371 matches
-
lor să nu trebuiască s-o facă. Se duse la geamul unei clase. L-am acompaniat. Se uita spre partea cealaltă a străzii, unde, în câteva corturi risipite, doctorii tratau ce-a mai rămas din Gardieni. Parcă se mișcau cu încetinitorul. Nu le vine să creadă că tocmai au luat bătaie, spuse pe un ton amar. Va trece ceva timp până când vor veni din nou. Până atunci ne vor hăitui. Avea dreptate. Mândria Guvernului, încrederea Ministrului suferise o înfrângere. O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greu și îi reperă și pe ei, în spatele poziției întărite cu bănci. Fără a schimba o vorbă, porni. Închisesem ochii, dar tot vedeam. Vedeam cum mă apropiam ca un lup de prada sa, cum totul în jurul meu se mișcă cu încetinitorul și cum eu eram atât de rapid printre gloanțele care șuierau în jurul meu. Se apropiau de mine și treceau prin mine, oprindu-se abia în interiorul mantiei. Eu eram Corvium! Vedeam și trăiam prin el! Era mânat de o ură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pustiu. Toate lustrele erau aprinse și, la o masă retrasă, parcă Într-o altă lume, patru persoane În vârstă, doi bărbați și două femei, jucau bridge cu mișcări lente. Distanța dădea o impresie de irealitate, ca o scenă turnată cu Încetinitorul. Comisionarul se Îndreptă glonț spre ascensor, cu un plic În mână. Apoi se auzi vocea Înăbușită a lui Lecoeur: — Vom vedea ce iese din asta... După care, ca și cum ar fi fost frapat de atmosfera solemnă, Își scoase pălăria. Maigret avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să scrii acasă. Dar asta, ar fi mai mult decât un moment despre care să scrii acasă, e ca-n filme, e atât de ireal încât mă simt ca și cum aș fi într-un film. Parcă văd ca-n filme, cu încetinitorul, cum mă ia el tandru de bărbie, iar fața i se apropie din ce în ce mai mult de a mea. Și în cele din urmă, acele buze perfecte sunt pe ale mele, și mă sărută, și aș intra în mai multe detalii dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ghiont brusc în coaste. Sigur ne-am putea vedea diseară. Poate luăm cina împreună. ― Chiar vrei? ― Chiar vreau. ― Și n-o să mă mai lași baltă? ― Jur pe viața mea, Ben. Nu te las baltă. Restul după-amiezii pare că trece cu încetinitorul, fiecare secundă făcându-mi așteptarea mai grea și tot mai grea. Lauren insistă să fac niște tratamente de frumusețe, „pentru orice eventualitate“, și se agită pe lângă mine ajutându-mă să arăt mai frumoasă decât am arătat eu vreodată. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simplă îmbrățișare prietenească. Nu, acum sunt foarte conștientă de respirația lui Ben, de atingerea lui, și cum stau așa, cuprinzându-l simt cum îmi mângâie părul, și atunci îmi dau capul pe spate să-l privesc. Atunci totul apare cu încetinitorul: se apleacă și mă sărută, și știu că sună aiurea, știu că pare ireal, dar sincer, simt că fiecare bucată din mine e pe cale să se topească. Capitolul treizeci și unu Cum știi când ți-ai găsit iubirea? Cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații!!”. Muncitorii Împreună cu șeful lor de echipă aveau mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o așa manieră Încât, se socoti pierdut În imensitatea nebuloasă, aparținând unei alte lumi...!!! Închise ochii și-i deschise. Oamenii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie, de somnolență bolnăvicioasă care-i măcina sufletul, murind cu Încetinitorul...! Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Cu acest prilej, Tony Pavone spera punerea În libertate intuind faptul bine conturat: inchizitorii nu aveau nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura cercetările nu avea voie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o percheziție ce În mod sigur Îi putea pricinui cine știe ce alte necazuri...! Procedând cu simț de răspundere cei doi excroci jefuiseră populația comițând câteva sute de pătrunderi În locuințele bucureștenilor Însușindu-și peste două sute milioane lei...! Zilele se scurgeau cu Încetinitorul și astfel Tony Pavone pierdu din nou noțiunea timpului. Pentru el nu mai avea importanță dacă-i anul două mii ori treizeci de miii...! Plictiseala Îl aduse Într-o stare de prostație totală: imaginea trecutului i se repetase de atâtea ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întocmi rapoartele de lucru zilnic care urma să le prezinte maistrului de șantier: aceeași foame care-l determină să ridice de printre dărâmături o bucată de biscuit parțial roasă de un șoricel, murdară, puțin umedă, pe care o ronțăi cu Încetinitorul de teamă să nu se termine prea repede. Trebuia riscat să-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să efectueze Împreună o evaluare a lucrului executat, motivând. „Iarnă grea, domnule maistru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continuau cu japonezii, forțele armate americane la 6 august 1945 au aruncat din avion o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima omorând fulgerător peste 80.000 de oameni În timp ce alți peste 2oo.000 infectați cu substanțe radioactive au murit cu Încetinitorul În halucinații și chinuri dincolo de orice limită a suportării. Poate drept revanșă a atacului mișelesc dela Pearl Harbor ori alte considerente tactice, aviația americată la 9 august 1945 au mai aruncat o bombă atomică asupra orașului Nagasaki omorând În secunde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
