485 matches
-
Un trup încremenit dual, Lumină fir între viață și moarte Coboară sau urcă o dâră rece Pașii sacadați ai unei inimi cheamă lumina orbitoare. Tărâmul întunericului cald se pierde. Strigăt de viață, fericire. Clipă incertă dual sfâșiat de neant. Ochi încețoșați de lumină și întuneric Bucurie, trisțe Duplicitare trepte spre lumină. Mamă Prunc Infinit Tată. PUNTEA CERULUI limbi scânteietoare se ridică din frunzele uscate iluziile ard clipe de gânduri risipite violet, miresme suave, din neutroni sălbatici un Big Bang se ivește
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
Marin, redactor-șef adjunct al revistei Armonii Culturale și președintele fondator al Asociației Culturale Bogdania a adresat la rândul său felicitări autorului, pentru cele două frumoase lucrări eseistice, subliniind necesitatea căutării dumnezeirii ca singură cale de salvgardare a sufletului contemporan, încețoșat de atâtea răutăți și resentimente. A menționat, de asemenea, importanța apropierii tinerilor de Dumnezeu, pentru păstrarea intactă a valoroasei moșteniri culturale a poporului nostru. Poetul Vasile Sevastre Ghican a dedicat auditorului o poezie, îndelung aplaudată de public. Printre momentele cu
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească. Piciorul coboară pe
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
dacă mă împușca? - O supusă în plus sub talpa iadului! - Nemernicule, râzi ca un prostovan în loc să-mi iei apărarea. - Doar n-o să plâng de neghiobia ta! Noi pentru asta suntem lăsați pe Pământ și-n adâncurile sale, să vă învrăjbim, încețoșându-vă mințile, și să vă tăiem aripile credinței, ca să nu vă înălțați la cer! Ai uitat că asta-i menirea noastră? Bineînțeles, noi doar vă ispitim, alegerea însă vă aparține! - Cu puterea voastră obțineți orice. - Nu-i chiar așa de
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Ne forțăm corpul tot mai mult la fiecare mic contact dintre picior și pământ. Suntem precum niște sfori de care tot tragem, precum niște curele pe care le tot strângem. Toate acestea, se vor rupe, inclusiv privirea ni se va încețoșa. Și toate aceste lucruri, doar pentru niște miniaturi lipsite de importanță. Obosim, iar acest lucru ne face să luăm o pauză. Dar când pauza apare, câți dintre noi se și odihnesc, câți dintre noi se bucură de ce au realizat sau
ALERGĂM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379729_a_381058]
-
apropii și Înfulec pofticios cot la cot cu ei. Se aude ciripit de păsări, câte o vorbă din când În când, dar mai mult tăcere. O cină ca de taină! Vremea a trecut, bunicii s-au dus, amintirile s-au Încețoșat, dar taina a rămas! Mers pe un drum Înzăpezit, printr-un cartier cu case al Iașilor; zgomot Înfundat de mașină de scris ce vine dinspre o fereastră deschisă. Am și eu una, Consul parcă, cumpărată de la cineva pe furiș, nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lui de a alambica și suprarafina totul; ne-am familiarizat demult cu tendința lui spre Misticism și Religiozitate, care Îl face să simtă Încă În toate mirosul de tămâie al Religiei: dar poate că niciodată până acum nu i-au Încețoșat și distorsionat viziunea atât de mult, de altfel deosebit de penetrantă, aceste sulemeneli-dătătoare-de-orbire ca În acest capitol despre Corporația Filfizonilor! Dar poate că e o satiră intenționată; poate că Profesorul și Vizionarul nu este chiar atât de miop pe cât se preface
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în perioada în care aveam memoria proaspătă, o sută de obligații m-au făcut să-mi aman intențiile ; și în momentul de față, când am timpul necesar să fac lucrurile așa cum trebuie, memoria nu-mi oferă decât idei disparate și încețoșate de mai multe circumstanțe, prin urmare îmi va fi dificil să realizez opera această. În ciuda tuturor acestora, voi scrie numai ceea ce știu și le voi asambla cum voi putea, deoarece intenția mea nu este să scriu pentru public, ci numai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
