272 matches
-
lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani aveai părul negru. Și pe mâna stângă nu era cicatricea asta. Și poate că zâmbeai mai mult... Eu așa te țin minte... râzând, cu tatăl meu, și aruncându-mă În aer ca să mă prinzi aproape de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Conferințele lui ținute la căminul cultural sau la școala din Priponești, despre eclipsa de soare, de exemplu, cu material didactic ajutător, pregătit de el, pentru a fi cât mai deplin înțeles, erau o vrăjitorie intelectuală asupra celor care de mult încărunțiseră, dar și pentru noi tinerii, aflați în vacanțele școlare, veniți de la liceele din Bârlad, Tecuci, Iași ori mai de departe. „La terminarea studiilor - spune Alexandru Mânăstireanu - aveam vârsta dublă a unui student la zi. Apoi, trebuia să mă grăbesc pentru că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-l prezint la prima manifestare culturală. Tata îmi spunea că pentru el, conferințele ținute la Căminul cultural ori la Școală despre o eclipsă de soare spre exemplu, cu material didactic, erau o vrăjitorie intelectuală asupra celor care de mult încărunțiseră, dar și pentru noi, tinerii, aflați în vacanțele școlare, veniți de la liceele din Bârlad, Tecuci, Iași, ori mai de departe... Încerc o anumită mândrie să fiu lângă dvs., despre care i-am povestit prietenului meu prof. V. Fetescu, care vă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
i se dăruia necondiționat în întunericul din ea. Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai pierde, părul îi încărunțise și în jurul ochilor erau săpate adânc urmele deznădejdii unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe mine în sperieți. N-am idee cum faci, dar cu tine e blând ca un mielușel. Poate din pricina părului tău cărunt.” Domnul Sanowsky n-avea de unde să știe că tata dormea prost și transpira în somn. Iar faptul că încărunțise la treizeci de ani venea de la sărăcie și de la atât de multe probleme, spunea tata. Problemele sunt de culoare albă, pentru că ele albesc părul oamenilor, în caz că-l mai au. Tatei îi stătea bine cu părul cărunt. La tâmple îl lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de la absolut orice fereastră a celor trei clădiri ale căminului. De steag răspundea șeful clădirii de est (cea în care mă aflam și eu). Era un bărbat înalt, cu privirile dure, în jurul vârstei de șaizeci de ani. Părul aspru îi încărunțise pe alocuri, iar pe gâtul ars de soare avea o cicatrice lungă. Se zvonea că absolvise școala militară din Nakano, dar nimeni nu știa cu siguranță ce hram purta pe-acolo. Lângă el stătea un student care îndeplinea rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am luat calea României, repatriindu-mă cu durere în suflet că las în urma mea, în morminte, trupurile celor dragi mie. Am ajuns în satul natal, cu o mașină închiriată, după 30 de ani. În cei trei ani trecuți de la tragedie încărunțisem. Părul meu negru ca pana corbului îl am, după cum vedeți, de culoarea cenușii. Am ajuns la casa părintească și în curte m-a întâmpinat o femeie cu trei copii mici în jurul ei. M-a întrebat cine sunt și i-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în timpul mersului, tivul fustei se ridica sau cobora, pantofii aveau când tocuri subțiri, când butucănoase. De pe la jumătatea spațiului al treilea, pe deget începu să-i lucească o verighetă groasă de aur și, depășind a patra linie, părul începu să-i încărunțească. Era mai mult lată decât înaltă. Făcuse gușă triplă și sânii îi ajunseseră până aproape de buric. Mergeam alături de ea, pe marginea aleii, dar ea privea țintă înainte, cu o expresie absentă, îi crescuseră mustăți rare și fire groase înfipte în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se putea găsi un argument mai convingător în afară de un accident mortal sau de o sinucidere, a fost ales acesta: un proces de senescență galopantă." N-a îndrăznit totuși să-i spună decât în dimineața când i-a arătat părul: încărunțise peste noapte. Plângea, rezemată de perete, cu fața ascunsă în palme. A îngenuncheat lângă ea. - Veronica, a început, eu sunt de vină. Ascultă-mă, și nu mă întrerupe. Dacă voi mai rămâne alături de tine până la toamnă ai să te stingi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de iarnă. De fiecare dată îi vedeam pe bieții doctori militari luptându-se fără odihnă să salveze viețile atâtor oameni! De aici am învățat că a veni în ajutorul unui bolnav este un lucru fără seamăn! Și apoi, tată, ai încărunțit de-a binelea. La fel și mama. Cine îi mai nimerit să vă aline suferințele bătrâneții? Un doctor străin sau unul de-ai tăi? Dacă așa spui tu, Gruia, de ce m-aș împotrivi eu, care nu am prea multă școală
