496 matches
-
degetele și scoate inelul. Inima îmi bate să-mi sară din piept. Luke vrea să fiu soția lui. Cine știe de când a plănuit toată chestia asta. Fără să zică un cuvânt. Mă uit la inel și simt cum mi se încețoșează privirea. E un inel cu un diamant vechi, montat în aur, cu niște dințișori fini curbați. N-am văzut niciodată așa ceva, în viața mea. E perfect. — Îmi dai voie? — Da, șoptesc și mă uit cum mi-l strecoară pe deget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uit dezorientată în jur, la apartamentul în semiîntuneric. Ceasul meu biologic e atât de dat peste cap, că ar putea fi absolut orice oră. Îmi târșâi picioarele în bucătărie să beau un pahar cu apă și mă uit cu ochi încețoșați la pictura murală cu dansatori de pe blocul de vizavi. Am anulat nunta. Am martori. De ce se mai agită Robyn cu ornamentele pentru centrul mesei? Nu înțeleg nimic, am fost destul de clară la telefon. Ce s-a întâmplat? Îmi beau apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Raffaelo. În timpul vieții relativ necunoscut a ajuns să se bucure de o mare faimă în special în seco‑ lul al XVIII‑lea când i s‑a atribuit un stil nuanțat fără contururi aspre și fără contraste puternice de culoare. Peisajele încețoșate din fundal și efectele subtile de lumini și umbre au conferit tablourilor sale o atmo‑ sferă extrem de delicată și au reușit să sublinieze ca‑ racterul voios‑erotic al scenelor sale mitologice. O CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
prafului de pușc) din alt) epoc)”, dup) cum este avansat un argument, ,,armele nucleare trebuie s) aib), ca rezultat ultim, transformarea celor mici în egalii celor mari” (Stillman și Pfaff 1961, p. 135). Și totuși, praful de pușc) nu a încețoșat distincția dintre marile puteri și celelalte, la fel cum nu au f)cut-o nici armele nucleare. Armele nucleare nu sunt mării egalizatori care au fost uneori considerați c) ar fi. Lumea a fost bipolar) la sfârșitul anilor 1940, cănd Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
lumea întreagă. Pe de o parte, se amintea memoria eroilor din ghetoul varșovian, a căror ștafetă fusese preluată de combatanții care-și sacrificaseră viața pentru independență și pentru ca evreii să aibă o patrie; pe de alta, se ignora genocidul care încețoșa imaginea glorioasă a unui popor activ și învingător. Eroul căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea țării devine figura centrală a renașterii israeliene, lider și simbol al unității, într-o societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
declin. Matriona este istovită de boală și are ochii tulburi; la rândul ei, casa "fusese construită demult și temeinic", dar acum "surcelele cădeau, poarta și bârnele gardului, cândva zdravene, se înnegriseră de vreme și începuseră să se rărească"197, oglinda încețoșată din cameră nu mai poate reflecta imaginile în realitatea sau adevărul lor. În căutarea unei localități în care să se stabilească după sfârșitul perioadei de deportare, Ignatici vizitează mai multe sate, căutând, de fapt, "să se piardă în esența Rusiei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin minte buzele strânse cu dușmănie, așa, hain, subțiate. Ochii încordați așteptând o reacție a mea care trebuia să vină și să-i dea satisfacție. Un pumn de nisip care îmi încețoșase vederea. Ar fi trebuit să plâng. Asta și aștepta ființa care fugise la câțiva pași mai încolo, cu buzele strânse. Ar fi trebuit să plâng, dar eram prea surprins neînțelegând cu nici un chip ce avea creatura aia cu mine. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă a trecerii dincolo: exact aceea a transmigrării spre o altă viață. Sper să nu-mi fie încețoșată cunoașterea într-atât încât să pierd acest moment esențial. Cred că am atins punctul în care cele două lumi încep să se despartă. De-aș putea numai, aș rămâne suspendat pe această limită. Rădăcini M-am dezrădăcinat. Vreau să pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
