549 matches
-
corpus velut ad patriam revertuntur, quae vero corporum illecebris ut suis sedibus inhaerent, quanto ab illis violentius separantur, tanto ad supera serius reverentur)55; sufletele nepurificate sunt supuse unei serii de încercări care să le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
simplu așa și mai înțelept. Nu, pe toți dracii, nu exista nici o forță pe lumea asta care să-mi poată pretinde să mai suport încă o dată întîlnirea cu mine însumi, fiorul ei de moarte, sau încă o transfigurare, încă o încarnare [...]. Mi-ajunge, să terminăm odată cu toate astea!505. Romanul Castelul al lui Kafka cuprinde multe pasaje în stil indirect liber, în concordanță cu situația narativă personală, predominantă în acest roman. Prin intermediul unei comparații cu pasajele corespunzătoare din versiunea-manuscris a primelor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
El a rupt structura circulară a vechilor religii și a vorbit despre un „sfârșit”, nu despre o „întoarcere”. Dar, repet, timp de două milenii, lumea țărănească a continuat să-l asimileze pe Hristos modelelor sale mitice: a făcut din el încarnarea unui principiu axiologic, prin care să dea sens ciclului culturilor. Predica lui Hristos nu a avut prea mare greutate. Numai elitele cu adevărat religioase ale clasei dominante au înțeles timp de secole de-a rândul adevăratul sens al lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de prizonieri, scene din căsnicia devenită mai infernală decât acel lagăr ori situații din zilele când, în drum spre Paris, ca membru al guvernului, pentru negocierea unui împrumut de stat, a cunoscut într-o gară din Iugoslavia o mirabilă rusoaică, încarnare, în mintea lui, a idealului de feminitate, în fine - o aventură bucureșteană cu o celebră actriță franceză venită în turneu. Având, după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
de argumentare are în vedere faptul că, în doctrina lockeeană, suveranul are o serie de obligații care rezultă din contract, obligații care sunt definite în raport cu legea naturală. Mai precis, se consideră că monarhia absolută (care reprezintă, în vremea lui Locke, încarnarea tiraniei) este o încălcare a drepturilor naturale ale cetățenilor, iar aceștia se pot considera liberi de obligațiile pe care și le-au asumat, deoarece suveranul nu și-a respectat partea sa de obligații. S-ar putea crede că modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pe efectul antinomiilor, fapt ce pe mine nu mă convinge întotdeauna. Chiar și numele filmului este sugestiv. "Avatar" este un termen ce provine din filosofia și religia orientală. În hinduism, de exemplu, Krisna este avatarul zeului Vișnu. Avatarul este o încarnare (umană sau animală) a unei entități spirituale ce trăiește într-un plan superior al existenței. Drama sugerată de film este aceea că ne mai putem întoarce la acele fascinante avataruri, la condiția perfectă a începuturilor, doar renunțând la trupurile noastre
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
gât adversarii. Profesorul Raoul Labry, fost director al Institului Francez de la Petrograd are o opinie contrarie: „Bolșevismul, spun adversarii săi, n-ar avea nimic comun cu socialismul* [...] El ar însemna întoarcerea la tirania lui Gingis Han, iar Lenin ar fi încarnarea unui nou Timur Lenk [...] Atât ca sistem politic, cât și ca sistem economic, bolșevismul este un socialism pur. El este sinonim cu aplicarea la nivelul unui popor imens de suferinzi a consecințelor extreme ale marxismului. El constituie un produs de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ideologia rece, 1967). Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la enciclica Divini Redemptoris din 19 martie 1937 în care papa Pius al XI-lea propune o condamnare argumentată a comunismului. Unul din fondatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diacon influent pe lângă papa Celestin I (422-432) și, considerând că e necesar ca și Sfântul Scaun din Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
distincție dintre semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sunt puține: ele se referă mai ales la problema încarnării sau combat în mod generic ereziile. În unele este explicat simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
știe când a fost scrisă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor. Apoi, Despre încarnarea Fiului lui Dumnezeu și despre Creatorul animalelor fără însemnătate, lui Scarila, într-o carte (De incarnatione Filii Dei et vilium animalium auctore ad Scarilam liber unus): numai Fiul, nu și alte Persoane ale Trinității, a căpătat natură umană; Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan care s-au pierdut, a compus apoi un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Cristi Iesu beneficiis), în care preamărește încarnarea, minunile și opera de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
final oasele albe ieșind pe ici pe colo din cenușa groasă, lacrămile alinătoare, mărturisesc o aceeași filiație. Nu mai are rost acum să mărturisim că nu susținem ipoteza unui personaj simbol. Bătrâna e un om în carne și oase, nu încarnarea unei idei (" Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei"100). Îi recunoaștem o mulțime de atribute, ca și defecte omenești (scena cu străina din capitolul VIII). Asemenea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neșansa, cu eșecul atroce al omenescului. Personajele-victimă, patologicul senzualității, violența abrutizantă, obsesiile care copleșesc caracterele sunt câteva dintre elementele definitorii care așază orice text în perimetrul naturalismului. Cine e sămădăul?" se întreba în eseul din 1977, Magdalena Popescu. ,,El reprezintă încarnarea unui principiu, singura personalizare directă și expresă din literatura lui Slavici a voinței de putere. Autorul are însă tactul de a nu lucra cu o schemă simplificată și demonstrativă. Întâmplare sub care se manifestă necesitatea răului, sămădăul nu e instrumentul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
