301 matches
-
iubirii, se revarsă ca o apă atinsă de aripile blânde ale zefirului: "Mai scrie-mi / la ora când orice clipă / devine un semn de întrebare..." (Mai scrie-mi...). Sau: ” salvează-mă, iubite,/ c-o singură îmbrățișare; / salvează-mă / de nebunia încătușată / în culoare.” ( Ce toamnă e-n lume, iubite). Balansând între cele două caracteristici, autoarea, ca o nouă Ariadnă, traversează coridoarele întortocheate ale labirintului vieții, deșirând firul: "dragostea ne cheamă: (...) de mâine, veți fi doar umili / cerșetori, / într-o armură de
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
se aruncă asupra tuturor formelor naturii și spiritului și include în sine atît cea mai primitivă senzualitate, cît și prefigurarea gîndirii celei mai adînci; realitatea devine astfel o sclavie a maximei înstrăinări. Acestei vieți de vis orgiac, în realitate strîns încătușată, i se opune o altă viață de vis, naivă, [...] mai primitivă și încă neevoluată pînă la amintita diferențiere a modalităților de viață, iar care tocmai de aceea nu a căzut pradă sclaviei cauzate de ele; ea se manifetă mai liber
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
locuri sînt mari diferențe, în număr de 27-36. În India este semnificativ faptul că individul aparține în mod esențial, prin naștere, unei stări sociale și că el rămîne "legat" de ea. Aceasta încetează o dată cu moartea; viața pe cale să izbucnească e încătușată; aparența realizării libertății prin aceste diferențieri este astfel cu desăvîrșire nimicită [46 td]. Este valabil principul conform căruia "ceea ce nașterea a despărțit, bunul plac nu trebuie să împreune din nou". Arrian enumera încă pe timpul său șapte caste, iar în timpurile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a memoriei care ne ajută să ne identificăm și să ne modelăm sinele nostru. Opera lui Demetrio Marin, distinsă prin gînd înalt și rigoare profesională, este un simbol al rezistenței prin cultură, fortificator și optimist, depășind condiția tragică a omului încătușat de doctrine politice totalitare. Pentru cunoașterea operei lui Demetrio Marin, atașăm, la această scurtă postfață, Lista de lucrări întocmită de prof. univ. dr. Domenico Lassandro și tipărită în volumul omagial Pertransierunt benefaciendo, publicat în colecția "Quaderni di Invigilata Lucernis", nr.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sau în realitate, erau în declin, pe cale de destrămare, constituind, prin urmare, o adevărată materie à conquête”; în sud-estul Europei se aflau coreligionari; „era suficient ca Rusia să-și proclame misiunea de apărător al bisericii greco-ortodoxe oprimate și al slavilor încătușați, pentru ca - sub masca eliberării - terenul pentru cucerire să fie gata pregătit”; cu privire la Polonia „încă Petru cel Mare o minase în mod sistematic, așa încât urmașii lui trebuiau numai să întindă mâna după pradă”; rodul alianței de la Tilsit (1807) a fost cucerirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
el devine opusul: ură, mînie, a cărei energie va fi încorporată prin Orc. Căderea lui Luvah în Destin, deci în Ulro, este urmată de ridicarea, ieșirea lui în lumea fizică, ieșire care, totuși, nu se face total, căci Orc este încătușat. În Orc există focul mîniei, el este o energie la rădăcina manifestării care face posibilă manifestarea. Orc, care este furios din cauza, cum spune Böhme, focului aprins al mîniei, seamănă cu Șarpele Kundalini furios, adică trezit doar parțial din somn, atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Tharmas, Dumnezeul sau, si rostind 205 Vagi cuvinte, hulitoare și pizmuitoare, cu îndîrjire hotărît De partea urii-n Veci să fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu nemăsurat, și îl lasă Pe al Luminii rece Prinț în lanțuri ale intelectului încătușat printre cuptoare; Însă cuptoarele se-opriră toate și foalele-ncetară să mai sufle. El tremurînd statu și Enitharmon îi îmbrățișa genunchii, Simțurile lor, ce nu intră-n expansiune, rămîn într-o alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cine jelui-va taină ce niciodată Prizonierii nu și i-a slobozit? 670 Lăsați pe sclavul care la moară macină să fugă-n cîmp afară, Lăsați-l să se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet, închis în beznă și-n suspin, A cărui față nicicînd văzut-a zîmbet de treizeci de ani grei, Să se înalte și să se uite-afară: e slobozit de lanțuri, ușile temniței sale sînt deschise; 675 Și îi lăsați pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dialecticii forțelor elementare discutate de Empedocle, si anume ură (neikos) (în special față de îngrădirea libertății) și iubirea (philia) (pentru libertate și ființă liberă). Cele două corespund atît vectorilor fizici fundamentali repulsie-atracție, cît și dialecticii revoluție-pace, violență-blîndețe, haos-ordine. 221 (VII, 481) încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n șolzi de-aramă și de fier: Cele două metale indică cei doi Zoa asociați, Los (fier) și Tharmas (arama). 222 (VII, 493) THIRIEL: Este cel mai în vîrstă dintre cei patru Fii ai lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le verbe du reste de la phrase instaure un moment de suspense, afin de suggérer l'aspect duratif du verbe, aspect qui peut contribuer à accroître l'ineffable poétique. Épithète Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temnița încătușat. (Vreau să joc !) (Blaga, 2010 : 21) Pour que Die ne se sente plus en moi une esclave dans une prison enchaîné. (Je veux danser !) (Miclău, 1978 : 131) L'épithète de Blaga est, pour la plupart des fois, une " épithète révélatrice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
