218 matches
-
forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi planificate”. Prin 1950, avocatul Gh. Cahu apără pe un maistru croitor din Bârlad acuzat de sabotaj
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi planificate”. Prin 1950, avocatul Gh. Cahu apără pe un maistru croitor din Bârlad acuzat de sabotaj
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45 era maior de armată și era încartiruit în barăcile temporare ale Poliției Militare de lângă lagărul de concentrare de la Buchenwald, eliberat recent de Aliați. Misiunea lui era să-i interogheze pe prizonierii care supraviețuiseră și în mod special pe cei pe care echipele medicale de evacuare îi diagnosticaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea să aducă mari prejudicii Învățământului ieșean, deci și Școlii de fete nr. 5 Hatmanul Nicoară, al cărei local a fost cedat armatei Începând chiar din prima zi de război, 15 august 1916, și până În aprilie 1918. Aici au fost Încartiruiți la Început recruții români, ocupând doar sălile de clasă și Încă două Încăperi, În cancelarie fiind adăpostită zestrea și arhivele școlii, În vreme ce 54 mobilierul era dus În podul școlii și În barăci. În ianuarie 1917, recruții români predau Încăperile școlii
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
bună parte dintre studenți, cadre didactice și personal administrativ în refugiu, la 17 martie 1944, spre Turnu Severin. Trenul s-a oprit într-un târziu în gara Șimian, o localitate rurală la câțiva kilometri de Turnu Severin. Studenții au fost încartiruiți în școală. Cadrele didactice și o parte din personalul administrativ au fost încartiruite în oraș. Orașul Turnu Severin, în primăvara anului 1944, era deosebit de atrăgător. Politehnica fusese găzduită în clădirea Liceului Traian , cu săli de clasă curate și o bibliotecă
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
martie 1944, spre Turnu Severin. Trenul s-a oprit într-un târziu în gara Șimian, o localitate rurală la câțiva kilometri de Turnu Severin. Studenții au fost încartiruiți în școală. Cadrele didactice și o parte din personalul administrativ au fost încartiruite în oraș. Orașul Turnu Severin, în primăvara anului 1944, era deosebit de atrăgător. Politehnica fusese găzduită în clădirea Liceului Traian , cu săli de clasă curate și o bibliotecă spațioasă, cu mese de lectură la care noi, studenții, începusem să ne pregătim
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
trag de regulă În sus... — Ei, zise milițianul, e tîrziu, mă duc și eu spre casă, noapte bună, tovarășu’ Silviu, și nici o grijă, aicea sîntem noi! Polițaiul era de fapt ajutor de milițian, trimis aici din centrul de comună și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo trei luni de prin Banat, se dădea atoateștiutor și nu admitea să fie contrazis În nimic. Acum Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase frica a ceva misterios și părăsea frontul onorabil
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de ferestre luminate, se află un conac care seamănă cu un castel și în care - așa se bănuiește - sunt încartiruite gradele mai înalte. O dată mi se pare că am auzit dintr-acolo muzică. Astăzi, sunt sigur uneori că era un cvartet de coarde care exersa ceva din Haydn sau Mozart, dar asta nu are nimic de-a face cu povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imediat ori pentru a o schimba pe ceva ce voia să fie un alt fel de realitate. Manevrat în permanență în direcții opuse, pâlcul nostru și-a găsit în sfârșit compania căreia îi fuseserăm repartizați și care, încă incompletă, era încartiruită într-o școală evacuată. Pupitrele puse unul peste altul în aer liber erau tăiate cu ferăstrăul și transformate în lemn de foc de către un comando de bucătari. În curtea școlii ni se pregătiseră barăci, pentru ca viața mea de baracă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt popas în Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe amănunte în cărțile poștale ale rudelor trăind împrăștiate: despre orașul natal distrus - „Danzig-ul nostru nu mai există“ - și despre toate nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intenționat. Genul obișnuit de sinucidere tristă de adolescent. Un alt prieten de-al meu, un coleg de la școală, avea un frate în marină care i-a spus că tipii din Orientul Mijlociu și-o freacă altfel decât noi. Fratele ăsta era încartiruit într-o țară de-aia unde-i plin de cămile și unde se găsește în comerț un soi de deschizător de scrisori fițos. Fiecare chestie dintr-asta de fițe e doar o tijă subțire de aramă sau argint lustruit, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi și Kanai s-au întors în Japonia din Insula T., unde fuseseră încartiruiți. Kanai și-a dat seama că războiul nu o să se termine cu bine așa că a reușit să obțină transferul de la Centru. Kobayashi a devenit instructorul unui regiment din Cartierul General, iar Kanai și-a găsit o slijbă la Serviciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai amenajat spitale în apropierea teatrului de luptă, la Brăila, Călărași, Zimnicea, Giurgiu și Turnu Severin, iar în interiorul țării, spitale vremelnice la Rîmnicu-Vîlcea, Telega, Slatina, Pitești, Târgoviște și Ialomița. Conducerea tuturor spitalelor ostășești vremelnice rusești a fost încredințată generalului Cervinski, încartiruit în casele clucerului Costache Niculescu din mahalaua Popa Dîrvaș, Văpseaua de galben, în București. Pe lista afecțiunilor de care sufereau nu numai localnicii, dar și soldații ruși, chiar înainte de dezlănțuirea ostilităților, s-au situat pe primele locuri: frigurile intermitente, diareea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