special pietricele lucioase și tinichele ruginite fabulos. Într-o dimineață „normală“, cu albia murmuitoare de valuri iuți, ne-am strâns, alături de trecătorii curioși, în jurul unui leș acoperit de ziare fluturate de vânt, întins pe malul canalului: cetățeanul, probabil cu mintea încețoșată de alcool, căzuse în apa care nu era totuși adâncă și se înecase. De zbenguielile noastre din curte nu mai țin minte nimic. De mine știu însă că aveam obiceiul să alerg ca un nebun, plin de sudoare și cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și a intervieva personaje cheie precum Ion Iliescu, Silviu Brucan, Victor Stănculescu, Mircea Dinescu și Ion Caramitru, alături de cetățeni obișnuiți și rudele apropiate ale celor împușcați. Mi-a fost greu să înțeleg clar evenimentele în timpul revoluției deoarece ele au fost încețoșate de fabricile de zvonuri care, pe lângă Securitate, au fost singurele instituții care au lucrat peste program sub regimul lui Ceaușescu. Lucrurile erau confuze și pentru că o serie de scriitori, în tumultul revoluției, au inventat tot felul de teorii conspirative care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pentru următoarele două decenii? Au fost speranțele dvs. în general confirmate sau înșelate? Această întrebare are legătură cu politica memoriei: evenimentul se încheie, dar experiența sa continuă și după aceea. În ultimii 20 de ani chiar și 1989 a fost încețoșat, deoarece tot ceea ce s-a întâmplat după aceea influențează modul în care privim acel an. Am avut doar o schimbare de elită sau doar o schimbare structurală operată de aceste elite? Viziunea dominantă era că nu se putea anticipa viitorul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
mai isteț și ne duce de nas pe toți, mai ales pe noi, ăștia din orașele mici (se adresează spectatorilor): Parcă dumneavoastră sînteți mai pricopsiți?! (toți interpreții se apropie de rampă și arată cu degetele spre spectatori>>”. Deci, după mintea Încețoșată de aburii puterii a pigulitorilor de la București, acest final de piesă suna ca dracu’, vorba unui „revoluționar” cât se poate de contemporan cu gâtul scurt și lipici la femeile trecute de prima vârstă de la „Apaca”. Alte modificări se impuneau a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am oferit eu lor, să-mi ofere și ei mie, atât îmi doresc. Dacă nu... îmi amintesc de o ilustrație, intitulată FARFURIA DE LEMN. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
eul care acționează nu sunt unul și același, de ce ajutor ne mai poate fi Petru cel care cugetă și Petru cel care se agită? Prea sunt vorbite de rău în zilele noastre pasiunile partizane, aurorele mincinoase și atîția sori înșelători. Încețoșându-ne vederea, aceste himere vor fi avut cel puțin imensul merit de a ne sustrage pentru un scurt, un foarte scurt moment platitudinii zilelor, banalei descurajări a răspopirilor. Fiul risipitor "care nu mai poate fi dus de nas și care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nihilismul mai are loc. De aici dilema omului modern: "Omul modern încă nu s-a hotărât dacă ar trebui să fie creștin sau păgân. El vede cu un ochi al credinței și unul al rațiunii. În consecință, viziunea sa este încețoșată în comparație cu gândirea greacă sau cea biblică"120. Sistemul tradițional de valori se prăbușise, și acesta trebuia înlocuit cu ceva nou, astfel încât imago Dei a fost clasată și înlocuită cu imago hominis. Dumnezeu nu mai are timp pentru lume, și-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un pic din fețele lor. În tren se aflau orășenii cei buni și curați, la unele doamne zăream sclipind bijuterii și roșul unghiilor lăcuite. După trecerea trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup, capul mi-era încețoșat de curentul de aer brusc întrerupt și-mi simțeam dureros ochii în cap, ca după aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să manifești o anume atitudine în mod deslușit, însă nedemonstrabil. și când e nevoie, să vorbești, dar fără să dai un răspuns, ci doar să reiei întrebarea slujindu-te mereu de cuvintele conținute în ea. Alergând în zigzag, mistificând și încețoșând chiar prin