danser comme jamais n'ai dansé !/Que Dieu ne soit point/en moi/comme esclave en prison enchaîné. " (Texte source : " O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat !/ Să nu se simtă Dumnezeu/în mine/un rob în temnița încătușat. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 21). 768 Basil Munteano, " La poésie de Lucian Blaga... ", op. cît., p. 181. C'est nous qui soulignons. Le problème de l'identité est à identifier, selon Basil Munteano, dans des poèmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Îl face pe poet să treacă din lumea lui pământească Înspre o altă lume, a celor mai Înalte valori spirituale: „O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu În mine un rob În temniță - Încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, să nu mai văd În preajmă decât cer, deasupra, cer, și cer sub mine - și-aprins În valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Album, București, 1960, Plici și plum, București, 1971; Racine, Britannicus, București, 1960; Thomas Mann, Nuvele, București, 1960 (în colaborare cu Alice Voinescu și Al. A. Philippide), Moartea la Veneția, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide); Franz Storch, Umbre încătușate, București, 1961; Johannes Becher, Poezii, București, 1962; Alfred Margul-Sperber, Poezii, București, 1962; Bertolt Brecht, Versuri, București, 1964 (în colaborare cu Demostene Botez); Oscar Walter Cisek, Pârjolul, București, 1964; Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
mi s-a poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea s-a așezat modest Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare decență. Oamenii se uitau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este atât de mic în raport cu numărul condamnaților, încât aceștia dorm câte doi sau trei într-un pat. Personalități publice și „vedete” de toate tipurile pretind respectarea dreptului la propria imagine; setea de senzațional este din plin satisfăcută de imaginile indivizilor încătușați (prezumția de nevinovăție rămâne doar un simplu mit) sau ale camerelor de detenție supraaglomerate. Sunt aproape singurele momente în care societatea își amintește de existența unei lumi aparte, creată prin mecanismele care-i reflectă principiile fundamentale. Dimensiunea esențială a acestei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe polițiști, pentru că pe ei trebuie să-i servească gratis. Dar ceva e altfel În seara asta, ceva se Întâmplă... fetele nu dispar, cum fac de obicei când apar polițiștii. Stau și se uită cum clienții barului sunt scoși afară Încătușați și câteva fete chiar Încep să se văicărească... și acum se deschid alte uși și se opresc mașini și dintr-o dată toată lumea e pe stradă... oamenii năvălesc din alte baruri clandestine și din case și de pe la colțuri și se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
parcare avea el o metodă secretă de a-i contacta. Nici eu nu mi-am luat cine știe ce măsuri de prevedere. Nu urmăream decît să mai aflu cîte ceva despre EL de la vreo figură mai familiară, dar Își țineau toți gurile Încătușate și nu aveam de gînd să forțez pe nimeni să vorbească. E adevărat că nu aveam slujbă, dar nici prin cap nu-mi trecea să scot bani din divulgarea operațiunii ilegale. Privirile mi-au fost din nou atrase de afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
al marii burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea. Dar nu sunt decât un biet om care nemaiavând ce face își caută trecutul, târâș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult... Dacă aș fi scriitor aș fi un om liber în mijlocul societăților încătușate - toate societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se lăsă pe perne, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l prind pe asasinul lui Augie, iar instinctul îmi spune că omorul are legătură cu cazul Sleepy Lagoon. Poți vorbi cu mine acum sau te arestez pentru că ai atacat un polițist în exercițiul funcțiunii. Tu decizi. Duarte își scutură mâna încătușată. Danny îi zise: — Iei de la doi la cinci ani. Minimum. Și zău că mă doare-n cur de AUFT. Oamenii începuseră să se strângă pe alee. Danny le făcu semn să plece și ei se retraseră, aruncându-i priviri piezișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de acum, mai totul despre el, n-am picat în cursa lui. Aveam de mult experiența cunoașterii lingăului, a lacheului. Eu îi spuneam problemele reale ale școlii de care răspundeam și-l forțam să se pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a reclamat peste tot, dar cu demnitate mi-am demonstrat mereu nevinovăția, netemeinicia reclamațiilor - sau mai bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]