțiune? Aici era tot șpilul. Viața se complica Îngrozitor din cauza lui Fernandito, Înainte lucrurile erau mai simple: te-aștept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rînd, pentru că-l drăcuise pe profesorul de spaniolă; ba chiar l-au amenințat cu exmatricularea dacă se purta tot așa În continuare, dar el nu se cumințea de loc și Într-o zi l-a pus pe Julius să se Încaiere cu im elev mai mare și, cînd a văzut că Julius era mai tare, i-a dat brînci și l-a drăcuit. Totul Îi ieșea pe dos și Ma-ruja Îl respingea În fiecare seară. Singurul lucru bun era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am zis, încercând să-nghit mai departe puddingul inodor, incolor și insipid și având grijă să-l pronunț pe „fuck“ cum se scrie. Diminețile traduceam din greu, tot mai aiuristic, după-amie zele stăteam între cele două poete ca să nu se-ncaiere ca pisicile sălbatice (refuzau mai de parte cu îndărătnicie să-și vorbească, doar pufneau disprețuitoare, fiecare, când se recitau versurile ce leilalte și, din când în când, mă luau de-o parte ca să-mi dez văluie fiecare compromisurile politice și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din ce în ce mai înalte eu, cu zgâlțâieli tot mai rele, de timpan, ea. Firește că după o asemenea încăierare nu mai puteam colabora cu PAM, dar nici eu nu m-am purtat ca un bun reporter. Cine se încaieră arată că n-are sânge rece și cine n-are sânge rece, care să-l ferească de încăierări, nu e jurnalist. Ca să nu se vadă că, de ciudă, n-aveam somn după isprava asta, că nu-mi mai ardea să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Thaw intră ultimul. înfricoșat la culme, se duse spre Coulter și scoase limba la el, dîndu-i una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi fost încredințat tatălui. — Mă plictisesc cam de mult osanalele către această Dulcinee a baroului, care are tandrețe eventual cât o pușcă! Ați văzut-o vreodată zâmbind? Dacă Ghazal ar fi fost de față, ea și Sanaz s-ar fi încăierat. Leclerc se-ntristă de-a binelea, socotind că la fel s-ar putea vorbi la un moment dat despre tot ce făcea Ghazal în Organizație. Ebadi, cel puțin, nu mai putea fi atinsă de vorbe: era când în Canada, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]