așa pare să rezulte dintr-o întîmplare povestită de generalul medic Ilie Antoniu; după ce izolase la Focșani, într-o casă afară din oraș, patru cazuri de holeră, acesta "a constatat, cu surprindere, a doua zi, că în acea casă se încartiruiseră singuri câțiva ofițeri și soldați ruși. Făcîndu-li-se observație și arătîndu-li-se pericolul, au răspuns sceptic: Nicevo! A trebuit să se intervină la comandamentul trupelor din Focșani spre a-i izola cu forța pe acești oameni și a-i ține sub observație
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
caporalului Todiriță. Vreau să fie liniște. Odată cu ultimul cuvânt, a ieșit. S-a oprit dincolo de ușă. Inima îi bătea cu putere. Rareori i s-a întâmplat acest lucru. Înainte de a străbate cei vreo treizeci de metri până la camera unde era încartiruit locotenentul, a încercat să-și pună gândurile în ordine. „Dacă mă pune să-i povestesc acea întâmplare... de unde s o pornesc? Da’ fie ce-o fi. Am să văd eu ce vrea locotenentul”. În fața intrării în camera ofițerului, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mie nouă sute șaptezeci și nouă, batalionul musulman a trecut frontiera, concomitent cu mobilizarea de forțe în Turkestan și restul Asiei Centrale. În același timp, Karmal și o parte dintre susținătorii lui au fost aduși în secret în Afganistan. Au fost încartiruiți în orașul Bagram, împreună cu soldații sovietici. Imediat, la numai o săptămână după aceasta, a avut loc o tentativă nereușită de asasinare a lui Amin. Miraculos, acesta a scăpat cu viață și, Karmal, omul de paie pe care sovieticii îl pregătiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tâmple îl considerau un vasal de care clanul Akechi nu se putea lipsi. Toți îi respectau caracterul și poziția de conducător. Alocarea locuințelor nu fusese suficientă în interiorul taberei principale a lui Nobunaga de la Templul Hoyo, așa că, unii dintre generali erau încartiruiți în diverse case din Suwa. Membrii clanului Akechi își aveau bivuacul în vechile clădiri ale unui negustor de pastă de fasole și atât soldații, cât și ofițerii se relaxau după multe zile de lupte grele. Un tânăr ce părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e orânduită dinainte, așa că nici măcar după propria lui viață nu-i părea rău. Ceea ce regreta era că pierdea marea operă a vieții sale. Templul Myokaku se afla în apropiere. Conacul guvernatorului era și el în vecinătate. Și mai existau samuraii încartiruiți în oraș. Dacă, prin cine știe ce noroc, se lua legătura cu exteriorul, ar fi fost posibil să scape, își spunea Nobunaga. Pe de altă parte, acea inspirație sau mai bine zis conspirație, fusese plănuită de acel cap de kumquat, Mitsuhide. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la clădirea unde era încartiruit Hideyoshi. Acolo, cei trei stătură mult timp așezați împreună. Consfătuirea lor era atât de secretă, încât până și pajii se retraseră. Nu i se permise să rămână decât poetului Yuko, care se așeză după ușile glisante de hârtie, amestecând ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
baraje și, dintr-o dată, motivul grabei lui Ukon fu înțeles de toată lumea: nu suporta să fie în a doua linie de atac. Sebei abandonă acea poziție strategică, pornind imediat spre un deal numit Tennozan. În cele din urmă, Hideyoshi își încartirui trupele la Tonda pentru noaptea aceea, dar, a doua zi, primi, în sfârșit, vestea că Nobutaka și Niwa ajunseseră la Râul Yodo. De cum auzi vestea, Hideyoshi fu cât pe ce să-și răstoarne scaunul de campanie, sărind în picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi pornise. Să mergem! le strigă el pajilor, aproape trântindu-l pe Takigawa la pământ. Locuința lui Hideyoshi se afla în cartierul apusean al orașului. Era un mic templu Zen și casa unei familii bogate, pe care o închiriase. Încartiruindu-și oamenii și caii la templu, el personal ocupa parterul casei. Familiei îi fusese ușor să-i creeze condiții, dar pe Hideyoshi îl însoțeau vreo șapte-opt sute de vasali. De fapt, nu erau prea mulți oameni, așa cum se zvonea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părăsit fortăreața care-i era ca o temniță și și-a întins, cu aroganță, formația în lung și-n lat. Aceasta demonstrează că l-a părăsit norocul. Ar trebui să-l putem distruge pe ticălos complet, încă înainte de a-și încartirui măcar trupele. A sosit momentul de a ne împlini marea dorință, purtând bătălia decisivă pentru națiune! A sosit clipa și nici unul dintre voi nu trebuie să rămână în urmă! Tragica veste fusese transformată dintr-o dată, de către cuvintele lui Hideyoshi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă uneori încuviința supus ca un copil, dar alteori părea să fi moștenit de la Augustus capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ceasul, da. Numai timpul din el nu s-a-ntors, dar mai e puțin. Învățase schimbul lor de cuvinte, până când, într-o zi, timpul ăla din ceas îi trecuse de frunte, ca un val care te izbește când stai pe mal. Omar, încartiruit într-o tabără de instrucție, primise scrisoarea tatălui său, dar nu vestea morții îi luase suflul, cât dorința pe care o lăsase băiatului și nepotului său fostul ceasornicar: să-l îngroape în Yazd, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Mintea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]