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lung și negru nu inspira respectul sau mila pe care le trezește părul alb și cu toate că era bătrînă și simțea permanent o durere surdă În partea stîngă a pieptului foarte rar se ridica cineva În picioare cedîndu-i locul, fiindcă nu Încărunțise. Astăzi mai avea grijă și de poșetă, În ea ducea pachețelul pe care-l cumpărase ieri pentru domnișorul Julius: cumătra Guadalupe crede pesemne că am uitat să duc cămășile ieri, s-a uitat lung la mine cînd m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe lume și nicăieri nu era nici o bancă, ce prost merg și autobuzele de pe linia Descalzos, uneori vin două unul după altul, primul e plin și nici nu oprește, iar al doilea e gol. Arminda văzu un cap pe jumătate Încărunțit cu părul creț, de zamba și alături de ea un loc liber, se trînti pe scaun Închizînd ochii pînă o trece acest moment În care tensiunea Îi coborîse probabil la zero. CÎnd deschise ochii, Încasatorul era lîngă ea cu biletul pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De unde-a apărut totul? Spre deosebire de mine, care n-aveam nici măcar o urmă de răspuns, bărbatul de pe capră își găsea el singur răspuns la toate întrebările, știa tot. Om masiv, cu mustăți lungi care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând încet. — Cât e ceasul? Iată-mi și vocea, pentru prima dată. Răgușită la cât și înfundată la ceasul. De un’ să știu? E devreme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci pe babă de mijloc și-o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întîlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. "E adevărat că ești cam bolnav?" m-a întrebat. M-am mirat. "Dar de unde? Mă simt excelent". 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asasinat pentru colaborare: nu exista nici o mențiune despre o posibilă implicare a Israelului. Dar reportajul era însoțit de o imagine a palestinianului ucis, care părea a fi o poză luată dintr-un album de familie. Arheologul, cu mustața lui deasă, încărunțită zâmbea la cameră ținând un pahar ridicat. Pe umărul lui se odihnea un braț al cărui posesor nu se vedea, ca și cum acesta ar fi pozat împreună cu un prieten nevăzut. Maggie se ridică și dădu să-l urmeze pe Davis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bine. De ce? — Eram curios, spuse Josh, pe un ton cât mai indiferent. Se chinuia să nu se holbeze la fratele lui. De fapt, aspectul lui Adam se schimbase radical. De unde înainte avea doar câteva fire cenușii la tâmple, acum îi încărunțise tot părul. Linia părului se retrăsese. Pielea din jurul ochilor și buzelor era ridată. Fruntea i se încrețise adânc. Arăta mult mai în vârstă. Adam avea treizeci și doi de ani. Iisuse. — Nici un fel de ... ăă ... droguri? întrebă Josh. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-am mirat. „Dar de unde? Mă simt excelent”. 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surpriză! Fran simți afecțiunea de pe chipul lui încălzind-o, asemenea soarelui într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și sandale și să plece într-una din marile aventuri ale vieții. Tăcut din fire, dar hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care mă îndrumase duhovnicul meu, chiar dacă nedumerit, cu mari îndoieli și rămânând arian. Așa cum am spus, fiul meu a venit după mine la mănăstire. M-a privit uimit, și, când l-am întrebat de ce, mi-a spus: - Tată, ai încărunțit și mi se pare că ai slăbit. De ce ești îmbrăcat în haine de călugăr? De luni bune, ca să nu-i deranjez pe tovarășii mei de viață, începusem să mă-mbrac asemenea lor. Am cerut o oglindă, obiect interzis la Bobbio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a contactat o hepatită Îngrozitoare, Încă nu și-a revenit. — Eu nu Înțeleg de ce trebuie să mergi În vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii fardați cu verde. Avea părul Încărunțit pe la tâmple - poate că era o bunică. Sau poate că nu, poate era o femeie cinică și răutăcioasă care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea viață s-a sfârșit. Adâncul privirii lui își apasă tâmpla Încărunțită înainte de timp. Interferențe O ploaie de vară Ce-mi arde sufletul Se resimte puternic în mine. Privesc în gol zarea. Apuc târziu un strop licărind În inima mea. E intolerabil! Dar sufletul meu va rezista... Și totul îmi pare a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privire limpede a ochilor adînciți În orbite, același mod de a se mișca, un rîs identic, iuți la mînie amîndoi. Singura deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]