20,977 matches
-
un întreg: "Case de chirpici, piatră seacă, ferestre și uși/ umplute cu mortar,/ bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcați cu lemne, cîte-o femeie cu stea în frunte. Limbi hibride, hagialîcuri." (Drumuri imperiale, răsăritene). S-a vorbit de "narațiunea" poeziilor din volumele mai tîrzii ale lui Ioan Flora. Exisă și aici narațiune, deghizată abil în spatele imaginilor care se succed în
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
lui Dimitrie Bolintineanu: O bufniță tînără pe patul morții. Volumul acesta marchează, dacă nu o schimbare de substanță în poezia lui Ioan Flora, cel puțin o schimbare de ton. Poezia alunecă mai evident spre "idee", fără a părăsi detaliul concret, încărcat de data aceasta de o semnificație secundă: "Tu-mi oferi, după atîtea secole, mălai și măcriș./ Tu nici nu bănuiești că în cîmpie-i ceață, că se înalță/ poduri de metal, de sticlă, de cranii,/ că frigul de-afară-i de-a dreptul
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
și tehnici decît acelea consacrate ale picturii, cum ar fi tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau mai curînd la reacțiile la acestă lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și de tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiIle destructive. De multe ori artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
realizate împreună sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui Țuculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
oferă sunt de o tehnicitate excluzând înțelegerea pasagerului de troleibuz " dar suma e formidabilă, aventura uluitoare, omul măreț " siguranța că nici aici politica nu și-a băgat coada și în nici vreun fel factorii Puterii, este deplină și perenă. Te încarcă de seninătate. Altcum, bănuiam mai de mult, la curent eram, dar mai așteptam probe, că adevărații vinovați de corupție pe scară mare au, totuși, o coloratură politică și anume, aparținând Opoziției, actanții acesteia fiind la toată ziua chemați pe la tribunale
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
regizorul preferă cadrele exterioare scenelor de interior, iar în primele alege de cele mai multe ori perspectivele largi în detrimentul prim-planurilor, pentru a pune în evidență limbajul trupurilor și a sugera participarea naturii la acțiune. În schimb, povestea este (prea) schematică și încărcată cu simboluri nepuse în valoare. Mai mult, apar și detalii inutile, precum gesturile de afecțiune dintre Ron și Hermione, care par să sugereze o relație mai mult decât amicală, dar care rămân neconcretizate, anticipând o posibilă continuare într-un viitor
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
revoltei cu sau fără ștaif. Găsim în acest român toată recuzita livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem cam care ar fi indeciziile autorului și impreciziile prefeței: 1. Tocmai pentru că Șchiop, naratorul-personaj, deși își afirmă identitatea sexuală, nu-și povestește/problematizează homosexualitatea. Ce alt
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
fiul meu a fost elev în clasele mici. Mi-am așezat masa de lucru cu fața către fereastră și văd, fără să mă ridic de pe scaun, acoperișul de tablă galvanizată al clădirii înghițită, în rest, de un brâu de brazi încărcați cu conuri în legănare și de rețelele de copaci cu picioarele-n ieburi și tufe nuanțând împreună și rulând, în funcție de anotimp, toate posibilitățile cromatice ale unui spațiu verde bine îngrijit. în spate e curtea de recreație și, cu siguranță, un
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
niciodată să-și afirme prezența în sufletul și cugetul meu. Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deține acest adevăr, altcum decât ca o afișare simbolică a propriei subiectivități, încărcate de iubire. îmi îngădui să subliniez că nu îl idealizez câtuși de puțin pe eroul aprecierilor mele. îl consider însă prin prisma neîncetatei lupte cu sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună parte conștient. Această luptă
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
