434 matches
-
vei cânta ... ” Centru al vieții spirituale - inima, simbol al chintesenței divine, este locul intuiției, al cunoașterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-odată, sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
și ai Învierii Lui" (Romani 6, 5). 14. Pe care fie ca noi toți să o dobândim, cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună cu Tatăl Său cel fără de început și cu Duhul Său cel de viață făcător, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin. Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Câteva învățături despre Praznicul Intrării Domnului Iisus Iisus Hristos în Ierusalim - Duminica
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
curier rapid. ușile de la casă le las adeseori larg deschise să intre diminețile de vară cu flori, albine și miros de iarbă grasă proaspăt cosită acoperită de roua de la ultima ploaie. palmele le-am împreunat, fruntea-mi a sărutat pământul. închinăciune. într-o lume obtuză merg contra apei cu o carte de rugăciune și alta de poezie-n bagaj. (Dorina Stoica) Referință Bibliografică: merg contra apei / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi
MERG CONTRA APEI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378780_a_380109]
-
-Ce ciudat!..., În ultimi 30 de ani nu am mai făcut acest gest ! -Unde ,Doamne ,unde am fost eu, eu cel care a trecut pe langă atâtea biserici și catedrale din lumea asta mare, fără să-ți mulțumesc printr-o închinăciune!? Dar am călcat pe lespedea Catredalelor, a Domurilor, a multor biserici de orice riț și mă uitam fără să văd, ascultăm fără să aud, pipăiam ziduri fără să tresar,... Și doar m-a învățat maica mea!Parcă o aud... “ Să
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
întoarce înapoi d-a-ndăratele. Începând, fără să se gândească bine, prin aceea ce se numește la morgue espagnole, pe care a împins-o, cum vom vedea, mai departe decât vestitul ambasador al Grenadei din operetă, ministrul nostru plenipotențiar a sfârșit prin închinăciuni, plecăciuni și prin cereri de iertăciuni; vorba ceea: daca nu-i puterință, la ce mai gâlceavă degeaba. D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de A.I., douăzeci și patru au apărut în românește. Sunt, în general, tipărituri religioase, dar și texte cu caracter didactic și moral sau chiar scrieri laice, precum Alexandria și Floarea darurilor. Este autorul a patru lucrări, la alte zece scrie predosloviile sau închinăciunile, la cinci compune versurile omagiale și la alte șase, „cuvântul de iertăciune” de la sfârșit. O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I.
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
răspândit în nordul Dunării în limba latină. Întreg vocabularul creștinismului este la noi (românii), latin, susține și Iorga, cu exemple bogat ilustrate. Noua religie are un simbol, crucea (crux), o lege (lex), un crez (fides), în care creștinul (christianus) face închinăciune lui Dumnezeu (Domine deus), Domnului (Iisus), în biserică (basilica). El (creștinul) se roagă (rogatio)-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VISTIERUL] Ochi?... Așa * n-ar prinde. După cum o ia cineva. Unii ar lua-o a nume de rău, alții ar lua-o prea cu temei... Eu am luat lucrul mai ușor... și..... doua zile // mi-a fost de-ajuns... câteva închinăciuni plecate, câteva daruri cum le place la muieri... Pe când era închis... Pe când era închis... [LĂPUȘNEANU] (aparte) El e în[chis]! O, vistere, un prieten ai în mine... Ești mișel, viclean și lacom... ah, aproape ca și mine, Dar ce neted