nocturnă, vorbind fără șir cu însuflețire, respingea avansurile unei năluci întreprinzătoare, își umfla obrajii pentru câteva clipe, arătând că face nazuri, apoi îl învăluia pe iubitul ei imaginar într-o privire pe care o credea languroasă și care era doar încețoșată de vin și de surescitare. Am dus-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care aveau să se așeze în cuvinte se învârteau în ochii mei din ce în ce mai repede: Beria, care îi murmura șoferului: „Accelerează! Ajunge-o din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi de bucurie. - Știi, mi-a spus ea rusește, ca și cum nu ar fi avut timp să treacă de la o limbă la alta. Gavrilici mi-a vorbit despre război, el a apărat Stalingradul pe același front cu tatăl tău. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Da. Proiectilele erau însă foarte subțiri; nici nu se văd găuri în rogojinile alea pe care ei le cred acoperiș. ― Dar dacă, deviate de acoperiș, seringile astea ar fi căzut alături? Ar fi văzut și... Isidor se opri cu mintea încețoșată de nenorocirile pe care le-ar fi adus contactul clonelor cu asemenea artefacte tehnologice. Crey zâmbi cu condescendență și privi spre tavanul sălii de consiliu a stației orbitale. ― Am știut încă de la bun-început că Sfântul Augustin cel Nou, care veghează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
năstrușnici și frumoși, ființe pe care îți este imposibil să nu le iubești. Oameni mici, perfect formați, care gânguresc și pe care îți vine să-i strângi la piept toată ziua. Avea desigur amintiri din copilăria fragedă, dar ele se încețoșau cumva ori de câte ori încerca să coboare dincolo de vârsta de patru ani. Iar Maria îi spusese că un copil mic e cu totul altceva. Stin era tată. Dar n-avea habar ce înseamnă asta. Pentru o clipă îi fulgeră prin minte că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obiect de studiu interacțiunea dintre om-calculator. Una dintre aceste probleme este dată de noile boli profesionale. Asistăm la o creștere numerică a bolnavilor cu sindromul „Computer Vision”, descris prin: dureri de cap, dureri oculare, fotofobie, ochii uscați și iritați, vedere încețoșată la distanță mare sau mică (Vaschi, 2001). Din acest motiv, numai în SUA, 10 milioane de lucrători (Myers, 2000) au urmat anual tratamente pentru ochi, datorate efectelor calculatoarelor, în special al monitoarelor, 3 din 4 utilizatori acuzând probleme generale de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
prafului de pușc) din alt) epoc)”, dup) cum este avansat un argument, ,,armele nucleare trebuie s) aib), ca rezultat ultim, transformarea celor mici în egalii celor mari” (Stillman și Pfaff 1961, p. 135). Și totuși, praful de pușc) nu a încețoșat distincția dintre marile puteri și celelalte, la fel cum nu au f)cut-o nici armele nucleare. Armele nucleare nu sunt mării egalizatori care au fost uneori considerați c) ar fi. Lumea a fost bipolar) la sfârșitul anilor 1940, cănd Statele Unite
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
codrii Orheiului” și „freamătul de plopi gemând în aer”, Nistrul și „doina basarabeană”, livezile încărcate de rod, zvonurile îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-am pârguit, în febră, visul
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind”, iar apoi „se sfâșie în pustie”, după ce și-a îndemnat semenii să nu
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă ironia, chiar și aceea blândă, medeleniană. Accentul cade îndeobște pe decorația stilistică a relatării, pe incantația frazei, încețoșând înțelesul. Scriitorul nu are vocație epică, iar atmosfera misterioasă nu poate suplini deficiențele de construcție, motivarea insuficientă a conflictului sau lipsa de fundament a pretențiilor filosofice ale autorului. Durabile sunt rezultatele activității de traducător a lui P., care a realizat
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Pingree, Milton se ghemuiește În spatele conservelor crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un caz grav de Zona Zoster, care i-a făcut coastele și spatele de culoarea și textura căpșunelor coapte și care o Înțepau ca niște ghimpi; nouăsprezece răceli; o săptămână de pneumonie „ambulantă“ pur figurativă; ulcer; cataracte psihosomatice care Îi Încețoșau privirea la aniversările morții soțului ei și pe care și le Înlătura singură prin plâns; și o contractură Dupuytren, În care fascia palmară inflamată Îi Încovoiase dureros Înspre palmă degetul mare și Încă trei degete, lăsând ridicat doar degetul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]