199 matches
-
cu meșteri italieni. Castelul din Deleni are două etaje, cu corpul central decroșat având fațada principală cu pilaștrii adosați cu capiteluri ionice. În timpul celui de-al doilea război mondial, timp de doi ani (1944-1946), în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. Soldații sovietici au devastat clădire, punând pe foc ușile, ferestrele și mobilierul vechi și distrugând obiecte valoroase. Clădirea a găzduit un timp Căminul cultural din Deleni (din 1949), devenind apoi sediu al unui Preventoriu TBC, destinație pe care
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
scoțienii sperau să-i poată hărțui. Flota de aprovizionare a lui Edward a întârziat din cauza vremii, după care, când a ajuns în centrul Scoției, armata sa era obosită și înfometată. În mod deosebit, pedestrașii galezi erau demoralizați. Când armata era încartiruită la Temple Liston, lângă Edinburgh, aceștia au declanșat la beție o revoltă înăbușită de cavaleria engleză, care a ucis 80 de galezi. Edward avea în față perspectiva unei retrageri nedemne, din acelea din care fiul său avea să își facă
Bătălia de la Falkirk () [Corola-website/Science/323037_a_324366]
-
răscrucea Manassas pentru a se retrage pe un nou aliniament pe râul Rappahannock, următoarea linie apărabilă din Virginia, ceea ce ar fi înlăturat parțial presiunea asupra capitalei SUA. Armata Confederată a Potomacului (cu efective de 21.883) condusă de Beauregard era încartiruită lângă răscrucea Manassas, la circa 40 km de capitala Statelor Unite. McDowell plănuia să atace această armată inamică inferioară numeric. Gen.-mr. Robert Patterson împreună cu armata sa unionistă de 18.000 de oameni au atacat forța lui Johnston (Armata Shenandoah de
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
pentru a începe atacul, în timp ce Corwin și Dara își dau seama că, deși au fost niște pioni meniți să îi dea naștere lui Merlin, se plac unul pe celălalt. Gérard rămâne de pază în Amber, în timp ce Julian și Random sunt încartiruiți în Arden. Oberon îi cere lui Corwin o picătură de sânge, asupra căreia suflă, dând naștere unui corb. Acest corb urmează să îi aducă lui Corwin Giuvaierul după repararea Modelului. Oberon îi ordonă lui Corwin să lanseze un atac violent
Curțile Haosului () [Corola-website/Science/324245_a_325574]
-
Pacea de la Karlowitz (1699) a stabilit frontiera dintre imperiile austriac și otoman, pe Mureș, iar Aradul a devenit centru zonal de pază a frontierei. Prin urmare, în august 1699, primele trupe de grăniceri, recrutați mai ales dintre sârbi, au fost încartiruite în oraș. În 1702 Aradul a fost ridicat la rangul de oraș cameral, statut care i-a dat facilități economice. Răscoala curuților (rebeli anti-habsburgi) din vara lui 1707 a lăsat urme adânci în viața orașului, multe clădiri fiind distruse. După
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
începutul lui noiembrie 1944, aviația germană "Luftwaffe" a bombardat gara făcând mari distrugeri. După înfrângerea Germaniei hitleriste, Divizia I de cavalerie a revenit la bază în Arad fiind primită triumfal de populație la 13 iulie 1945. În cetate au fost încartiruite și trupe rusești. După cel de al Doilea Război Mondial, Aradul se dezvoltă ca un centru industrial. Se conturează marile platforme industriale și iau ființă întreprinderile republicane, cu mii de locuri de muncă, fapt care a determinat atragerea populației din
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost înăbușit cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca armata să fie încartiruită pentru iarnă. În vestul Poloniei rămăseseră 8.000 de dragoni în frunte cu generalul von Krassow. Armata suedeză, care suferise de pe urma diferitelor boli epidemice în timpul iernii, a plecat la începutul lui iunie 1708 și s-a îndreptat spre Smolensk. Primăvara
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