luat hotărârea să mă transfere în chiar primul trimestru al anului școlar 1933-34, când mă aflam în clasa a treia gimnazială a Liceului "Mircea cel Bătrân", la Liceul "Mihai Viteazul" din Bucure;ti, ca elev intern. Impresia cea mai covârșitoare, încărcată de o subtilă bucurie intelectuală, greu definibilă, pe care am trăit-o în contact cu acest prestigios liceu este legată de persoana criticului. În chiar holul mare de la intrare, iar după aceea pe coridoare, de-a stânga și de-a dreapta
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
o mare deosebire între a citi astăzi, după șase decenii și mai bine, despre ceea ce am simțit eu atunci, și a fi trăit cu adevărat în casa lui Lovinescu acele clipe tămăduitoare, restitutoare a respectului pentru om. E o senzație încărcată de recunoștință, însoțită de o exaltare care nu se poate descrie în toată intensitatea ei benefică, stare sustrasă contextului istoric care o genera. Nu poți trăi în planul unei relatări literare, oricât de izbutită, ceea ce viața îți conferă nemijlocit, brutal
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
parte dezmățul, depravarea și deprinderile frizînd încălcarea ordinii publice, prevalente în prima parte a cărții, nu numai în rîndurile unor maturi dar și ale unor bande de adolescenți perverși, precum Miki, Li sau Sanda, și, pe de altă parte, paginile încărcate de emoție, gingășie și frumusețe dedicate Dorinei, și celor care o înconjoară cu grija, atenția și iubirea lor. Pășim deodată în cu totul altă lume, un microcosm de o puritate aproape imaterială în centrul căruia se afla preocuparea constantă și
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
mai mult cu cît eu cred că și acesta este semnul unei prietenii durabile, nu doar conjuncturale, și respectul față de teatru, de mine, de profesiunea mea. De jurămîntul de la începutul drumului. PROLOG Mergeam pe Valea Oltului spre Sibiu și mă încărcam de energie, de emoție. Mi se derulau, deopotrivă, amintiri și momente de furie cumplită, de durere cînd lucrurile s-au îndepărtat de o calitate artistică ridicată. Îmi treceau prin față bîlbîielile, inocența începutului. Candoarea lui. Cei cîțiva care încercam, în
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
peste mine./ Ploaia de primăvară./ Visul care nu m-a visat niciodată./ Dar mă caută insistent zmeura de an vară/ Un loc din brădet de unde se vedea sus pe cer/ Insula: desenată ca să dispară!" (Insula copilăriei). După cum imaginea viitorului se încarcă de același expansionism al eului nesătul (lumea sensibilă, înghițită cu lăcomie, e digerată fără-ncetare, asimilată în chip de metafore): "Nu știu dacă și-l va ține sau nu. Un inel de cuvinte./ Melancolia respiră suavă prin el. O garoafă
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
unei chilii din biserica San Marco. Aceeași profundă umanitate, explozivă și caldă, într-un spațiu al rugăciunii. Undeva, Nicu Steinhardt ținea o fotografie de la înmormîntarea lui Noica. M-am apropiat ușor, i-am recunoscut pe Liiceanu, pe Pleșu... m-am încărcat magic de puterea lui de a crede. Atît de încercat, închis între 1959 și 1964, Nicu Steinhardt trăia plenar în lumea culturii, era interesat și obsedat de tot ce se întîmpla. Revista Nord Literar nr.4 din aprilie, apărută la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
aflase în reuniunea cu frizerii. "Docherii nu vor voi să vă vadă, doamnă - îi spuseseră - Ei sînt cei care abuzează cel mai mult de săraci." Docherii aveau un permis care le dădea doar lor dreptul să muncească în calele vapoarelor, încărcînd sau descărcînd marfa, și să ajute la transportul bagajelor pasagerilor. Mulți preferau să-și subînchirieze permisul genovezilor, turcilor sau grecilor îngrămădiți în fața debarcaderului, care strigau și făceau semne implorînd să fie chemați să muncească. Docherii primeau pentru descărcare un salariu
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
-mi să scriu doar despre el, DVD-ul meritând o întâmpinare cu surle și trâmbițe. E imposibil să vizionezi lungmetrajul Who's That Knocking at My Door? (DVD-ul păstrează titlul original fără a oferi o variantă românească) neavând conștiința încărcată de alte filme ale lui Scorsese pe care le-ai mai văzut. În ceea ce mă privește, doar astfel îi pot atașa filmului o etichetă: "Portret al mafiotului în tinerețe". Altfel, aș putea spune doar că e un lungmetraj de atmosferă