aceste cuvinte. Poate că a trebuit să țin instinctiv departe de mine încâlcelile astea, având grijă să nu mi se încuibeze în cap adevărata lor măsură, și să adaug oricărei spaime cunoscute o doză de candoare care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mine? A, nu, alaltăieri m-au tăiat nemernicii ăia și m-am dus la spital. Mi-am dat seama că ieri a fost o zi cu totul diferită, dar nu-mi aminteam în ce fel. Se transformase într-un cocoloș încețoșat de timp și arăta ca o ceapă uriașă, umflată de apă. Nu-mi mai era nimic clar. Totul se învârtea în capul meu ca roata norocului. Evenimentele se apropiau sau se îndepărtau. Nu le puteam localiza. Când naiba îmi făcuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce drum a trebuit să fac de acasă până la școală! Nu era un drum lung dar, pentru foamea nepotolită pe care o aveam mereu cu mine, mi se părea interminabil. Uneori simțeam că-mi pierd puterile și că mi se încețoșează privirea: casele îmi păreau că dansează, iar picioarele mi se îngreunau ca niște coloane de plumb». S-a împins puțin peste parapet, căutând să găsească cu privirea o veche biserică romanică din secolul IV, înghesuită între Ponte Pietra și Teatrul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Maria la nunta din Cana (Galileei)». Nu mai lipsea nimic pentru a face să izbucnească răbufniri continue de râsete, care au însoțit întreaga lectură a textului de meditație. Don Calabria povestind acest fapt râdea; dar un văl de tristețe îi încețoșa ochii limpezi, amintindu-și de batjocurile colegilor. Ne mărturisea că a suferit mult. Și nu a fost singura dată când a fost trebuit să meargă la școală cu haine care nu-i aparțineau. Pe 11 noiembrie 1893 familia Calabria a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-mă cu încetinitorul de patul pe care stătea Sarah. Nici nu cred că se mai fac recrutări. - Dar se vorbește că iar or să fie, zise el. Și dacă războiul nu se sfârșește până când împlinesc optsprezece ani? Mintea mea se încețoșă până găsi răspunsul: - Războiul ăsta n-o să dureze atât de mult. - Și dacă durează? El era acum profesorul și eu elevul manipulat, așa că a trebuit să mă așez pe marginea patului ca să mă concentrez mai bine asupra acestei scene care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândeam eu, ne iubisem dintotdeauna. De ce-ai simțit așa în acea după-amiază din noiembrie? mă va întreba scriitorul într-un târziu. Pentru că nu exista pic de trădare în zâmbetul care inundase fața fiului meu. Dar nu îți erau ochii încețoșați de lacrimi? Aveai certitudinea că surprinzi situația obiectiv? Sau nu era decât ceva ce doreai cu orice preț să crezi că așa este? Nu ți-ai dat seama că deși te simțeai lecuit, erai orb? E adevărat: imaginea feței lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam. A fost singura dată când am văzut-o pe mama descumpănită. „Ai ciorilor mai sânt”. Peste câteva secunde și-a șters lacrimile din ochi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să nu omit nici un detaliu. OK. Doamna Văidea nu se prezintă, apoi spune scoateți o foaie de hârtie și scrieți o compunere scurtă despre Eminescu. Mă luptam să rămân treaz. În urechi îmi sunau tot felul de clopote, imaginea se încețoșa, se dubla, vedeam tot felul de umbre. Am scos o foaie de hârtie, mi am scos stiloul. Mi s-a părut un lucru absolut firesc să-mi pun capul pe bancă. Stăteam cu urechea lipită de pupitru și mă uitam
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
contractului încheiat cu sculptorul Peer Merloe de la Mănăstirea Văratec; documentul solicita pentru aceasta aprobarea sumei de 60.000 lei din alocația bugetară prevăzută la Art. 52 al bugetului județean pe 1933-193490. Când este vorba de bani însă, mintea multora se încețoșează. Pe marginea cererii sus-amintite se spune că la art. 52 al bugetului județean pe 1933/1934 este prevăzută suma de 160000 lei pentru terminarea bisericii Mihai Eminescu din Ipotești și toată disponibilă 91, iar pe verso se menționează că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]