20,174 matches
-
de orgolii, iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu încredere descoperirea adevăratei bogății, îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
cronică pe care o cunosc în traduceri franțuzești, englezești în biblioteci și în grădinile universităților americane, tinere emancipate îți parcurg jurnalul cu strîngere de inimă pentru potretele femeilor care defilau în viața ta. E vineri shabbat și seara se prelinge încet pe străzi, călduroasă Tu din București ai fi fugit imediat la Balcic Eu mă grăbesc să iau metroul să mă întorc acasă Mă trezesc recitindu-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
subțiri să zmulg Și să le-atîrn în prapuri scurși abia De sîngele lor fraged. Și-apoi surd, Cu nici un cîntec la urechea-n rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să-i fie roz mireasă La temelia umedă de casă...
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
Noi nu mai avem dreptul să iubim. Fiindcă știm: repede trecătoare e febra, Mirarea, durerea, rușinea... Nesfîrșită, nesfîrșită oboseala. Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate. Doar oboseala. Nesfîrșită. Oboseala. O duminică liniștită Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente De plastic
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în obrazul meu crește sânul mare
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în obrazul meu crește sânul mare Al
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine sportive - de sezon - să înșfaci din mers de pe colțul mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Maria-Gabriela Constantin Nu Știa câtă vreme să fi trecut de când privea absent picăturile de ploaie prelingându-se încet pe suprafața netedă de sticlă. Afară parcul spitalului avea ceva cenușiu deși seara era plăcută, cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
treabă, cinstit, nu mint, nu fur, dar n-am bani: dați-mi și mie o pâine, vă dă cineva, așa pe gratis? Spuneți-mi dumneavoastră? Vă dă cineva? - Mă gândeam că unele lucruri nu sunt traductibile. Traduttore, traditore, spuse Matei încet, aproape șoptit. - Ascultați-mă pe mine, că știu ce vorbesc. Lucrez la Salvare de douăzeci de ani, o viață de om. Sigur, noi încercăm să salvăm oamenii, dar fiecare are un har și un amar. Restul nu e treaba noastră
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt prea lustruite pentru felul Meu de a fi și a nu mai fi
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
de personal și intim. Parcă alunec peste un prag. Nu-i stă chiar bine în roz, fiindcă e brunetă. îmi scot valiza din compartimentul de bagaje, și aș vrea să i-o arunc în obraz țiganului sistemului - dar... mișcându-mă încet ca să nu pleznesc, ies cu valiza în mână pe culoarul dintre scaune. Sunt locuri acolo. Hindusul, arătând spre coada avionului. Ea spune, neutru: nu-i nevoie, puteți să stați și aiciD Știind că n-am să stau, sunt sigur. Văd
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în strigăte și croncăneli de păsări. Florile mișcau și ele, cine zice că plantele nu se mișcă nu are habar de natură. Se răsuceau încet, anticipînd unde va fi soarele atunci cînd ele își vor fi terminat rotația, petalelele se depărtau de miezul cu polen, frunzele se ridicau și se potriveau pe direcția cuvenită unei fotosinteze de gală, copacii își bățoșeau crengile. Dacă ai fi
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
unghii tăiate rafale de mătură bancuri răsuflate din pantomima asta burzuluită care ne plimbă sentimentul orăcăitor de la stânga la dreapta-n cărucior și-i dă bariu cu biberonul la ore fixe pășim într-o lumină etilică fețele ni se lichefiază încet curg pe umeri pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite vânătăi asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
părăsea. Un al șaselea simț îmi spunea că ceva nu este în regulă. Un freamăt ușor îmi ajunse la urechi. Am ridicat neliniștită privirea. Florile din curte străluceau multicolor în lumina soarelui de iulie și doar frunzele nucului se legănau încet deasupra grădinii. Am vrut să plec, dar ceva parcă mă pironise pe mozaicul terasei. Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Cassian Maria Spiridon O luptă inegală I raze lungi/ posomorîte căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele scaunului pe care era așezată, ca în marile restaurante, până când ea îi spunea: "Tu peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
meargă, vreodată, pe lumină. Era senin ca în sticlele de lângă un cadavru de pământ scufundat la prima zăpadă: copiii învățau să citească pe păsări negre și mici, prin praful perdelelor împietrite de frica vreunui autobuz plin. Apa începea să curgă încet, după câteva zile în care viața rufelor nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
primele două, luate cu multă ploaie, începuse deja să se simtă bine: visele dispăruseră, ea se făcuse mare, sănătoasă și fericită. Și totuși mă vedea iar cum număr, cu unghiile în tutunul din buzunare, vagoanele cu întuneric ce treceau tăcute, încet, lăsându-mă într-o zi fără sfârșit; umărul ei stâng se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]