1,625 matches
-
solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât demn. Trecu ceva timp până când am reușit să discern sunetele din spatele meu. La Început am văzut o mișcare repetată cu o anumită Încăpățânare, urmată de un sunet alunecos și umed, de obiect frecat, după care Dora, spre surprinderea mea, dar fără să mă deranjeze, Începu să scâncească: — Mișcă-te, Îmi șopti pe un ton Înfundat. Revenindu-mi din starea agitată, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul în timpul unei dispute. Îți dai seama ce impresie mi-a făcut chestia asta la vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă, într-o seară, m-a invitat la Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui. Urechile ei vor pierde sunetul vocii lui, care-i șoptește ce vor face Împreună În Constantinopol. N-o să fiu eu prima care uită, se gândi ea cu Încăpățânare, luptându-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un nou soț... spuse, și nici să-mi placă la nebunie că mi s-a Întâmplat asta. N-aș prea numi asta un eșec, am spus eu. Dar tot nu știu Încă să conectez instalația de sunet, insistă Lauren, cu Încăpățânare. Este foarte incomod. Lauren era complet, nebunește, total, profund, extraordinar, cum vreți voi să-i spuneți, de Îndrăgostită de soțul ei. Era un șoc. Nu aș fi crezut niciodată că o să spun asta, dar este adevărat: fetele divorțate din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a stat în putință." Rămîne un timp nemișcată, privind fix viscolul de afară. "De ce n-a vrut Theo niciodată să-și ceară scuze că a dat declarația aceea? L-am iubit mult... L-aș fi înțeles... Vremurile... Totuși, atîta încăpățînare... Dacă n-ar fi obsesia că el, ca bărbat, știind că Doina nu-i a lui..., nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Preferase podeaua bucătăriei în locul patului. Stătuse ea deasupra. Bull se trezise că se uită la un strat gros de grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea unui mason aspirant. Figura lipsită de bărbie se aplecase asupra lui Bull, atât de aproape că-l luase amețeala. — Alo? — Juniper, sunt John. — John? — John Bull. — John Bull? Ce glumă mai e și asta? Bull se enervase. — Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clar, cu vocea acestui monstru pe nume Dinică, în stare, la șaizeci și câți de ani are, să-și opereze toate manierismele, toate ticurile de mare actor, și să se înfățișeze spectatorilor ca un nou-născut prin cezariană. Aș proiecta cu încăpățânare acest film nu numai în Mall, ci și în discoteci, pe stadioane, pe plaja de la Costinești... Chiar dacă, sau tocmai pentru că, în sala de la Mall mai erau, în afară de mine, doar câțiva puști nedumeriți. Omul care estetc "Omul care este" Până ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor. Refuzând categoric să ridice steagul alb, tata-mare cred că a suferit ca un câine. Iar încăpățânarea lui era nemăsurată. Eu am încercat să o măsor într-o vară, la primul lui drum pe aleea Băiuț, dar n-am izbutit. Mă ținea de mână (așa cum îl ținuse probabil și pe băiețelul cu care se alesese la divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
impresia că sînteți cam indiscret. — O, sînt niște persoane foarte drăguțe. Aș vrea să le cunoști, domnule... — Nu cred că-i normal, la o tombolă, să Împiedicați oamenii să-și ia premiile pe care le-au cîștigat, replică Rowe cu Încăpățînare. — Bine, dar oamenii nu vin În asemenea locuri ca să se-mbogățească! Cum nu ți-ai fi Închipuit la prima vedere, domnul Sinclair ascundea nebănuite doze de grosolănie. — Nu sînt ahtiat după cîștig. Ca dovadă, poftim o liră. Dar țin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să lămurești lucrurile. De aceea te-au convins să te ascunzi, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, nu era totuși de ajuns. Voiau, firește, să te facă să dispari fără urmă, dar cînd au constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptau: cum să-l găsească pe clientul domnului Cost? I-ar fi trebuit un al șaselea simț! Formă un nou număr și auzi o voce tremurătoare, de bătrîn: — Alo? — Cine-i acolo, vă rog? — Cine sînteți dumneavoastră? Îi Întoarse cu Încăpățînare Întrebarea vocea - o voce atît de bătrînească, Încît nu puteai ști dacă era a unui bărbat, sau a unei femei. — Aici e Bursa, răspunse prompt Rowe, oprindu-se la prima soluție care-i veni În minte. Verificăm lista tuturor clienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pereții de oglindă, Vaughan nu mi se păruse niciodată mai distrus și mai nesigur. Fața mușcată de vărsat și pasul vlăguit printre pasagerii care așteptau să fie chemați la bord îi confereau aspectul unui fanatic falit, care se agață cu încăpățânare de obsesiile sale zadarnice. Când m-am ridicat să-l salut, rămase în picioare