cu meșteri italieni. Castelul din Deleni are două etaje, cu corpul central decroșat având fațada principală cu pilaștrii adosați cu capiteluri ionice. În timpul celui de-al doilea război mondial, timp de doi ani (1944-1946), în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. Soldații sovietici au devastat clădire, punând pe foc ușile, ferestrele și mobilierul vechi și distrugând obiecte valoroase. Clădirea a găzduit un timp Căminul cultural din Deleni (din 1949), devenind apoi sediu al unui Preventoriu TBC, destinație pe care
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
se răzvrătise la Rucșin (sud-vest față de Hotin). Dintr-o prudență exagerată și dând prea multă crezare zvonurilor fără să le verifice, a hotărât să părăsească Hotinul fără luptă, retrăgându-se la 2 km înafara acestuia, unde a așteptat sosirea batalionului încartiruit într-un sat din nordul orașului Hotin - comandat de maiorul Popescu, a companiei de la Caplevca - comandată de sublocotenentul Ardeleanu și a Bateriei 3 de Artilerie călăreață - comandată de sublocotenentul Dumitrescu. Un raport ulterior, a relevat că În dimineața zilei de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în cinematografie și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai mult sau mai puțin muzicală. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile unor grenadieri napoleonieni încartiruiți în coasta unui sat italienesc plin de fete istețe. Dintre ele, Carlotta («ștrengărița Tolo!») e gata-gata să le vină de hac la patru-cinci, mă rog, câți «băieți» i se împleticesc în fuste, iar când aceștia aleargă după ea s-o
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
casele lor. Hmelnițki a răspuns că așa ceva urma să se întâmple dacă Potocki și restul magnaților polonezi părăseau Ucraina. După un asemenea răspuns, Potocki a plecat în grabă cu armata sa spre sud. Principala forță a lui Mikołaj Potocki era încartiruită în Cerkasî, în vreme ce regimentul lui Kalinowski era staționat în Korsun. Alte trupe erau încartiruite pe proprietatea stegarului Coroanei Aleksander Koniecpolski din Kaniv. Armata Coroanei destinată înăbușirii revoltei avea aproximativ 15.000 de sodați. Mai înainte părăsirea Siciului, Hmelnițki l-a
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
restul magnaților polonezi părăseau Ucraina. După un asemenea răspuns, Potocki a plecat în grabă cu armata sa spre sud. Principala forță a lui Mikołaj Potocki era încartiruită în Cerkasî, în vreme ce regimentul lui Kalinowski era staționat în Korsun. Alte trupe erau încartiruite pe proprietatea stegarului Coroanei Aleksander Koniecpolski din Kaniv. Armata Coroanei destinată înăbușirii revoltei avea aproximativ 15.000 de sodați. Mai înainte părăsirea Siciului, Hmelnițki l-a trimis pe Tugay-Bey cu aproximativ 500 de calăreți în misiune de patrulare, pentru asigurarea
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
a fost evacuat în perioada 15-25 iunie prin mai multe porturi franceze în cadrul Operațiunii Ariel. Pe 14 iunie, trupele germane au ocupat Parisul, pentru ca, opt zile mai târziu, Franța să capituleze. Peste 100.000 de soldați francezi evacuați au fost încartiruiți în tabere din sud-vestul Angliei, unde au fost găzduiți temporar mai înainte de a fi repatraiți. Navele britanice au transportat militarii francezi la Brest, Cherbourg și alte porturi din Normandia și Bretania, dar doar aproximativ o jumătate din cei repatriați au
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Daugavpils, de unde dorea să își aducă familia la Brest. El nu a reușit să facă această călătorie datorită aglomerației din stația de cale ferată și a lipsei biletelor și a fost nevoit să se reîntoarcă în apartamentul în care era încartiruit în Fortăreața Brest. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, Germania Nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa. Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel cu privire la atacul forțel Axei împotriva URSS și Brestul a devenit locul în care s-a
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