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
dea procedeului o tușă mult mai dramatic-climactică: el sfârșește secvența epifaniei lui J.R. suprapunând peste imaginea cu figura lui Isus crucificat țipătul fetei din timpul violului. Mai mult, și Truffaut, și Resnais, și Scorsese folosesc flashul foarte scurt: o imagine încărcată cu semnificații care-ți trece foarte repede prin fața ochilor. Dar în filmul lui Resnais scopul e digresiv, de a distrage atenția spectatorului de la acțiunea principală, pe când la Scorsese, efectul e de a implica spectatorul și mai mult, sângele de pe buzele
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
de rafalele de întrebări la care ar fi reușit să răspundă coerent cam în două-trei zile... O, dar ce clipe de desfătare intelectual-electorală ai pierdut neauzindu-i tirada social-filozofică, politico-administrativă și electoral-fotbalistică a domnului Gigi Becali! Apoi, vocea trandafiriu-emoțională, dar încărcată de promisiuni, a domnului Adrian Năstase repetând a multa oară povestea indexării medicamentelor cu 90%, fiindcă pensionarii pricep greu... Nu-ți mai spun de domnul Traian Băsescu, cât de hotărât-marinărește a tratat problemele, inclusiv cea referitoare la înfierea copiilor de către
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici seriozitatea actorilor, dorința de a-și arăta personalitățile și spiritul unei trupe. Eu numesc asta o revenire la performanță, iar montarea
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
De ce, în situația aceasta, să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al acestuia? Dl Lefter declară totuși: "Mă număr printre cei cărora definirea repetată a criticii noastre
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
publicat Ab urbe condita, în 1985, o culegere de eseuri, și Între două oceane, în 1986, un memorial de călătorie americană, cu un orizont cultural impresionant. Radu Enescu nu a fost un autor prolific și nu a ținut să-și încarce formal și înșelător fișa bibliografică. Ar fi putut-o face, valorificându-și publicistica de la "Tribuna" și din "Familia", compunând cel puțin două volume de critică literară. Deși a scris destul de multă critică de întâmpinare, nu și-a asumat un asemenea
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
m-am prefăcut a căuta semnătura. Mi-am plimbat ochii și pe restul tablourilor atârnate pe pereți, și m-am arătat srurprins de a nu găsi nici unul iscălit. Țuculescu mi-a explicat că nu percepe rostul semnăturii și că ar încărca imaginea cu un element inutil. "Vede oricine că sunt pictate de mine, nimeni nu mai pictează așa! Se recunosc de la o poștă...Dacă le-aș semna, aș altera compoziția, i-aș afecta echilibrul, fiecare tușă avându-și un rost bine
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Tighina) a fost geolog prospector la o întreprindere din București. Debutează editorial cu proză în 1970. Autor a cinci romane apărute între 1971 și 2000, dar și poet, Ion Lazu iese recent la rampă cu narațiunea Ruptura, o confesiune autobiografică încărcată de sentiment, varii inhibiții și acte ratate, psihanalitic vorbind. Prima senzație pe care o dă nivelul stilistic e cea de frazare tautologică, prețiozitate stufoasă, excesiv analitică. Dincolo de simularea unor profunzimi răscolitoare, slavă domnului, există și un teren epic care atestă
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
a câtorva poeme, de lipsa totală a jovialității și ludicului pe care, sub diverse aspecte și în concentrații variate, poeta nu și le reprima. Discursul liric actual al Anei Blandiana este de la un capăt la altul serios și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac în tropi, deși obișnuința vechilor metafore se simte peste tot. Însă acel declaratism ingenuu, frenetic, entuziasmul verbalizării purității, "retorica afectării", cum o numise Nicolae Manolescu, exuberanța imaginilor și seninătatea afirmației, nimic nu a
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]