lângă mine la bar aproape fără a se sinchisi să mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor. Mâinile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei s-au dovedit vulnerabili și la capitolul sprijinului politic: prea mulți dintre vajnicii țărăniști erau simple marionete ale vechii securități.” Despre fostul președinte, același autor mărturisea cu amar: „În clipa de față, d-l Constantinescu a pierdut totul, iar încăpățânarea de a juca scena ceaușeștiană a balconului îl va acoperi de un ridicol și mai mare. Am fi curioși să aflăm dacă și ce înțelegeri a avut cu Virgil Măgureanu, dacă și în ce măsură apropiați ai săi sunt implicați în marile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alte defecte capitale (invidia, răutatea ș.a.). Prin actul de cultură ajungem la adevăr. Ajungem la principiul unic și suprem care este Dumnezeu. Deșertăciunea culturii apare atunci când refuzăm existența divinității la nesfârșit deși am avut unele intuiții și dovezi grăitoare. Numai încăpățânarea omului e de vină, când nu căutăm și mai ales ignorăm ceea ce este esențial. Criza culturii o remarcăm și când vedem atâția oameni care s-au dezinteresat de credință și cultură, uitând de nevoile lor spirituale și dezinteresându-se complet
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-au pus amprenta asupra modului nostru de a trăi și a gândi. Mentalitățile se schimbă greu în acest caz, când oamenilor li s-au repetat unele lucruri. Analistul politic Silviu Brucan afirma în acest sens: „m-am ținut cu încăpățânare de cei douăzeci de ani de învățare a democrației pe care trebuie să-i parcurgă românii [...] instalarea economiei de piață ar putea să dureze mai puțin de douăzeci de ani.” În cazul tinerilor, cred că gândirea lor mai flexibilă și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acesta și a consecințelor derivate de acest sistem. În numele comunismului, care presupune „egalitatea” fiecărui individ cu ceilalți s-au săvârșit crime și atrocități fără seamăn, mai ales în rândul opozanților și intelectualilor. Unii români, îndeosebi pensionari se agață încă cu încăpățânare și disperare uneori de aceste mentalități și de amintirile trecutului. Aceasta nu dovedește decât neînțelegerea direcției în care mergem. De altfel, comunismul a fost condamnat de istorie; mulți analiști apreciind că procesul căderii sale este ireversibil. S-ar putea însă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
flori cărnoase de nufăr, din cele ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita ei expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă făcea să bănuiesc că în lunga istorie a proastelor relații cu soțul ei, despre care se șopteau atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între detașarea înghețată a domnului Okeda și hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-și dorise decît lucruri legate de aviație. Întîi, să creeze o flotă de hidroavioane pentru că, spunea el, "pămîntul este acoperit de ape într-o proporție covîrșitoare, iar Italia trebuie să se afle peste tot, deci și deasupra apelor". Cu încăpățînare, cu bani, cu crize de personalitate, cu escrocherii, cu fapte văzute și nevăzute, cu jertfe cei mai mulți dintre morții aerului după încheierea războiului erau italieni -, cu improvizație și cu muncă reușise. Prima flotă aeriană de hidroavioane a lumii era aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate că locuitorii unor insule îndepărtate o să le recunoască. Știu că merită moartea mai mult ca oricine, adaugă. Dar ar fi o moarte pe care nu ne-o putem permite. —Eu refuz să lansez vasul fără un sacrificiu, afirmă cu încăpățânare Tevé Salmón. Dacă aș accepta, sunt sigur că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vor intra cu ea pe poartă, mama o va plimba prin curte ținând "bijuteria" de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi mângâie părul și zâmbi: Tu, plăpândă... Doamne, în viața mea n-am văzut atâta energie, încăpățânare și forță. Ai puterea unei tornade, Luana, și inima unui leu. Când vei fi mai mare vom mai vorbi despre asta. Acum nu înțelegi mare lucru. Ba înțeleg, bunico. Pricep tot ce se întâmplă în jurul meu dar nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot strigau " Hai, tovarășă, mai repede!", "profesoara" nu se pierdu. Calculă cu grijă și răbdare din urma lui, apoi spuse mulțumită: Bravo, elev, ai nota 10. Bica urmărea jocul copiilor în timp ce-și îngrijea grădina și se amuza văzând încăpățânarea zgâtiei de a fi în frunte, în ciuda faptului că era depășită de situație. Luana își făcuse un catalog cu zece copii. Rolul primilor cinci îl juca Ema, al celorlalți, Dan. Îl chemă la tablă pe Ionescu. Ema sări de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]