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rând și omenește... Nu-i între voi un om cu carte care să-mi spuie de ce-i vorba? PEP[ELEA] Dascăle Ermolachie, te cheamă-mpăratul. De, mă! închină -te. ÎMP[ĂRATUL] Vorbește, dascăle! ERM[OLACHIE] De vreme ce toată cinstea și toată închinăciunea a se da împăratului de Dumnezeu este poroncit, iar noi având pricină la Domnie, iată ni s-au luminat și cădem în genunchi - iară nici nu știe glasul nostru să vadă și urechile să vorbească de mărire ca aceasta ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuiesc eu lor. Știu că-i gentleman care-i vrednic de ajutor, pe care-l va și avea. [Î]i voi plăti datoria și-l voi libera. SERVITORUL Măria Ta l-ar îndatora pe de-a purure. TIMON Spune-i închinăciuni din parte-mi. Voi trimite curând bani de răscumpărare și, cum va fi liber, îl rog să vie pe la mine. Nu-i destul să-l ridici în picioare pe cel slab, trebuie să-l și sprijini. Mergi cu bine. SLUGA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât a educației, cât și a cunoașterii poziție fiecăruia sau, cum spune Golescu, a faptului că fiecare își cunoștea datoria. Iar la noi, lăcuitorii, din multa juguire ce au avut, și neluminare, nu-și cunoaște nici datoria cătră altul, aducând închinăciune numai aceluia de care să teme ...; iar cătră oricare om nu-ș scoate căciula, fie măcar de cea mai mare treaptă. Cum și cei ce sunt oareșce de mai înaltă treaptă decât proștii țerani obicinuiesc către treapta cea mai mare să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ambiguități din care însă au profitat ambele părți. Politicienii au încercat totul pentru a specula capitalul simbolic bisericesc în ochii cetățenilor și aceasta s-a făcut prin producerea ilegală de iconițe sau calendare cu ștampilă electorală, prin declarațiile de intenție, închinăciunile largi în fața camerelor de luat vederi, prezențe strategice la diferite hramuri mănăstirești sau ctitoriri de biserici (Sferlea, 2004). De partea cealaltă, s-au declanșat discuții aprinse în legătură cu preoții intrați în politică, adică în Parlament, în primării. Asocierea acestora cu ierarhii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar tremurul pierzaniei: Dă-mi, Doamne, puterea înțelegerii și a închinăciunii, la templul moștenit și fără timp, să-mi pot petrece gându’ îmbătrânit, și inima-n lumină. IANUARIE Sunt născută în ianuarie, o lună cu ochii de gheață în hibernarea greoaie a poverilor sufletești. Alături, înariparea îngerească a speranței. Zăbovesc pe
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
le confirma sibienilor că un anume Hratui era - prin 1513 - într-adevăr trimis domnesc: „întru tot cinstitului și de toată cinstea vremelnicului și bunului nostru prieten, domnului Mateiaș, pârgarmeșter, multă sănătate să aibă domnia-ta de la Dumnezeu, iar de la noi închinăciune. Și după acestea, dau domniei-tale de știre că am trimis la domnia-ta pe sluga noastră Hratui. Și tot ce va spune din partea noastră domniei-tale, domnia-ta să crezi, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Și Dumnezeu să țină în pace
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduva lui Alexandru al II-lea Mircea, le expedia Mărioarei Vallarga la Veneția („Cu mila lui Dumnezeu Eu, Doamna Doamnă Ecaterina a toată Ungrovlahia, sănătate și salutări surorii mele Mărioarei, și de la fiul mieu Mihnea Voievod salutări, și către călugărițe închinăciune, și tuturor alor noștri salutări...”349 sau depersonalizat în clișeele genului (ca în epistola prin care Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca, în 1717, făcând destulă retorică, să recupereze un rest de bani depozitați la Brașov: „Cinstitului și al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și smulgându-și părul. După ce l-au băgat pe mort în mormânt - care este o simplă groapă săpată în pământ - și l-au acoperit cu acel pământ, se întorc acasă ...” 45. Să-i fie pomeana...” Voievozii înălțau - ziceam - lăcașuri de închinăciune (boierii i-au urmat; apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, cercul ctitorilor s-a lărgit: clerici, negustori, breslele de meseriași, comunitățile - „obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anastasia Doamna...”65; sau: „Aron Voevod, Stanca Doamna, Gavriil Voevod, Petru Voevod, Radul Voevod, [Mihnea], Iancul 66 Voevod, Dafina Doamna și neamul...”67. Acesta (aceștia) poate (pot) fi identificați cu siguranță în pomelnicele restrânse încizate - ctitor al unui lăcaș de închinăciune, Pană, fratele Doamnei Maria Brâncoveanu, a pus să fie săpate în piatră numele rudelor apropiate și cele ale ascendenților săi: „Pană, Safta [soția sa], Constantin Voevod [Brâncoveanu], Marica Doamna, Antonie Voevod, [din Popești, bunicul], Neagul [tatăl], Ilinca [soția aceluia]...” - pictate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
