2,188 matches
-
cu viii și cu cei ce nu vor fi...Vino și ridică-mi cuvintele, ca o bolborosire fierbinte din fundul mâlului care mă robește, până la fața undelor lucii de sus, de deasupra piscurilor, de deasupra cerului, către plutirea slobodă a închipuirii tale preacurate". Sunt cuvintele pe care purtătorul de cuvânt al gazetarului de la Bilete de papagal le rostește de fiecare dată "cu vocea lui guturală", atunci când începe să scrie. Din rugăciunile lui David "De unul singur n-am să scap, - pătruns
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
acestei generații îmbătrânită prematur spiritualicește. "Prin abuzul de șestovism, nietzscheienism și kirckegaardianism și combinații proprii își ratează inteligența creatoare." (Vitrina literară, 11 martie 1934.) Și Al. Talex consideră că toți eroii acestei cărți sunt posedați de gânduri "care le năvălesc închipuirea, clădind situații, tranșând conflictele, în timp ce realitatea se scurge amorfă și neschimbată... Toți își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
până sus". Și am înțeles atunci pericolul de necrezut că Oona neîntorcându-se când am fi vrut noi, prin ușa lăsată deschisă s-ar fi putut oricine/ orice strecura, nelăsând să-i scape vreunui duh rău din realitate și din închipuire prilejul de a ne deruta și a ne speria cu o sperietură care ne-ar face să uităm definitiv chiar ce așteptam ca sub jurământ: "ne-a spus că nu avea nevoie de nimic a tușit/ și-apoi ne-a
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adică acolo unde nu ajunge decât închipuirea, și numai de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele." The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns și cîmpia fericirii la care tînjește poezia aceea bună, care se poate cînta fie la muzicuță, fie la fanfară, se văd deopotrivă
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
un moment, ar fi capabilă să primească în plus anumite interpretări. Dimpotrivă, ea este exclusiv o realitate interpretată. O lume "în sine", perfect "reală" și "obiectivă" este de neconceput. O lume pur și simplu "adevărată", adică neinterpretată, este dincolo de orice închipuire." (p. 86) Dacă nu există nimic în lumea asta care să nu intre în categoria interpretării, atunci nici viața omului nu face excepție: competiție, dominare, influențare, într-un cuvînt interpretare - aceasta e soarta lui. Ne mișcăm toată viața într-o
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Nu-mi amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca un căruțaș." "Asta întrece orice închipuire", izbucnește revoltat Pericle Martinescu. La Universitate, rectorul P. P. Panaitescu și decanul Alexandru Marcu au avut curajul să arboreze un steag îndoliat, dar foarte repede a fost smuls de studenții legionari, în locul lui, fiind pus un steag verde. Autorul jurnalului
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de calcar / din brădetul secat // grunzul / adormit în marea / de iască / plutește ca o / închipuire de spaimă // și trec printre brazi / inexistenți / fulgeri fugari // și ceva nu se poate / ceva nu se poate / chiar într-atît" (Rîul plecat). Paradiziace reflexe plutesc în emulsia de corespondențe rustice și confidențe de poetică: "Dumnezeu / prelinge / muntele / dintr-o / stampă
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
la chip, nepoata regelui Mardochée, înainte de a fi prezentată regelui Persiei, Assurésus, a stat timp de șase luni în băi parfumate. Masajele cu ulei de smirnă, parfumarea cu nard, cu șofran și cu tămâie făceau ca frumusețea sa să depășească închipuirea omenească. In ziua când a fost adusă în fața regelui, a fost stropită cu lapte de smirnă și părul i-a fost uns cu ulei de iasomie. Nu în van, se pare, pentru că fata i-a plăcut enorm regelui și a
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
persoane și personaje reale, nu au nimic umoristic. Sunt penibile. Ceea ce e cu totul altceva. Plus că subiectele care îi au ca eroi au devenit plictisitoare prin deasa lor folosire. Iar uneori prestația lor live e mai savuroasă decât orice închipuire. Mihai Găinușă, pe care toată lumea îl știe de la "Cârcotașii", a vrut, ca și alte vedete, să mai ciupească puțin din celebritatea obținută la televizor. Despre primele două cărți - Trialoguri cârcotașe și Cotcodăceli - nu am auzit. Le-a tipărit într-o
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
