1,203 matches
-
de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rucsacuri și îndesăm în el câteva bluze în caz să se face frig, câteva prosoape pe care să stăm și mă gândeam la cel puțin trei sticle de Amstel, așa c-o să trebuiască să cauți desfăcătorul. Ar trebui să ne încălțăm cu teniși ca să trecem peste stânci, iar eu o să port rochia albastră, de vară, fără chiloți pe dedesubt. Tu poți să te îmbraci cum vrei. Dacă o să ne mai trebuiască ceva, putem cumpăra de la magazinul de pe drum. Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cred că nu am uitat nimic. Ești pe aceeași undă cu mine, Sanderson? Am dat o dată din cap, cu gravitate. — Sunt pe aceeași undă cu tine, Aames. — Excelent, spuse ea. Ne-am așezat pe o stâncă uriașă, plată cu picioarele încălțate cu teniși atârnând peste margine, uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel că tivul rochiei albastre, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
matematică, iar Croh putea, subliniez, putea să-l ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii române o să-i fie recunoscătoare că l-a îmbrăcat pe Ion Barbu. De încălțat, l-a încălțat în Amintiri deghizate, se încruntă a rîs, în felul ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
putea, subliniez, putea să-l ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii române o să-i fie recunoscătoare că l-a îmbrăcat pe Ion Barbu. De încălțat, l-a încălțat în Amintiri deghizate, se încruntă a rîs, în felul ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu alunecă pe rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cea a Munților Stîncoși (600 de mile), cursa de 6 zile din Franța, campionatul Statelor Unite (100 de mile) etc. Cînd i-am spus că urăsc joggingul, și-a luat o mină de misionar și mi-a făcut o propunere absurdă: "Încalță-te cu pantofii de sport și hai să alergi cu mine. Mișcările tale sînt cele ale unui om care ar putea alerga cu mare ușurință". El mai era și inventatorul unei metode de alergare prin care acumulai energie și care
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea fiecare vale și fiecare delușor, se ferea de pietrele din drum și nu pentru că ar fi avut grijă să nu-i zdruncine pe prietenii ei, ci mai mult să-și menajeze copitele Încălțate cu potcoave și hacuri, lăsate preventiv de bunicu’ Ghiorghi: -Le-oi scoate mai Încolo, dacă e moale pe Jdogină și trebuie să aduc lemne pentru ars oale, ămâia măsii! De la calea ferată, Va a observat că zgomotul scos de roțile căruței
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
simple un V și un A zicând: Ăsta-i numele tău! Băiatul a tăcut, dar ceva frumos și o stare de bine i-a cuprins Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea În tindă cu mare zgomot și miorlăieli, timp În care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum scria În actul de naștere), Mălinița (așa cum o alinta Ochenoaia) sau Ița (așa cu o strigau fetele Ochenoaiei), fata Zâniței pe care Vasile (soțul ei) nu o accepta deocamdată. În loc de o lună de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe el. Raj se ridică din patul imens, încăpător pentru toată familia lui numeroasă, se scarpină fără să-l mănînce nimic, își freacă ochii, oftează și, în cele din urmă, coboară. Trebuia să-și îmbrace doar o geacă și să încalțe niște pantofi, deoarece dormea cu restul hainelor pe el. Pardailan, cumnat cu el, dormea într-o încăpere din grădină și n-a fost încîntat de misiune. Nu mă duc fără tine. Nu pot, mă doare vătămătura. Dar ce prind este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drum forestier și într-o cabană ardea un foc ca și desenat. Pe o masă erau trei farfurii înconjurate de pahare și tacîmuri. Mai vine cineva, șefu'? Surpriză. Într-adevăr, Dan Hurmuzache a avut o mare surpriză cînd o duduiță încălțată cu cizme lungi și genele îmbîrligate a intrat cu nonșalanță. Bună, iubi! L-a sărutat pe șef și apoi, în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră străină de un om străin, indiferența ar fi afânat zăpada până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este faptul că am prins oleacă de curaj! Mâine o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a parfumurilor". Dora se decide în fine să intre în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că și eu abia am aflat. — Îmi pare rău că vă despărțiți. Și mie, dar asta e! — Stai, dacă e așa, să-i lași cea mai frumoasă impresie, îi aranjă Elena părul, potrivindu-i bluzița, costumașul, obligând-o să-și încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum spre spital, Cecilia încerca trăiri diferite. Era bucuroasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poșeta de pe scaun și pleacă înfuriată pe ușă, alergând pe coridor. Matei după ea îi strigă: —Cecilia, stai nu pleca! Te rog, iartă-mă! Coborând repede scările, furioasă cum era, îi trage și Elenei o înjurătură că o determinase să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lungă ce era, o purta în jurul gâtului.. Pe cap purta un basc având calota croită din cânepă, fundul din in iar bentița era o lucrătură făcută de vreo mână fermecată din ațe de diverse culori. Picioarele subțiri și mici erau încălțate în opinci meșteșugite din piele de pisică sălbatică. Când vorbea, cânta iar când mergea, dansa. -Ehei! dacă ai oleacă de răbdare, vin amuș! zise craiul, în timp ce trăgea înspre el poarta. Dar... ce dor te-a trimis aici? Aracan-di-mini șî di
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-și scoată la înaintare mușchii și să demonstreze că poate să facă trei ture de platou cu nici mai mult, nici mai puțin de 24 de kilograme de fructe și legume în sacoșe, și asta în ciuda faptului că aceasta era încălțată cu pantofi cu toc de 15 centimetri. “Mi-am rupt mâinile, nu mai pot! Am obosit!”, a spus Andreea după doar o tură de platou. “Nu sunt obișnuită să car, de obicei nu sunt eu care face piața! Dar nu
Andreea Tonciu își scoate la înaintare mușchii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78795_a_80120]
-
ieșit din această sferă, Stephen va rămâne însă pentru totdeauna prizonierul ei. O replică a Annei, de fapt, un avertisment dat cu coazia uneia dintre primele lor întâlniri lămurește diferența, "Remember, damaged people are dangerous. They know they can survive." Încălțat în niște sandale, purtând niște pantaloni de trening și un sacou mototolit, cu părul crescut în exces, trăind într-o mizerie anahoretică - undeva se află un aragaz cu butelie, iar încăperea cu absidă are ceva de refectoriu -, Stephen are ceva
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
sârmă/ alături de haine pescărești/ agață bătrânele ceruri pe urmă/ mai ia o albitură, o prinde și pe ea în clești.// Două ciubote mici de blug, cu toc înalt/ erau pantofii mei de damă/ când celei ce mă-nvăța să mă încalț,/ fără să-mi spună înțelepții,/ am început să îi zic Ťmamă.ť// Apusul stă în clești pe sârmă,/ pantofii își au blugul rupt și tocul ros/ prin hainele pescărești întoarse pe dos/ o văd pe mama cu lut în mână
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]