care, spre norocul lui Švejk, curge o apă gălbuie. "Batalionsgeschichtsschreiber" (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la un preț exagerat. Švejk și Vaněk sunt trimiși înainte, la Felštyn, să asigure încartiruirea și hrana. Švejk dă peste un prizonier rus care se scălda. La vederea lui Švejk, prizonierul fuge, abandonându
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
favorabilă concentrării și organizării soldaților români transilvăneni, în toamna anului 1918 s-au aflat "Regimentul 2 Brașov" (încărtiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a "Regimentului 51 Cluj" (cu o componentă românească mai mare de 50 % ) și "Regimentul 37 Oradea" (încartiruit în cazarma „Albrechts”). Pe data de 28 octombrie 1918 Consiliul Național Cehoslovac a proclamat independența cehilor, act asociat cu ocuparea principalelor instituții administrative și manifestații cu caracter național. În aceeași zi trupele românești concentrate în Praga au refuzat să tragă
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
periferie. Prin grija membrilor Gărzii au fost primiți și încartiruiți delegații, fiecare familie primind în găzduire câte trei-șase persoane, alți o sută de inși fiind primiți în cele două hoteluri. După ce locuințele pregătite în oraș s-au umplut, Garda a încartiruit lumea în satele învecinate. A fost reactivată popota ofițerilor, care a asigurat masa pentru aproximativ 200 de persoane. A fost desemnat un detașament pentru menținerea ordinei în stradă și altul cu același scop, la intrarea în sala mare a cazinoului
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din aproximativ 500 de artileriști fiecare. Pe timp de pace, fiecare dintre aceste două grupuri erau de serviciu în fort pe rând, câte o săptămână fiecare. Grupul care nu era de serviciu era încartiruit în satul Wonck, la 5 km depărtare de fort. Cu excepți a câtorva ofițeri și a comandanților, cea mai mare parte a oamenilor era formată din rezerviști. Cei mai mulți dintre ei fuseseră chemați sub arme în 1939, după invazia germană a
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii au fost luați prin surprindere de atacul aeropurtat german. Dacă fortul trebuia să fie ocupat de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
informațiilor din Uniunea Sovietică. De asemenea, era și ajutor al rezidentului SSI din Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
o femeie. Cel puțin 10 voluntari din Statele Unite au luptat alături de YPG. Unul din ei, Jordan Matson, a fost infanterist în Armata SUA, în timp ce Jeremy Woodard a servit în Irak și Afganistan. Brian Wilson, alt veteran al Armatei Statelor Unite, este încartiruit la Ras al-Aïn. Un italian, un cetățean grec și zeci de turci (din Turcia sau diaspora turcă) sunt printre cei care s-au alăturat YPG. În mai 2015, la Ras al-Aïn, un batalion, botezat „al-Shahid Sarkan” („martirul Sarkan”), a fost
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
ancorate în port. Aceste companii și vasele aferente folosite pentru patrularea pe râu erau sub comanda comandantului de corvetă Kellerman. Divizia de infanterie a 333-a era responsabilă de apărarea litoralului dintre St Nazaire și Lorient. Divizia nu avea trupe încartiruite în oraș, ci în satele din apropiere, de unde puteau fi deplasate rapid pentru ca să respingă orice atac asupra portului. "Kriegsmarine" dispunea de obicei de trei vase de suprafață în estuarul Loarei - un distrugător, un trauler înarmat și un dragor de mine
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
fixă de traversare a Meusei, astfel că și traficul internațional care traversa centrul Rotterdamului utilizând podul a sporit în mod semnificativ. Podul Willemsbrug a jucat un rol important în mai 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Infanteriștii marini încartiruiți în cazarma din "Oostplein" au oprit invazia germană pe 10 mai 1940, apărând Podul Willem, podul feroviar adiacent și debarcaderul "Boompjes" din apropiere. Podurile rutiere și feroviare din centrul orașului Rotterdam au fost principalele ținte ale parașutiștilor germani în dimineața
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]