Mai inspirată e imaginea Samuraiului bătrîn, de a cărui istovire fug gîzele, viața simplă și colcăitoare, îndrăgostit de o tînără gheișă: "Joc pe brațe de fier și război/ Ființa ta de lumină pitică." (Gheișă). Aceeași admirație delicată, de porțelan, promisă închipuirii, mult mai mult decît faptei. De citat, pentru o lungă tradiție a prieteniilor și a depărtărilor, emoționantă ca mesaj, înainte de a atinge ca vers, e Prietene: "Prietene cu ochi de căprioară,/ Spune-mi, e cerul,/ Așa cum l-am lăsat,/ De
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
pe rând de câte unul dintre personaje. Organizația Opus Dei pare a fi fost făcută anume pentru a pune în valoare demonstrațiile de logică fuzzy ale autorului. Material mai bun pentru a pune în evidență relația ambiguă dintre realitate și închipuire nici că se putea găsi. Înființată în anul 1928 de Josemaria Escriva de Balaguer, Opus Dei este o organizație religioasă care funcționează în interiorul Bisericii Catolice. Adepții teoriei conspirației o consideră un soi de masonerie catolică în laboratoarele că-reia s-ar
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
pe baza cărora privește mersul limbii române de la cronicari până în actualitatea sa, unde constată o degradare, care în loc să urmeze limba vorbită (bijuteriile poeziei "poporale") și cea scrisă "veche și-nțeleaptă", s-a recurs la gramatici latinizante și alte "iscodiri ale închipuirii", dar "nici teoriile italiene ale vestitului revoluționar Eliade, nici sistemele ardelene n-au prins rădăcină". Chiar și Steaua Dunării , unde a colaborat Russo, după România literară a lui Alecsandri, e surprinsă cochetând cu "franțuzia". Surprinzător, n-a publicat la Dacia
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
ales de tot, Am înțeles că totu-a fost nimic. Strig: „Tot!”. Ecoul îl aud: „Nimic!” De strig: „Nimic!”, răspunsul vine: „Tot!” Acuma știu: nimicnicie-i tot, Cenușă-i tot, e pulbere, nimic. Nimic nu se alege din nimic. (O-nchipuire-i ce credeam că-i tot; La urma urmei, nu a fost nimic.) Nimicnicie-i totul, și nimic Nu dăinuie, se ofilește tot. Din tot ce-a fost n-a mai rămas nimic. În românește de Andrei Ionescu
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii, o voluptate vecină cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al nonexisteneței. Din negrul viu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și închipuiri! Numai să întinzi mâna și să le culegi din aer. Să te lași fără împotrivire topit de șuvoaiele tainice care curg de peste tot și acoperă totul. Trupul cu sângele lui se-ncărca necontenit de iuțeală și fierbințeală, așteptând ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta, care era o boală când nu și-o putea alunga, îl hărțuia întruna, trăgând spaima după el. Asta e! Închipuirea. Toate pornesc din închipuire... Gândul i se opri retezat de fascicolul reflectorului. La doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta, care era o boală când nu și-o putea alunga, îl hărțuia întruna, trăgând spaima după el. Asta e! Închipuirea. Toate pornesc din închipuire... Gândul i se opri retezat de fascicolul reflectorului. La doi pași înaintea lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta, care era o boală când nu și-o putea alunga, îl hărțuia întruna, trăgând spaima după el. Asta e! Închipuirea. Toate pornesc din închipuire... Gândul i se opri retezat de fascicolul reflectorului. La doi pași înaintea lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de cel care a creat-o. Aprecierea voit greșită a distanței dintre sine și lucruri duce la o stupefacție autentică. Starea poetică provine tocmai din acest mecanism greu controlabil al redimensionării ființei în funcție de capacitatea ei de a-și asuma lucrurile, închipuirile și mai ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nici de „învățături” tehnice, care l-ar fi fixat în dimensiuni forțate, din această lume - spațiul lui de care dispune doar el - Boancă ne dezvăluie cu o libertate caracteristică doar unui artist, fragmente din visurile, iluziile, din amintirile și din închipuirile lui. El își permite, ca marii artiști, să corecteze lumea, să o facă altfel, să facă animalele vorbitoare, norii - ființe, florile - sentimente. Este un mare har această personalitate cu care a fost înzestrat Boancă. Nu știu câți din jurul lui înțeleg acest statut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am mai sta. Și așa se depersonalizează poezia ce să mai vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă și pământ, divine căi spre cerul mort. Pudoare Ce închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată însă că - deși trăiește sub seducția idealului - Manuela se teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și clar, trădează o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]