treclet și proclet și afurisit și să fie neertat de Dumnezeu” (DRH A. Moldova, vol., XXI, p. 425, 426, 427.) Miron Costin a ținut să evoce osârdia cu care Miron Barnovschi a înălțat, în cele două domnii scurte, lăcașe de închinăciune: „Barnovschii-vodă [...] domniia cu mare fericire țării, stândŭ [...] după lucruri dumnedzăirești. Și au fârșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Ieșilor întăi, ce să dzice Sfânta Mariia, și apoi mănăstirea anume Hangul, în munți, den pajiște, și Dragomirna au fârșit iară el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o socotim răspunzătoare pentru această alegere pe Stanca Brâncoveanu-Cantacuzino) lui Constantin Brâncoveanu. „Blândă și milostivă” (Ștefan D. Grecianu), și-a urmat soțul, l-a secondat, i-a stat aproape, i-a născut unsprezece copii, a ridicat împreună cu el lăcașe de închinăciune și și-a pus numele lângă zidiri ce-i aparțin sau pe care le-a înălțat împreună cu fratele ei, Pană Negoescu (Biserica Dintr-o zi și Biserica Ienei din București, Biserica bolniței de la Mânăstirea Bistrița, Mănăstirea Surpatele), a dăruit bogat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantini relicta vidua” ori „Umillissima e fidelissima serva, Principessa Maria Brancovana”. Văduva a adus în țară, în 1720 - Vodă Nicolae Mavrocordat a fost de acord - rămășițele pământești ale soțului ei și le-a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de închinăciune pe care începuse a-l zidi tatăl ei, Antonie Vodă din Popești, și pe care l-a isprăvit bărbatul ei. Nicio inscripție nu divulgă taina noului adăpost. Doar inscripția de pe o candelă îi comunică acest lucru celui dispus să o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al multor lăcașe de închinăciune, bogat peste măsură, dorit pe tron de o partidă boierească și ucis în 1658, de Mihnea al III-lea Radu - i-au dictat lui Constantin Cantacuzino aranjarea acestei căsătorii; Preda Brâncoveanu, care îi devenea cuscru, era nepot al lui Matei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
provocau lepădatul ori chiar sterilitatea prin „defectarea” uterului) și care făceau să dispară urmele neconvenabile ale unor relații sexuale. Erau nelegiuite aceste intervenții - le condamnau și le pedepseau pravilele Bisericii („Muiarea, de va omorî feciorul în sine, post 5 ai, închinăciuni 150 în dzi - Pravila ritorului Lucaci; „Muiarea ce-ș va ucide feciorii la naștere cu sfeatul oarecăror vrăji de bunăvoia ei, aceaea întru toate zilele vieții ei să aibă pocaanii” - Pravila de la Govora), le sancționau legiuirile civile (în îndreptarea legii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sub pildă grecească, se vor transforma - în veacul al XVIII-lea - în întinse și, uneori, pretențioase epitafuri)604. O „pădure de semne” îi comunica omului medieval informații despre moarte. Le descoperea - am văzut - înfiorat atunci când pășea peste pragul lăcașului de închinăciune, în predică și în reprezentările iconografice, toate comunicându-i, cu o retorică specializată, informații despre trecerea în neființă. Transpunerea în frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi parabola săracului Lazăr -, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea păcătosului”, o moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a călugărului era programată minuțios. Fiecare mănăstire era o unitate de sine stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
slujbelor religioase și a procesiunilor pompoase, pe cultivarea cântărilor religioase și aplicarea unui program rigid de cult, constând în rugăciuni de zi și de noapte rostite la anumite intervale de timp, participarea obligatorie la hramuri, lungi pelerinaje la lăcașuri de închinăciune, posturi interminabile, ridicarea de biserici și mănăstiri prin eforturile credincioșilor, aducerea de moaște de sfinți, în fine, redarea intuitivă a învățăturii creștine și a istoriei biblice. Teoria isihastă era complinită de nenumărate cugetări, așa-zis „ascetice”, care îndemnau la un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]