animalele și râurile, totul se supune legilor lui Dumnezeu, a remarcat Ahmad. Dacă alegi calea cea bună, n-ai să pățești nimic rău. Ploaia era măruntă ca o abur, iar ceața se revărsa în josul munților ca o avalanșă deplasată cu încetinitorul. Deci tu vrei să spui că toți cei care s-au înecat sau au fost uciși de cine știe ce nebuni au primit ceea ce-au meritat ? l-a întrebat Jina. Ahmad a studiat-o câteva clipe înainte să-i răspundă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zâmbesc pentru o clipă, dar îmi opresc imediat linia gurii să se dilate. Dacă o să-și imagineze că-l sfidez? Prea multe gânduri care nu se potrivesc. Îmi fac curaj și privesc din nou la mâna care se apropia cu încetinitorul... Mi-e frică? Îi văd tremurat linia vieții cum se mișcă, unghiile mari și bombate, pe degete îi zăresc firele de păr stând zburlite ca paiele pe o perie veche de sârmă răsturnată pe spate; crăpăturile palmei au culoarea albastră
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase coaste și i-a rănit mortal ficatul, rinichii, pancreasul și splina. Am văzut totul - cu încetinitorul, desigur: cioburile împrăștiindu-se în aer ca o ploaie de argint, metalul îndoit, sângele care a țâșnit scurt din gura lui Aidan și expresia de surpriză din ochii lui. Nu știam că murea, nu știam că în douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi că era țintuit locului. într-o mișcare derulată cu încetinitorul, văzu pumnul plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai slab decât ar fi trebuit să fie. Virgil îndoi genunchii, rămase fără glas, și căzu la podea. Vultur-în-Zbor încă mai stătea neclintit. O’Toole se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astfel de grozave spaime. Nu am reușit să scot nici un sunet. Acum, târând-o pe Conți după mine sau ea ducându-mă după ea, trăgându-mă până la intrarea în parc, am văzut deslușit, ca într-un film documentar, derulat cu încetinitorul, cum muream. Nu că murisem, nici că voi muri. Aveam senzația clară, certitudinea vie că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și pe ecran respectiva imagine rămâne la fel pentru cel care privește din sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul În care imaginația eroului face să explodeze o vilă americană. Se filmează cu Încetinitorul și pot fi văzute zburând alene prin aer bucăți de frigidere, haine, televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
geamurile laterale. Danny prinse clanța portierei șoferului și o deschise larg. Negrul țipă, iarba îi căzu din mână și omul se feri din fața armei. Danny spuse: — Comitatul. Mâinile pe bord. Încet - sau te împușc. Tânărul se supuse, mișcându-se cu încetinitorul. Danny îi plantă țeava pistolului sub bărbie și îl percheziționă în buzunarele interioare și exterioare ale hainei, dar și în jurul taliei, căutând o posibilă armă. Găsi un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi remarcat interogatoriile de astăzi, stai cuminte și s-ar putea ca tipul să apară agale în viața ta, cu numărul patru la braț. Danny rămase cu ochii pe casă și oglinda retrovizoare ațintită spre garaj. Timpul se scurgea cu încetinitorul. Pe lângă el trecu un bărbat care arăta ciudat, două bătrâne ce împingeau niște cărucioare de supermarket, apoi o ceată de băieți gălăgioși, cu jachete pe care scria Hollywood High. Se auzi urletul unei sirene de poliție ce se apropia. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
însă, l-am obținut cu Crăcănel și mai ales cu Cioc! A fost ceva nemaipomenit! Numai îl anunțasem pe Crăcănel, și toți se prăpădiseră de rîs! Dar, când am deschis gura și-am dat drumul frazelor lui stereotipe, rostite cu încetinitorul, a fost o explozie de hohote: "E-le-fan-tul-e-un-a-ni-mal-de-o-mă-ri-me-co-lo-sa-lă!" Și așa mai departe! La Cioc, profesorul de Gimnastică, a fost culmea succesului. Mi-am dus degetele mâinii drepte la gură și am fluierat, cum făcea el cu fluierul, ca pentru începerea jocului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Se dărâma cerul? Seca lacul Cișmigiu? ― Nici una, nici alta!... Poate că ai fost și tu prea brutal! Te-ai înfipt prea repede! O fi fata mai delicată, mai ambițioasă, mai știu eu cum! Trebuia s-o iei și tu cu încetinitorul, nu așa! ― Dar mai știi cum să te porți cu ele? Dacă ești mai înfipt, fac fasoane că le plac băieții delicați! Dacă ești delicat cu ele și faci "pă poetu", îți iese vorba că ești "fleț", că ești prea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că sunt în stare să asist la asta. E prea dureros; e prea recentă. Frumoasa mea rochie strălucitoare, de vedetă de cinema. Nici măcar nu mă pot uita la ea fără să‑mi amintesc totul, ca într‑un film proiectat cu încetinitorul. Cum am dansat cu Luke la New York; cum am băut cocktailuri; toată încântarea aia fericită, ca în transă. Și cum m‑am trezit apoi și am văzut totul prăbușindu‑se în jurul meu. Scuzați‑mă, murmur și mă ridic în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor cinci cârlionți ai ei, uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]