reprezentări religioase - ar fi supus omul unui irepresibil regim de forță. Ontologia ierarhică specifică universului religios ar falsifica esența omului, care este aceea de ființă liberă, înzestrată, spre deosebire de alte animale, cu puterea de autodeterminare 1. Prin repulsia sa manifestă față de încarnările istorice ale Evangheliei creștine, Nietzsche a cochetat la început cu pozitivismul științific. El căuta astfel să-și întemeieze obiectiv genealogiile culturale. În mod paradoxal, tocmai aceste genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la interpretări 2. Nietzsche „a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în practici diabolice, atmosfera de halucinație. De aceea, Ruben se inițiază într-o practică magică, dar este tentat de ispita luciferică să nesocotească orice cuvânt. Personajul are libertatea să modifice dimensiunile timpului și spațiului cu ajutorul semnului arab, iar Dionis reprezintă încarnarea fizică trecătoare, în timp ce Zoroastru este prototipul său metafizic, nemuritor. Obligat să trăiască sub specia relativității și vremelniciei, Dionis rătăcește între vis și trezire. După ce revine la condiția inițială, Dionis își amintește ca prin vis că a fost călugar pe vremea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-n granit, Pe muntele care încet l-am zidit. Cu tîlcul desprins Din multe istorii Purtăm înainte Șiraguri de glorii Cînd lespedea aspră înscrie o faptă Piciorul vînjos Mai urcă o treaptă Ideile-s aripi Spre larguri deschise Iar noi încarnarea Străbunelor vise. Dar n-am început ȘI NU VOM SFÎRȘI Căci flmura vieții De-a pururi va fi O sete ce arde Un foc revărsat Un cîntec fantastic Mereu avîntat. C.B. (1969) Așezări din Moldova, de la Paleolitic pînă în sec
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
aceste momente fantomale, așa cum apar în comentariile lui Corrain și Beyaert, adaugă spectrului lui Greimas o dimensiune suplimentară, adaugă o acumulare de straturi fantomatice: „nu prin revenirea la corpul viu din care au fost smulse ideile și gândurile, ci prin încarnarea acestora din urmă într-un alt corp artefactual, un corp proteic, o fantomă de spirit...o fantomă de fantomă...corpul oferit...împrumutat, încarnarea secundă oferită unei idealizări inițiale, încorporarea într-un corp care nu este, desigur, nici perceptibil, nici invizibil
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
fantomatice: „nu prin revenirea la corpul viu din care au fost smulse ideile și gândurile, ci prin încarnarea acestora din urmă într-un alt corp artefactual, un corp proteic, o fantomă de spirit...o fantomă de fantomă...corpul oferit...împrumutat, încarnarea secundă oferită unei idealizări inițiale, încorporarea într-un corp care nu este, desigur, nici perceptibil, nici invizibil...fără natură...a fizic...corp tehnic sau instituțional” În felul acesta,Algirdas Julien Greimas locuiește și în Réalisme ou artifice,și în Profondeur
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ca aspirație spre un nou model, visul unei culturi ce-și află, În secolul XX, rațiunea ei intimă, implică reprezentarea unui pas Înainte, tendința spre un nou chip al acestei culturi, spre o nouă imagine a viitorului său. Această imagine, Încarnarea idealului, ca o formă superioară realității prezente, devine ea Însăși expresia unui ideal ca model și scop al acțiunii, În condiții istorice ce-o favorizează. Idealul, prin definiție explicabil ca proiect urmărit a se realiza, ca o idee (având un
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
își împart teritoriul Sfîntului Imperiu. Autoritatea supremă în lumea creștină este transmisă regelui, care de acum înainte, după expresia juriștilor francezi din secolul al XIII-lea, este "împărat în regatul său". Această revenire la dreptul roman face din suveran însăși încarnarea Statului și a afacerilor publice. Dar această concepție nouă, care stă la baza puterii regale pînă în secolul al XIX-lea, se impune cu greu în fața concepțiilor medievale. Acestea din urmă, încă persistente, nu văd în Coroană decît o proprietate
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fel, l-a făcut copărtaș la creație.Cum el este cel care le scoate din anonimat pe animale, acordându-le identitate onomastică, acest gest capătă greutate: "Impunerea numelor echivalează cu botezul Creației și dacă natura este o carte, atunci animalele, încarnare literală a primelor cuvinte emise de Adam, sunt cuvintele acesteia", comentează Marianne Besseyre 35, care nu uită să atragă atenția asupra faptului că trebuie făcută permanent o distincție între animalul real și animalul-semn, între sensul propriu și cel figurat: primul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din logica strâmtă și sterilă a manifestărilor lor reale și amplasate într-un rol cu potențial simbolic, alegorizant. În această nouă realitate, care o sufocă pe cealaltă, animalele devin simptome ale planului divin; ele transmit mesaje, trasează direcții; reprezintă materializări, încarnări ale unor valori spirituale de care creștinul are nevoie stringentă pentru a avea permanent sub ochi direcția către mântuire. Atât "naturile" bune ale fiarelor, cât și cele rele sunt tot rezultatul planului divin. Câtă vreme se mișcă în acest desen
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]